2ra-1037/15 — Repararea prejudiciului

prima instanţă: S. Lazari dosarul nr. 2ra-1037/15 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Tudor Ghimp, reprezentat de avocatul Vasile Ţurcan şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tudor Ghimp, reprezentat de avocatul Vasile Ţurcan împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi a prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Tudor Ghimp, admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, casată integral încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 07 august 2014, prin care au fost corectate erorile admise în hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 iulie 2014, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 iulie 2014, în partea încasării unui salariu mediu pe economie în valoare de 3747 lei şi emisă în această parte o nouă hotărâre prin care a fost respins, ca nefondat acest capăt de cerere, în rest, a fost menţinută hotărârea primei instanţe constată: La 23 mai 2014, Tudor Ghimp, reprezentat de avocatul Vasile Ţurcan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM cu privire la repararea prejudiciului material şi a prejudiciului moral.

Susţine că la 17 martie 2014, organul de urmărire penală Inspectoratul de Poliţie a sec. Centru, a pornit o cauză penală în baza art. 187 alin. (2) lit. e) şi f) Cod penal şi anume jaful săvârşit cu aplicarea violenţei, cu cauzarea de daune considerabile. Afirmă că cauza penală a fost intentată în baza cererii unei cetăţence, care la 15 martie 2014, ora 22:50, pe str. Oneşti în mun. Chişinău a fost jefuită de o persoană necunoscută. 1 Menţionează că la 24 martie 2014, a fost reţinut în calitate de bănuit pe această cauză. Relatează că la 26 martie 2014, a fost pus sub învinuire pe indicii normei penale nominalizate. La aceeaşi dată, prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău a fost aplicată măsura de constrângere - arestul preventiv, pe un termen de 30 zile.

Susţine că la 03 aprilie 2014, prin decizia Curţii de Apel Chişinău a fost admis recursul subsemnatului, a fost anulată încheierea cu privire la arestul preventiv, fiindu-i aplicată măsura de constrângere - arestul la domiciliu, însoţit de anumite restricţii de comunicare, pe acelaşi termen de 30 de zile. Prin Ordonanţa procurorului din 16 aprilie 2014, a fost scos de sub urmărirea penală în baza prevederilor art. 195 alin. (5) şi 284 alin. (1) CPP. În aşa mod, măsura preventivă a fost încetată de drept. Afirmă că la 23 aprilie 2014, ordonanţa i-a fost adusă la cunoştinţă şi înmânată. Consideră că procesul penal l-a afectat grav, în virtutea vulnerabilităţii cauzate de caracteristicile umane, fizice şi psihice a lui.

Menţionează că la vârsta de 8 ani a devenit victima unei infracţiuni, fiindu-i cauzate leziuni corporale grave la cap. Ca urmare ani în şir, a urmat tratamente medicale complicate, în final rămânând invalid de gradul II pe viaţă. Invaliditatea se manifestă prin faptul că partea stângă a corpului parţial este paralizată, inclusiv mâna stângă îi este funcţională aproximativ 10%, piciorul stâng aproximativ 40-50 %, având şi alte defecţiuni fizice. Afirmă că devenind invalid şi cu vizibile defecţiuni fizice, s-a pomenit izolat de mai multe oportunităţi caracteristice vârstei şi generaţiei sale (sportul, distracţiile tinerilor, gândurile la viaţă de familie, etc.), aceste momente marcându-l şi psihic.

Relatează că pentru a completa acest gol, s-a ataşat de agricultură şi îndeosebi de creşterea florilor. Susţine că cu ajutorul părinţilor, pe lotul de 0.14 ha de lângă casa părintească, el a construit 3 sere în care creşte flori după tehnologii industriale, această ocupaţie devenindu-i un mijloc şi sursă importantă de existenţă materială (pensia îi este de 438 lei), dar şi o puternică pasiune sentimentală. La fel, părinţii l-au ajutat să devină proprietarul unei cote de 1,72 ha de pământ agricol unde este plantată o livadă modernă de caise, pe care el o îngrijeşte. Invocă că a fost afectat grav de acuzaţiile care i-au fost imputate şi de constrângerile şi restricţiile la care a fost supus. Remarcă că la 24 martie 2014, a fost reţinut, iar apoi, la 26 martie 2014, a fost aplicată măsura procesuală de constrângere - arestul preventiv pe un termen de 30 de zile.

