3ra-1399/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L.Holeviţcaia dosarul nr. 3ra-1399/14 instanţa de apel: N.Budăi, A.Gavriliţă, N.Cernat ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „NBU-Proiect” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 30 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 25 iulie 2013, SRL „NBU-Proiect” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 27 mai 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău a întocmit actul de control nr.5-660075, prin care a constatat lipsa parţială a evidenţei contabile şi diminuarea TVA spre achitare la buget referitor la tranzacţia economică din luna august 2012, perioadă care anterior deja a fost supusă controlului, cu întocmirea actului de control din 19 martie 2013, în baza căruia pîrîtul a emis decizia din 09 aprilie 2013. Prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău nr.2348/1/4 din 21 iunie 2013 SRL „NBU-Proiect” a fost sancţionat cu sancţiuni fiscale pentru încălcarea pretinsă. Consideră că actul administrativ contestat este ilegal, fiind emis cu încălcarea normelor de drept material, deoarece preţul bunurilor procurate de la SRL „Autosella” au fost achitate integral inclusiv şi TVA, iar în baza facturilor fiscale eliberate de vînzător corect a trecut în cont TVA achitat pe bunurile cumpărate.

Menţionează că cumpărarea bunurilor de la SRL „Autosella” a avut loc în luna august 2012, cu includerea în registrul procurărilor şi reflectarea în Declaraţia TVA 1 pentru luna august 2012, astfel în luna martie 2013 nu a reflectat pentru trecere în cont TVA din careva procurări de la SRL „Autosella”. La fel indică că colaboratorii fiscali au efectuat controlul fiscal cu încălcarea procedurii prevăzută de lege, fără prezenţa şi citarea persoanelor cu funcţie de răspundere a SRL „NBU-Proiect”. La 25 iunie 2013 s-a adresat pîrîtului cu cerere prealabilă privind anularea actului de control nr.5-660075 din 27 mai 2013 şi deciziei nr.2348/1/4 din 21 iunie 2013, însă nu a primit răspuns în termenul prevăzut.

Cere reclamantul, anularea actului de control nr.5-660075 din 27 mai 2013 şi deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău nr.2348/1/4 din 21 iunie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de SRL „NBU-Proiect”. Prin cererea suplimentară şi de concretizare a cerinţelor din 26 decembrie 2013 reclamantul SRL „NBU-Proiect” a solicitat anularea actului de control nr.5-660075 din 27 mai 2013; deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău nr.2348/1/4 din 21 iunie 2013 în partea în care nu a fost anulată prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău nr.559 din 23 iulie 2013 pe marginea contestaţiei; deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău nr.559 din 23 iulie 2013 în partea în care s-a respins contestaţia SRL „NBU-Proiect” împotriva deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău nr.2348/1/4 din 21 iunie 2013 (f.d.

52-53). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 30 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă, fiind anulată decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău nr.2348/1/4 din 21 iunie 2013 în partea în care nu a fost anulată prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău nr.559 din 23 iulie 2013 şi actul de control nr.5-660075 din 27 mai 2013 şi actul de control nr.5-660075 din 27 mai 2013. S-a anulat decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău nr.559 din 23 iulie 2013 în partea în care s-a respins contestaţia SRL „NBU-Proiect” împotriva deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău nr.2348/1/4 din 21 iunie 2013. S-a încasat de la Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău în beneficiul SRL „NBU-Proiect” 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 05 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În susţinerea recursului s-a indicat că, concluziile instanţelor judecătoreşti, expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural În acest sens susţine că în rezultatul . 2 controlului s-a stabilit încălcarea de către intimat a prevederilor art.101 alin. (1), 102 alin. (4) ale Codului fiscal, prin trecerea neîntemeiată în cont a TVA aferentă mărfii în sumă de 324 246 lei, procurată de la SRL „Autosella”, lipsa cărora a fost constată în cadrul controlului. A mai indicat, că cuantumul cheltuielilor de judecată încasate sunt nejustificate, nefiind prezentate careva probe în acest sens.

Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 3 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 4