- Dosarul nr.
- 3ra-737/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 27 mai 2015
- Părțile
- Popa Aliona vs Comisia de privatizare a Primăriei or. Cahul
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-737/15 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă: V. Suruceanu dosarul nr. 3ra-737/15 instanţa de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Aliona Popa, reprezentată de avocatul Valeriu Negoiţă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Alionei Popa împotriva Comisiei de privatizare pe lângă Primăria oraşului Cahul cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 25 noiembrie 2014 prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Aliona Popa şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cahul din 07 iulie 2014 prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 27 iulie 2012, Aliona Popa a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei de privatizare pe lângă Primăria or.
Cahul cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că din luna septembrie a anului 1999 până în prezent ÎI „Petru Popa” deţine în locaţii încăperea nelocuibilă - parterul clădirii Casei de Cultură din sat. Cotihana cu suprafaţa 53,45 m2 se confirmă prin contractele de locaţiune din 25 septembrie 1999, nr. 116 din 21 februarie 2001, nr. 130 din 11 noiembrie 2002, nr. 19 din 11 ianuarie 2003, nr. 08 din 10 februarie 2004, nr. 24 din 01 februarie 2006, nr. 50 din 02 august 2007, nr. 95 din 14 octombrie 2009, nr. 48 din 14 martie 2012. Afirmă că este administratorul întreprinderii şi fondatorul acesteia, fapt confirmat prin copia extrasului din Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor privind administratorul întreprinderii.
Menţionează că în temeiul p. 2, 5, 6 lit. b) al Regulamentului cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locaţiune, prin cererea din 10 aprilie 2012 înregistrată sub nr. 608 a solicitat Comisiei de privatizare a întrebării cu privire la vânzarea - cumpărare a încăperii nelocuibile proprietate publică aflate în locaţiune a ÎI „Petru Popa”, emiterea deciziei de vânzare a 1 încăperilor nelocuibile date în locaţiune, încheierea contractului de vânzare - cumpărare a încăperii nelocuibile aflate în locaţiune a ÎI „Petru Popa”. Susţine că prin răspunsul din 05 mai 2012 înregistrat sub nr.02/1-19-2337, cererea a fost respinsă. Menţionează că la 25 mai 2012, a depus în adresa Comisiei o cerere prealabilă înregistrată cu nr. 930, la care nu a primit nici un răspuns.
Consideră refuzul nejustificat şi neîntemeiat. Relatează că s-a adresat la Primăria oraşului Cahul pe lângă care funcţionează Comisia de privatizare, înfiinţată în baza deciziei Consiliului local. Menţionează că a primit răspunsul semnat de Primarul or. Cahul, la care nu este anexat nici un proces – verbal al Comisiei de privatizare în componenţa cărui este examinarea întrebării date. Consideră că Primarul a permis în mod unilateral să rezolve problema, pe când competenţa dată îi aparţine Comisiei de privatizare pe lângă Primăria or. Cahul. Solicită obligarea Comisiei de privatizare să emită decizia de vânzare a încăperilor nelocuibile date în locaţiune prin contractul nr. 48 din 14 martie 2012, încheierea contractului de vânzare – cumpărare a încheierii nelocuibile aflate în locaţiunea ÎI „Petru Popa”, obligarea Primăriei or.
Cahul să transmită încăperile nelocuibile aflate în locaţiune a ÎI „Petru Popa” în proprietatea întreprinderii. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 29 noiembrie 2012 a fost admisă acţiunea, obligată Comisia de privatizare a încăperilor nelocuibile date în locaţiune din oraşul Cahul să încheie contractul de vânzare – cumpărare a încăperii nelocuibile cu ÎI „Petru Popa” şi să transmită în proprietate ÎI „Petru Popa” încăperea nelocuibilă, cu suprafaţă de 53,45 m.p., situată la parterul Casei de cultură din sat. Cotihana. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 28 martie 2013 a fost admis apelul declarat de Primarul or. Cahul, casată hotărârea primei instanţe, cu restituirea cauzei spre rejudecare în aceeaşi instanţă de judecată, în alt complet de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 07 iulie 2014 a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 25 noiembrie 2014 a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Aliona Popa şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 23 martie 2015, Aliona Popa, reprezentată de avocatul Valeriu Negoiţă a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acţiunea, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.