După reţinere, a fost încarcerat în Penitenciarul nr. 13, într-o celulă împreună cu alte 6 persoane aflate sub urmărire penală, învinuite şi acestea de comiterea unor infracţiuni grave. Menţionează că reţinerea şi încarcerarea, a avut efectul unui şoc psihic, îndeosebi în condiţia când la compartimentul „condiţii de deţinere” acest penitenciar este calificat ca fiind unul cu condiţii şi utilităţi inumane şi degradante, fapt invocat în 2 mai multe decizii CEDO, recunoscut şi de organele publice superioare de stat, inclusiv şi de Ministerul Justiţiei al RM. Precizează că i s-a agravat starea sănătăţii şi el a fost nevoit să înainteze o cerere prin care a cerut asistenţă medicală.

Petiţia a fost înregistrată în cancelaria Penitenciarului cu nr. G-457 din 02 aprilie 2014 , însă nu a dovedit să primească îngrijirile medicale speciale, fiindcă la 03 aprilie 2014, prin Decizia Curţii de Apel Chişinău, a fost anulată încheierea Judecătoriei sec. Centru din 26 martie 2014, fiindu-i aplicată o măsură de constrângere mai blândă - arestul la domiciliu pe acelaşi termen de 30 de zile, însoţită de anumite restricţii de comunicare cu lumea exterioară. Subliniază că s-a aflat în stare de detenţie în penitenciar în perioada 24 martie 2014 – 03 aprilie 2014, adică timp de 10 zile.

În starea de arest la domiciliu, de facto, s-a aflat în perioada 03 aprilie 2014 – 23 aprilie 2014, adică 19 zile, din considerentul că Ordonanţa procurorului din 16 aprilie 2014 de scoatere de sub urmărire penală, i-a fost adusă la cunoştinţă la 23 aprilie 2014. Invocă că a fost afectat de faptul că o perioadă de timp a fost înlăturat de la îndeletnicirile obişnuite agricultura şi îndeosebi, cultivarea florilor. Mai indică că i-au fost cauzate prejudicii morale ca urmare a comportării ilegale a organului de urmărire penală şi a procurorului, afirmă că este o persoană neiniţiată în probleme de jurisprudenţă, fiind reţinut şi adus în organul de poliţie, nu i-au fost explicate întocmai drepturile şi ca urmare, a ratat posibilitatea de a-şi angaja un apărător ales la propria discreţie, fiind apărat de un avocat din oficiu, fapt care într-o măsură semnificativă i-a afectat dreptul la apărare.

Consideră că OUP şi procurorul nu au depus niciun efort pentru a verifica nevinovăţia lui şi acţionând contrar prevederilor art. 96 pct. 3) CPP, au omis să stabilească cum se caracterizează dânsul la locul de trai şi în viaţa cotidiană, pentru a-i aprecia obiectiv credibilitatea. Susţine că pentru a-l plasa sub arest preventiv, au prezentat judecătorului de instrucţie un demers cu un conţinut lipsit de veridicitate, invocând precum că a fost stabilit că modul de viaţă al învinuitului permite de a o considera o persoană care nu are scop determinat în viaţă, deoarece nu are o ocupaţie permanentă, nu face studii nicăieri, nu este încadrat în câmpul muncii. În instanţa de apel, remarcă că a demonstrat că demersul este o copie a unui alt demers de aşa gen, care a fost înaintat de acelaşi procuror şi care se referea la altă persoană acuzată de comiterea unui jaf, ultima fiind apărată din oficiu de avocatul Petrov.

Menţionează că conform prevederilor art. 12 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în decurs de 15 zile de la emiterea hotărârii de achitare sau scoatere a persoanei de sub urmărirea penală, procurorul este obligat să-i prezinte acesteia scuzele oficiale. Până în prezent reclamantului nu i-au fost prezentate aceste scuze. Consideră că urmare a procesului penal au avut de suferit grav şi rudele lui apropiate, îndeosebi părinţii, menţionând că familia lor este una cu o reputaţie impecabilă, circumstanţă confirmată de Primăria şi Primarul satului Ruseştii Noi, 3 ultimul solicitând instanţei de apel eliberarea acuzatului de sub arest, arătându-se disponibil să-l ia sub garanţia personală.

