2ra-2273/15 — Încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată

prima instanță: D. Bosîi dosarul nr. 2ra-2273/15 instanța de apel:G. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 15 octombrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Luca Alexandra, în pricina civilă la cerea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale „Gospodăria Comunal Locativă Cahul” împotriva Alexandrei Luca cu privire la încasarea datoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 10 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Luca Alexandra şi menținută hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 noiembrie2014, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 29 august 2014, ÎM „Gospodăria Comunal Locativă Cahul” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alexandrei Luca cu privire la încasarea datoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că Luca Alexandra împreună cu familia locuiește în apartamentul nr.33 din or. Cahul, str. Dunării, nr.5, iar blocul în care locuieşte pîrîta se află în gestiunea întreprinderii, care în baza tarifelor aprobate prin decizia Consiliului Orășenesc Cahul prestează servicii privind deservirea fondului locativ. Susține că conform statutului, întreprinderea este de stat, cu autogestiune și prestează servicii, care conform datelor întreprinderii pentru anul 2011, a efectuat lucrări în blocul litigios privind deservirea blocului locativ în sumă de 9 465 lei, în anul 2012 în suma 14 733 lei, în anul 2013 în suma de 6 278 lei, şi pe anul 2014 în suma 6616 lei.

Menționează că pîrîta se folosește de serviciile prestate şi lunar primește aviz de plată pentru achitarea serviciilor comunale, însă nu achită pentru serviciile prestate, care lunar constituie deservirea fondului locativ în suma de 29,48 lei, calculată din suprafața apartamentului 65,5m.p. şi înmulțit la tariful de 0,45 lei, evacuarea deșeurilor în cuantum de 11 lei de persoană, deservirea ascensorului în sumă de 7,60 lei de persoană, şi energia electrică după consum. Invocă că în vederea soluționării litigiului pe cale extrajudiciară i-a expediat de nenumărate ori preaviz pentru achitarea sumei, însă, ultima refuză achitarea plății calculate în sumă de 5 614,46 lei. Solicită încasarea de la Luca Alexandra în beneficiul ÎM „Gospodăria Comunal - Locativă Cahul” datoria în sumă de 5 614, 46 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 noiembrie 2014, acțiunea a fost admisă, fiind încasat de la Luca Alexandra în beneficiul ÎM „Gospodăria Comunal-Locativă Cahul” datoria în sumă de 5 614, 46 lei şi taxa de stat achitată în sumă de 270 lei. Prin decizia Curții de Apel Cahul din 10 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Luca Alexandra şi menţinută fără modificări hotărârea primei instanţe. În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 355 din Cod civil, art. 60 şi art. 59 din Codul cu privire la locuințe, care reglementează aspecte ce ţin de proprietatea asupra pârților comune din clădire, modul şi termenele de plată a chiriei și pentru serviciile comunale şi care indică că plata pentru serviciile comunale (apă, gaz, energie electrică, termică şi alte servicii) se încasează în afară de chirie potrivit tarifelor, aprobate în modul stabilit.

Cu referire la normele citate şi în coraport cu materialele pricinii, instanțele judecătoreşti au ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, reţinînd în acesta sens materialele pricinii care dovedesc incontestabil că ÎM „Gospodăria Comunal - Locativă Cahul” a prestat servicii de deservire tehnică locatarilor casei nr. 5, situat în or. Cahul str. Dunării, fapt confirmat inclusiv prin ordinile nota informativă şi dispozițiile de lucru. La 01 iulie 2015, Luca Alexandra a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe şi remiterea pricinii spre rejudecare. În motivarea deciziei a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Susține că instanțele inferioare la emiterea hotărârilor nu au dat apreciere probelor, prin care s-a confirmat că serviciile comunale sunt prestate pe teritoriul raionului Cahul de către alți furnizori şi nu de către intimat, instanțele concluzionând în temeiul dispoziției Consiliului orășenesc Cahul privind aprobarea tarifelor şi ordinele de producere, cît şi unele dispoziții de lucru pentru alte apartamente privatizate. La fel, indică că instanțele judecătorești la emiterea hotărârilor eronat nu a reținut că nu a perfectat nici un contract de prestări servici şi respectiv lipsește raportul juridic şi orice temei în baza căruia să fie încasate aceste datorii.

Consideră că atât prima instanță cât şi instanța de apel nu a reținut prevederile art. 117 alin (1) CPC și au ignorat prevederile Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.191 din 19 februarie 2002 or, contractul potrivit prevederilor art. 666 alin.(1) din Cod civil este acordul de voință realizat între două şi mai multe persoane, prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. Insistă că pe parcursul examinării pricinii a invocat instanțelor de judecată intervenirea termenului de prescripție de 3 ani, solicitând recalcularea datoriei doar pentru ultimii 3 ani, însă, cererea sa a fost lăsată fără apreciere.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Luca Alexandra este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Luca Alexandra nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or, recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

De altfel, nu poate constitui temei de admitere a recursului nici susținerea recurentei precum că ar fi invocat la judecarea cauzei în prima instanţă termenul de prescripţie extinctivă, or, din procesul-verbal al şedinţei de judecată în prima instanţă, nu se evidenţiază vre-o menţiune a recurentei în acest sens, mai mult că nici observaţii asupra procesul-verbal al şedinţei primei instanţe, unde s-ar fi indicat inexactităţile şi motivele pentru care îl consideră incomplet, în conformitate cu art. 275 CPC, n-au fost prezentate de către recurentă. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Luca Alexandra asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Luca Alexandra ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Luca Alexandra se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva