3ra-302/14 — Contestarea actului administrativ.

Dosar nr. 3ra- 302/14 Instanţa de fond: Judecătoria Botanica, mun. Chişinău Judecător: V. Puica Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: L.Popova S.Caitaz L. Bulgac Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 07 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Dumitru Mardari şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Rodatrans” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL „Rodatrans” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013, prin care apelul depus de către SRL „Rodatrans” a fost respins iar apelul depus de către Biroului Vamal Chişinău a fost admis, hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 12 iulie 2013 a fost casată şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, ACONSTATAT : La data de 28 august 2012, SRL „Rodatrans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la data de 26 iunie 2012 în privinţa SRL „Rodatrans” a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţia vamală pentru pierderea sau nepredarea către organul vamal a documentelor la mărfurile 1 aflate sub supravegherea vamală, prevăzută de art. 231 pct. 10 Codul Vamal. În conformitatea cu procesul –verbal susnominalizat, agentul constatator la data de 26.06.2012 a emis decizia, în baza căreia SRL „Rodatrans” a fost supus unei sancţiuni materiale în conformitate cu art. 232, lit.f) Codul Vamal sub formă de amendă în mărime de 10% din valoarea mărfii care la caz a constituit obiectul contravenţiei vamale, în sumă de 20208,5 lei.

La data de 09.07.2012 reclamantul a contestat cu cerere prealabilă decizia de sancţionare iar prin scrisoarea nr. 28/11-9531 din 08.08.2012 sa comunicat refuzul cu privire la admiterea cererii prealabile. Nefiind de acord cu răspunsul primit, reclamantul a contestat decizia de sancţionare, iar drept temei pentru anularea actului administrativ, reclamantul a invocat faptul că procedura de control a fost iniţiată şi desfăşurată tendenţios şi incomplet, cu lezarea dreptului la apărare şi în lipsa întrunirii circumstanţelor legale care ar confirma existenţa în acest caz a faptului contravenţiei indicate şi a condiţiilor pentru angajarea răspunderii financiare.

Autoritatea vamală a menţionat că SRL „Rodatrans” la 05 septembrie 2011 conform documentelor CMR nr. 00125/05.09.2011 şi a declaraţiei vamale nr. 102000009/2011/013790 din 05 septembrie 2011, prin intermediul mijlocului de transport de model DAF FT 95 cu semiremorca Schmitz SK024, număr de înmatriculare BLCS 791/BL 154 RA, a transportat prin postul vamal de trecere a frontierei Platonov-Goianul Nou dintre Republica Moldova şi Ucraina marfă agentului economic TOB „Şerif” or. Tiraspol în mărime de 17882,52 dolari SUA şi intrînd pe teritoriul vamal al Republicii Moldova nu a prezentat organului vamal documentele vamale pentru marfa ce se afla sub supravegherea vamală. În fapt nici o persoană aflată în cadrul autorităţilor vamale competente nu a fost prezentă la acel moment, şi nu a informat ofiacial SRL „Rodatrans” despre plasarea mărfurilor transportate sub supravegherea vamală.

Acest fapt este dovedit şi prin scrisoarea nr. 20/1-11/03964 din 23 aprilie 2012 a Serviciului Vamal al Ucrainei expediată în adresa Serviciului Vamal al Republicii Moldova. Menţionează reclamantul că Serviciul Vamal nu a probat faptul punerii prealabile sub supraveghere vamală a mărfurilor transportate, iar prin urmare nu a probat nici existenţa elementelor obiective a contravenţiei prevăzute de art. 231 pct. 10 Cod Vamal. Ceea ce ţine de însăşi decizia asupra cazului de contravenţie cu răspundere materială din 26 iunie 2012, aceasta nu corespunde art. 268 Codul Vamal, nefiind indicate datele precise cu privire la contravenient, circumstanţele constatate la cercetarea cazului, norma materială care prevede încălcarea reglementărilor vamale, nu este clar cine a semnat decizia din partea organului vamal.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă integral. Prin decizia Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 10 aprilie 2013, recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău a fost admis, hotărîrea Curţii de apel Chişinău din 05 noiembrie 2012 casată, 2 cu remiterea pricinii spre rejudecare în cadrul Judecătoriei Botanica mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 iulie 2013, acţiunea depusă de către SRL „Rodatrans” a fost admisă parţial. S-a dispus anularea parţială a deciziei Biroului Vamal Centru, mun. Chişinău din 26 iunie 2012 cu privire la răspunderea materială a SRL „Rodatrans” în baza art. 231 pct. 10 Codul Vamal, fiind aplicată o sancţiune sub formă de amendă în mărime de 3% din valoarea mărfurilor, ce constituie la caz 6062,55 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013, apelul depus de către SRL „Rodatrans”a fost respins ca neîntemeiat. Apelul depus de către Biroului Vamal Centru, mun. Chişinău a fost admis, hotărîrea primei instanţe a fost casată şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea înaintată de către SRL „Rodatrans” împotriva Biroului Vamal Centru, mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 31 decembrie 2014 SRL „Rodatrans” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate.

În motivarea recursului SRL „Rodatrans” a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurenţii că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Din actele pricinii rezultă cu certitudine că copia deciziei instanţei de apel a fost trimisă spre cunoştinţă recurentului la data de 13 noiembrie 2013, iar recursul împotriva deciziei recurate a fost depus a la data de 31 decembrie 2013, astfel, prin prisma prevederilor art. 434 C.P.C., instanţa de recurs consideră că recursul depus de către SRL „Rodatrans” a fost declarat în termen.

Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către SRL „Rodatrans” este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Mai mult de cît atît, cauza a fost 3 judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Rodatrans” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către SRL „Rodatrans” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 4