Susţine că procesul penal ilicit i-a provocat lui şi părinţilor acestuia stări grave de suferinţă, incertitudine, frustrare şi anxietate, toate în ansamblu constituind un prejudiciu moral grav, pe care îl evaluează în sumă de 180000 lei, considerând că aceasta este rezonabilă şi proporţională suferinţelor suportate, este uniformă cu jurisprudenţa CEDO şi într-o măsură relativ acceptabilă îl poate satisface. Mai indică că pe parcursul procesului penal, a fost privat de dreptul la muncă, în aşa mod fiind lipsit şi de surse legale de existenţă.

Afirmă că deşi era în detenţie, la 27 martie 2014, tata lui, Mihail Ghimp, a angajat un avocat, semnând Contractul de asistenţă juridică nr. 01. Relatează că în conformitate cu clauzele contractului, la momentul angajării Mihail Ghimp a achitat avocatului o rată a remunerării (avans) în sumă de 4000 lei, iar după ce a fost scos de sub urmărire penală, la 23 aprilie 2014, dânsul nemijlocit a achitat avocatului încă o rata (finală) a remunerării în sumă de 4000 lei. Consideră că a suportat un prejudiciu material în formă de cheltuieli pentru asistenţă juridică în sumă de 8000 lei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dar şi a prevederilor, art. 219 alin. (2) pct. 4), 524 şi 525 CPP, art. 11, 14, 16, 1398, 1404, 1405, 1422 Cod civil, art. 53 al Constituţiei RM, art. 166 CPC, art. 41 CEDO.

Solicită admiterea acţiunii, încasarea din bugetul statului, prin intermediul pârâtului - Ministerul Justiţiei RM, a sumei de 180000 lei cu titlu de prejudiciu moral, încasarea sumei salariale de 3747 lei cu titlu de prejudiciu material, în formă de salariu mediu lunar pe ţară, pentru perioada privării lui de dreptul la muncă, repararea prejudiciului material în sumă de 8000 lei care constituie cheltuielile pentru asistenţă juridică, suportate în cadrul procesului penal, încasarea din bugetul statului, prin intermediul pârâtului, a prejudiciilor materiale, care deja sunt şi vor mai fi suportate de reclamant în formă de cheltuieli pentru asistenţă juridică în cadrul prezentului proces civil, suma definitivă fiind determinată la finele procesului, precum şi atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a Procuraturii Generale a RM.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 iulie 2014 acţiunea a fost admisă parţial, încasat în beneficiul reclamantului Tudor Ghimp din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM, cu titlu de compensare a prejudiciul moral cauzat prin atragerea lui ilegală la răspundere penală – 27000 lei, ca compensare a prejudiciului material – 3747 lei, ca restituire a cheltuielilor pentru asistenţa juridică acordată la examinarea cauzei – 4000 lei, în total 34747 lei, în rest, au fost respinse cerinţele reclamantului. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 07 august 2014 a fost corectată eroarea evidentă admisă în hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 18 iulie 2014 cu privire la încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM, în beneficiul reclamantului Tudor Ghimp, ca 4 compensare a cheltuielilor pentru asistenţa juridică acordată lui, suma de 4000 lei greşit indicată, cu suma corectă de 8000 lei, suma totală care urmează a fi încasată în beneficiul reclamantului greşit indicată – 34747 lei, cu suma totală corectă care urmează a fi încasată în beneficiul lui – 38747 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de Tudor Ghimp, admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, casată integral încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 07 august 2014, prin care au fost corectate erorile admise în hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 iulie 2014, casată hotărârea primei instanţe, în partea încasării unui salariu mediu pe economie în valoare de 3747 lei şi emisă în această parte o nouă hotărâre prin care a fost respins, ca nefondat acest capăt de cerere, în rest, a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 02 martie 2015, Tudor Ghimp a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă acţiunea integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că instanţele ierarhic inferioare au omis să încaseze suma de 8000 lei, care constituie prejudiciul material, suportat în formă de cheltuieli pentru asistență juridică în prezentul procesului. În acesta ordine de idei, menţionez că, în conformitate cu clauzele Contractului de asistenţă juridică, cât şi în contextual cerinţei nr. 5 din acţiune, este prevăzut ca acest prejudiciu să fie determinat pe parcursul procesului, iar definitiv - la finele acestuia, adică în instanţa de apel, a cărei hotărâre este definitivă. Susţine că instanţa de apel a respins cerinţa reclamantului de încasare a prejudiciului material în sumă de 3734 lei, care constituie salariu mediu lunar pe economie (ţară), existent în perioada în care s-a aflat sub arest preventiv şi arest la domiciliu, fiind privat de dreptul de a practica activităţile de muncă pe care el le presta conform autorizaţiilor.