Susţine că la 10 aprilie 2012 s-a adresat pârâtului cu o cerere cu nr. 608 prin care a solicitat examinarea la Comisia de privatizare a întrebării cu privire la vânzarea - cumpărarea încăperii nelocuibile proprietate publică aflate în locaţiune 2 la ÎI „Petru Popa”, emiterea Deciziei de vânzare a încăperii nelocuibile date în locaţiune şi încheierea contractului de vânzare - cumpărare a încăperii nelocuibile aflate în locaţiune la ÎI „Petru Popa”.
Afirmă că la 05 mai 2012, Primarul oraşului Cahul Petru Burlacu cu nr. 02/1 - 19 - 2337, a examinat cererea ei unilateral şi cu încălcarea competenţei, fiindcă cererea urma să fie examinată în cadrul Comisiei speciale formată în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit pct. 4 din Hotărârea Guvernului cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locaţiune, potrivit căruia autorităţile administraţiei publice locale vor crea în baza deciziei consiliului local Comisia de privatizare a încăperii nelocuibile date în locaţiune, care va include reprezentanţi ai primăriilor, consiliilor locale; după caz, vor fi antrenaţi reprezentanţi ai oficiilor cadastrale şi experţi independenţi.
Şedinţele Comisiei sunt deliberative dacă la ele participă cel puţin 2/3 din membrii enumeraţi în alineatele unu şi doi, iar deciziile ei se adoptă prin vot deschis cu majoritatea voturilor acestora. Deciziile Comisiei se consemnează în procesele - verbale, semnate de membrii prezenţi la şedinţe. Comisia îşi desfăşoară activitatea în baza unui Regulament, aprobat prin ordinul Agenţiei Proprietăţii Publice sau prin decizia consiliului local. Invocă prevederile art. 50 din Legea cu privire la administrarea şi dezetatizarea proprietăţii publice, care statuează că Încăperile nelocuibile proprietate publică date în locaţiune se privatizează în modul stabilit de Guvern. Preţul iniţial de privatizare a încăperilor nelocuibile se determină în funcţie de valoarea lor de piaţă, definită în raportul de evaluare întocmit de evaluator.
Nu sunt pasibile de privatizare: a) încăperile nelocuibile din clădirile în care sunt amplasate autorităţi publice, întreprinderi, organizaţii şi instituţii de stat/municipale (cu excepţia subsolurilor ori parterului acestor clădiri, în cazul în care au fost prevăzute în documentele de proiectare sau de inventariere tehnică pentru amplasarea bunurilor de menire socială, şi a încăperilor din subsoluri, etaje tehnice în care nu sunt amplasate noduri ale reţelelor inginereşti), b) bunurile imobile care constituie patrimoniu cultural naţional, cu excepţia celor permise pentru vânzare/cumpărare în conformitate cu legislaţia, c) bunurile imobile în a căror privinţă sunt adoptate decizii de demolare în conformitate cu planul general de dezvoltare a localităţii, d) încăperile amplasate pe traseele reţelelor inginereşti, în pasajele subterane pentru pietoni şi în alte locuri de uz comun, e) încăperile în care sunt amplasate noduri ale reţelelor inginereşti, f) încăperile al căror cost a fost inclus în costul unor alte bunuri care se privatizează.
Face referire şi la prevederile pct. 3 din Hotărârea Guvernului cu privire la privatizare încăperilor nelocuibile date în locaţiune nr. 468 din 25 martie 200, care indică că nu sunt pasibile de privatizare: încăperile nelocuibile din clădirile în care sunt amplasate autorităţile publice, întreprinderile, organizaţiile şi instituţiile de stat (cu excepţia subsolurilor ori parterului acestor clădiri, în cazul în care au fost prevăzute în documentele de proiectare pentru amplasarea bunurilor de menire socială şi încăperilor din subsoluri, etaje tehnice în care nu sunt amplasate noduri ale reţelelor inginereşti), bunurile imobile care constituie patrimoniu cultural 3 naţional, bunurile imobile în a căror privinţă sunt adoptate decizii de demolare în conformitate cu planul general de dezvoltare a localităţii, încăperile amplasate pe traseele reţelelor inginereşti, în pasajele subterane pentru pietoni şi în alte locuri de uz comun, încăperile în care sunt amplasate noduri ale reţelelor inginereşti, încăperile al căror cost a fost inclus în costul altor bunuri care se privatizează.
