3ra-732/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-732/15 prima instanţă: Gh.Mîţu instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Ion Druţă examinând admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială „Cargoexpres-Tir” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea comercială „Cargoexpres-Tir” societate cu răspundere limitată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de societatea comercială „Cargoexpres-Tir” societate cu răspundere limitată cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 iunie 2014, c o n s t a t ă: La 11 decembrie 2013, societatea comercială „Cargoexpres-Tir” societate cu răspundere limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat reclamantul că prin procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 11/2 din 18.10.2013, întocmit de inspectorul superior al Secţiei reverificare şi audit post-vămuire, Radu Dumitraşcu, la agentul economic SC „Cargoexpres-Tir” SRL s-a efectuat controlul ulterior prin verificarea declaraţiilor vamale de import, privind respectarea reglementărilor vamale la importul mărfurilor cu aplicarea tratamentului tarifar favorabil, în baza prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 102 din 30.01.2007.

1 La data de 29 octombrie 2014, SC „Cargoexpres-Tir” SRL a înregistrat dezacordul pe marginea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 11/2 din 18.10.2013. Prin scrisoare nr. 28/16-1380 din 06.11.2013, Serviciul Vamal a considerat argumentele SC „Cargoexpres-Tir” SRL prezentate în dezacordul pentru anularea procesului-verbal nr. 11/2 din 18.10.2013, ca nefondate. Drept urmare, prin decizia de regularizare nr. 42 din 04.11.2013, Serviciul Vamal a dispus încasarea drepturilor de import în valoare de 179 116,97 lei şi penalităţi în valoare de 37 869,78 lei. Decizia de regularizare a fost recepţionată de reclamant la data de 11.11.2013.

Menţionează reclamantul că întru respectarea prevederilor Codului Vamal a depus contestare prin care a solicitat anularea Deciziei de regularizare nr. 42 cu recalcularea drepturilor de import în conformitate cu legislaţia existentă la momentul importului autovehiculului pentru tracţiune „Scania R124LA4X2NA”, şasiul nr. XLER4X20004480597/11705/2003/D, a.f. 2003, culoarea albă, importată în baza declaraţiei vamale nr. 450014784 din 05.11.2006. De asemenea, a fost solicitat ca Serviciul Vamal să nu întreprindă nicio acţiune ce ţine de achitarea drepturilor de import şi a penalităţilor prevăzute în Decizia de regularizare nr. 42, pînă la pronunţarea unei decizii judecătoreşti definitive pe respectiva cauza.

Susţine reclamantul, că ignorând aceste cerinţe, la data de 22.11.2013, Serviciul Vamal a emis dispoziţiile nr. 46 şi nr. 48 privind suspendarea operaţiunilor la toate conturile bancare deţinute de către SC „Cargoexpres-Tir” SRL. Consideră că Decizia de regularizare şi Dispoziţiile nr.46 şi nr.48 privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale plătitorului au fost emise cu încălcarea legii şi urmează a fi anulate pentru argumentele expuse mai jos. Potrivit declaraţiei vamale nr. YS01287048 din 06.11.2006, reclamantul a importat în Republica Moldova autovehiculul pentru tracţiune uzat „SCANIA” R124 la 3x2 NA, culoare - albă. În conformitate cu pct. 47 din declaraţia vamală baza pentru calculul a impozitului a fost suma de 703 422,23 lei, cuantum - 2 813,69 lei.

Potrivit calculului pentru procedurile vamale au fost calculate 2 999,48 lei. Conform certificatului constatator, autovehiculul în cauză a fost plasat în capitalul statutar al SC „Gargoexpres-Tir” SRL, motiv din care la momentul importului autovehiculului importat, acesta a beneficiat de un tratament tarifar favorabil. Prin contractul de vînzare - cumpărare nr. 25/07 din 25 iulie 2011, autovehiculul a fost înstrăinat către Grigore Spoială la preţul de 150 000 lei, inclusiv TVA, din preţul automobilului fiind scoasă uzura acestuia, anul producerii fiind 2003, anul importării 2006, astfel, aflându-se în exploatare 11 ani. 2 Susţine reclamantul, că ignorând aceste circumstanţe, organul vamal a calculat drepturile de import la preţul de 179 166,97 lei, compus din 141 247,18 lei - drepturi de import şi 37 86979 lei — dobînda de întîrziere.

Consideră că regimul vamal favorabil asupra autovehiculului litigios a fost aplicabil atît la data importării autovehiculului, cît şi la data înstrăinării acestuia, pe cînd art. 1413 (8) Cod Vamal, deciziile tarifare prealabile sînt aplicabile începînd cu data la care au fost emise şi nu au efect retroactiv. Or, principiul neretroactivităţii este consfinţit şi în Constituţia RM. Invocă reclamantul că, în scrisoare nr. 28/16-13080 din 06.11.2023, Serviciul Vamal face trimitere art. 35 Cod Vamal, care a fost modificat substanţial prin Legea nr. 267 din 23.12.2011,X 13-14/13.01.2012, în vigoare 13.01.2012 şi prin Legea 103-XVI din 16.05.2008, MO 11 119/04.07.2008. Astfel, consideră că Serviciul Vamal nu a specificat la care redacţie a articolului face referire, redacţia care era în vigoare la momentul înstrăinării bunurilor sau redacţia existentă la momeai efectuării reverificării.

Cu referire la Dispoziţiile privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale plătitorului nr. 46 şi nr. 48 din 22.11.2013 relevă suplimentar că prin aceste acte s-au suspendat pînă la lichidarea completă a încălcărilor s-au onorarea deplină de import a tuturor operaţiunilor şi trecerilor la scăderi efectuate la conturile reclamantei, fapt ce duce la crearea unui prejudiciu material imens societăţii, societatea având de onorat obligaţii contractuale, inclusiv faţă de parteneri străini. Cere SC „Gargoexpres-Tir” SRL, admiterea cererii, anularea Deciziei de regularizare nr. 42 cu recalcularea drepturilor de import în conformitate cu legislaţia existentă la momentul importului autovehiculului pentru tracţiune „Scan R124LA4X2NA”, şasiul nr. XLER4X20004480597/11705/2003/D, a.f.

2003, culoarea albă, importat în baza declaraţiei vamale nr. 450014784 din 05.11.2006; anularea Dispoziţiilor nr. 46 şi nr. 48 din 22.11.2013 privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale plătitorului. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 iunie 2014, acţiunea înaintată de SC „Cargoexpres-Tir” SRL a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015, apelul declarat de SC „Cargoexpres-Tir” SRL a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 iunie 2014 (f.d. 139-147). La 30 martie 2015, SC „Cargoexpres-Tir” SRL a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 iunie 2014, cu pronunţarea unei hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de 3 apel a fost pronunţată la 27 ianuarie 2015 şi expediată în adresa părţilor la data de 04 februarie 2015 (f.d. 148). SC „Cargoexpres-Tir” SRL a depus cererea de recurs la 30 martie 2015 şi respectiv, recursul se consideră depus în termen. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de SC „Cargoexpres-Tir” SRL urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 17 aprilie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Serviciului Vamal copia recursului declarat de SC „Cargoexpres-Tir” SRL, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 22 mai 2015, Serviciul Vamanl a depus referinţă la recursul declarat de SC „Cargoexpres-Tir” SRL, solicitînd respingerea cererii de recurs.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; 4 d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

5 Totodată, instanţa de recurs precizează şi faptul că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea comercială „Cargoexpres-Tir” societate cu răspundere limitată, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de societatea comercială „Cargoexpres-Tir” societate cu răspundere limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă 6