Afirmă că a prezentat instanţelor de judecată probe care în mod cert demonstrează că activează în câmpul muncii, cum ar fi adeverinţa Nr. 206 din 31 martie 2014, eliberată de Primăria satului Ruseştii Noi, prin care este confirmat faptul că el deţine cu titlu de proprietate un lot de pământ agricol cu o suprafaţă de 1,72 ha. Pe acest lot este sădită o livadă de piersici. Indiferent de modul de implicare, această livadă e la îngrijirea reclamantului. Autorizaţia din 11 februarie 2014, eliberată de Primăria Ruseştii Noi, confirmă faptul că îi este permisă activitatea de comercializare a produselor agricole, florale şi de artizanat, pe teritoriul comunei, autorizaţia din 01 ianuarie 2014, eliberată de Pretura sectorului Centru, mun.

Chişinău, prin care îi este permis să comercializeze flori pe adresa mun. Chişinău, str. Academiei, 5, unde el dispune şi de o gheretă specială, adeverinţa cu nr. 208 din 31 martie 2014, eliberată de Primăria Ruseştii Noi, prin care este confirmat faptul că familia Ghimp deţine lângă casă un teren de 0,14 ha, pe care sunt instalate şi exploatate 3 sere cu plantaţii de flori, carnetul nr. 131092, care confirmă faptul că îşi 5 face studiile (prin corespondenţă) la Universitatea Agrară din Chişinău, facultatea – horticultură. Remarcă că aceste probe confirmă cert faptul că dânsul activează în câmpul muncii, practicând agricultura şi îndeosebi - creşterea şi comercializarea producţiei florale, această activitate fiind sursa lui principală de existenţă.

Indică că activitatea în baza Autorizaţiei (patentei) nu se contabilizează şi în aceste condiţii, a evaluat acest prejudiciu în baza prevederilor art. 8 alin. (3) lit. c) a Legii 1545, pentru că în timpul aflării în arest, nu a putut practica activitatea pentru care avea autorizaţii. Consideră că suma de 27000 lei, acordată cu titlu de prejudiciu moral, este disproporţionată în raport cu circumstanţele şi natura cauzei penale intentate ilicit şi cu gravitatea suferinţelor pe care le-a suportat el. Invocă prevederile art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti care stipulează că mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luându-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana respectivă, caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată, natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei, suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice, măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate, în toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral.

Consideră că cerinţele înaintate coroborează întocmai cu dispoziţiile acestei norme din considerentul că infracţiunea incriminată prevăzută de art. 187 alin. (2) CP, este una gravă şi prevede o pedeapsă cu privaţiune de libertate până la 6 ani, a fost reţinut, fiindu-i apoi aplicată măsura procesuală de constrângere - arestul preventiv pe un termen de 30 de zile, iar după eliberarea din detenţie, încă 19 zile s-a aflat în arest la domiciliu, cu interdicţii de circulaţie, comunicare, precum şi de a practica activitatea de muncă permisă lui prin autorizaţiile primite de la organele administraţiei publice locale. Mai indică şi faptul că instanţele au omis să aprecieze întocmai gradul de vinovăţie a OUP şi a procurorului, care au dat dovadă de neglijenţă şi chiar de lipsă de bun simţ, determinându-i vinovăţia în baza unei probe confuze şi neconcludente şi nu au întreprins nici o acţiune pentru a verifica şi nevinovăţia lui.