Remarcă că a prezentat probe în instanţa de judecată prin care s-a confirmat faptul că ÎI „Petru Popa” deţine în locaţiune încăperea nelocuibilă - parterul clădirii Casei de Cultură din sat. Cotihana cu suprafaţa 53,45 m. p. Astfel, conform Legii sus citate, Comisia de privatizare a încăperilor nelocuibile aprobate prin Decizia din 11 august 2011 nr. 3/13 - XXIV al Consiliului Orăşenesc Cahul nu poate să refuze în emiterea deciziei de vânzare a încăperilor date în locaţiune. Consideră că acţiunile pârâtului manifestate prin refuzul perfectării reclamantului a contractului de vânzare - cumpărare a bunului imobil nu satisface exigenţele de legalitate, reprezentând în esenţă o acţiune abuzivă.
În special, refuzul pârâtului de a perfecta reclamantului contractului de vânzare - cumpărare a bunului imobil, contravine reglementărilor naţionale în vigoare indicate anterior, ori vânzarea - cumpărarea încăperilor nelocuibile, cu suprafaţa de 53,45 m.p., situate în parterul Casei de cultură din sat. Cotihana, este permisă conform legislaţiei vigoare.
Susţine că potrivit pct. 2 al Regulamentului cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locaţiune, vânzarea - cumpărarea încăperilor nelocuibile proprietate publică date în locaţiune se efectuează de Agenţia Proprietăţii Publice de pe lângă Ministerul Economiei şi Comerţului (în continuare - Agenţia Proprietăţii Publice) - cele care constituie proprietate de stat, inclusiv cele amplasate în imobilele transmise, conform legislaţiei, din gestiunea întreprinderilor de stat şi a societăţilor pe acţiuni în gestiunea asociaţiilor de proprietari ai locuinţelor privatizate, precum şi de autorităţile administraţiei publice locale, dar şi de unitatea teritorială autonomă Găgăuzia (Gagauz - Yeri) - cele care constituie proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele amplasate în imobilele transmise, conform legislaţiei, din gestiunea unităţilor administrativ- teritoriale în gestiunea asociaţiilor de proprietari ai locuinţelor privatizate.
Conform pct. 4 al Regulamentului, autorităţile administraţiei publice locale vor crea în baza deciziei consiliului local Comisia de privatizare a încăperilor nelocuibile date în locaţiune, care va include reprezentanţi ai primăriilor, consiliilor locale; după caz, vor fi antrenaţi reprezentanţi ai oficiilor cadastrale şi experţi independenţi. Mai indică că ÎI „Petru Popa”, fondator al căreia este, în calitate de administrator al întreprinderii a închiriat încăperile indicate pe parcursul a 12 ani. Relatează că Petru Popa a decedat în rezultatul accidentului care a avut loc la reparaţia încăperilor date, toate mijloacele financiare a familiei fiind învestite în încăperile închiriate.
Consideră că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi anume nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea, nu a stabilit circumstanţele importante pentru 4 soluţionarea pricinii făcând presupuneri nefondate, a dat o apreciere total greşită probelor prezentate de către partea reclamantă, hotărârile pronunţate de către instanţele de judecată a fost făcută cu multiple şi grave încălcări care nu pot fi admise în procesul de admisibilitate a probelor precum şi atentează la securitatea şi imaginea justiţiei şi care contravine principiului securităţii raporturilor juridice. La 07 mai 2015, Primăria oraşului Cahul, a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca fiind inadmisibil, cu menţinerea îdeciziei instanţei de apel.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentei, la 06 ianuarie2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 181), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurentă, la materialele dosarului, lipsesc. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 23 martie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Aliona Popa, reprezentată de avocatul Valeriu Negoiţă nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. 5 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Aliona Popa, reprezentată de avocatul Valeriu Negoiţă, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Aliona Popa, reprezentată de avocatul Valeriu Negoiţă ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Aliona Popa, reprezentată de avocatul Valeriu Negoiţă se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî 6