Probele care au confirmat că el nu a comis infracţiunea, au fost acumulate şi prezentate individual de apărare. Afirmă că procurorul a invocat în demers precum că starea sănătăţii a recurentului este normală, el neavând careva deficienţe fizice sau psihice care nu ar permite aplicarea măsurii preventive solicitate. Circumstanţe invocate în condiţia când invaliditatea lui se manifestă prin defecte fizice evidente şi liber vizibile. La 15 aprilie 2015, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi 6 a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii sau modificarea deciziei contestate, în sensul diminuării sumei acordate cu titlu de prejudiciu moral corespunzător sumelor acordate în cazurile similare de către CEDO.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel la primirea soluţiei judecătoreşti a aplicat eronat normele de drept material ce ţin de încasarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Consideră că pentru aplicabilitatea prevederilor Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, necesită de a fi întrunite cumulativ (minim o condiţie), atât circumstanţele prevăzute de art. 6 - dreptul la repararea prejudiciului, cât şi de art. 3 - cazurile de reparare a prejudiciului material şi moral.

Prin urmare, normele legale în cauză sunt indisolubile şi nu pot fi aplicate separat. Susţine că instanţele de judecată inferioare corect şi just au constatat că în privinţa intimatului Tudor Ghimp a fost emisă ordonanţă privind scoaterea de sub urmărire penală. Acest fapt nici nu a fost negat sau contestat de către Ministerul Justiţiei.

Totuşi, motivarea instanţei de apel precum că intimatul este în drept să solicite compensarea prejudiciului cauzat în conformitate cu prevederile Legii nr. 1545, este nefondată şi eronată, în condiţiile în care conform prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală [...], în condiţiile în care prin prisma normei enunţate, se va deduce că nu orice acţiune a organelor de drept şi judecătoreşti atrage răspunderea statului.

Consideră că este important şi necesar să se constate ilegalitatea actului procedural emis de către organul de drept. Respectiv, dacă se demonstrează printr-un act judecătoresc de dispoziţie irevocabil că acţiunile întreprinse de către organul de urmărire penală sunt/au fost ilegale, atunci dreptul la despăgubire apare indiferent de faptul dacă este vinovată sau nu persoana. Remarcă că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de urmărire penală, sunt necesare unele condiţii speciale şi anume existenţa faptei ilicite. Or, nu orice acţiune a organelor de drept şi judecătoreşti atrage răspunderea statului. Menţionează că la materialele cauzei nu există nici un act procedural definitiv şi irevocabil a judecătorului de instrucţie, sau a organului ierarhic superior, prin care s-a stabilit ca fiind ilegale acţiunile organului de urmărire penală.

Consideră că acordarea sumei de 27000 lei este excesivă în raport cu criteriile stabilite la caz şi principiul general al echităţii. 7 În ce priveşte aplicarea în privinţa intimatului Tudor Ghimp a măsurilor preventive şi anume arest preventiv şi arest la domiciliu, indică că aplicarea acestor măsuri procesuale este o modalitate legală şi necesară pentru buna desfăşurare a urmăririi penale şi elucidării tuturor circumstanţelor. Or, efectuarea măsurilor operative de investigaţie este obligaţia organului de urmărire penală, care are drept scop de a descoperi circumstanţele şi persoana care a comis infracţiunea. La 04 mai 2015, Procuratura Generală a RM a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând admiterea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al RM, cu respingerea cererii de recurs depuse de Tudor Ghimp.

La 05 mai 2015, Tudor Ghimp, reprezentat de avocatul Vasile Ţurcan a depus referinţă la cererea de recurs depusă de către Ministerul Justiţiei al RM, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, la 09 februarie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 137), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurenţi, la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul Tudor Ghimp şi Ministerul Justiţiei al RM s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 26 februarie 2015 şi respectiv, la 15 aprilie 2015, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Tudor Ghimp, reprezentat de avocatul Vasile Ţurcan şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 8 Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de Tudor Ghimp, reprezentat de avocatul Vasile Ţurcan şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Tudor Ghimp, reprezentat de avocatul Vasile Ţurcan şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de Tudor Ghimp, reprezentat de avocatul Vasile Ţurcan şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 9