3ra-1090/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Rotari dosarul nr. 3ra-1090/14 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 17 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Galina Stratulat Judecătorii: Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Iurie Diaconu, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecata depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „UBFB Trade Groupe” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova şi Biroului Vamal Chişinău, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Rodanpol” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 16 iulie 2013, c o n s t a t ă: La data de 22 februarie 2012 SRL „UBFB Trade Groupe” a depus cerere de chemare în judecată către Serviciul Vamal al R. Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că la 13 decembrie 2011 a primit prin scrisoare recomandată copia documentelor Serviciului Vamal (acte administrative cu caracter individual), inclusiv: actul constatator nr. 64 din 27.10.2011, actele constatatoare nr. 80, 81, 82 din 06.12.2011 şi procesul-verbal de reverificare nr. 010 din 06.12.2011. Se menţionează că în baza actelor respective Serviciul Vamal a obligat SRL „UBFB Trade Groupe” să achite în bugetul de stat suma de 756 197,00 lei.

SRL „UBFB Trade Groupe” nefiind de acord cu actele emise de autoritatea vamală, la data de 23.12.2011 a expediat în adresa pîrîtului dezacordul în scris cu argumentele sale, solicitînd anularea actelor enumerate mai sus. La data de 20.01.2012 pîrîtul i-a expediat răspunsul nr. 28/11-69, prin care i-a refuzat în anularea actelor contestate. 1 Consideră reclamantul, că actele contestate şi încasarea plăţilor suplimentare în baza acestor acte sunt ilegale, deoarece Serviciul Vamal nu a stabilit vinovăţia SRL „UBFB Trade Groupe” în încălcarea legislaţiei vamale la vămuirea mărfurilor, fapt ce 1-a determinat de a înainta prezenta acţiune de contencios administrativ (f.d.3-6).

Solicită reclamantul recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor Biroului Vamal Centru privind majorarea plăţilor vamale, declararea nulităţii Actelor constatatoare nr. 64 din 27.10.2011, nr. nr. 80, 81, 82 din 06.12.2011 şi a Procesului-verbal de reverificare nr.010 din 06.12.2011, emise de Biroul Vamal Centru. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03.05.2012, la cererea reprezentantului reclamantului, în proces au fost atraşi SRL „Rodanpol” în calitate de intervenient accesoriu şi Biroul Vamal Chişinău în calitate de copîrît (f.d.83). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15.03.2013 cauza a fost transmisă pentru examinare după competenţă Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău din 16 iulie 2013 acţiunea a fost admisă. S-au declarat nule Actele constatatoare nr. 64 din 27.10.2011, nr. nr. 80, 81,82 din 06.12.2011 şi Procesul-verbal de reverificare nr.010 din 06.12.2011 emise de Biroul Vamal Centru. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Biroul Vamal Chişinău a depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 iulie 2013. La 07 iulie 2014 Biroul Vamal Chişinău a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge acţiunea ca fiind neîntemeiată şi tardivă.

În motivarea recursului s-a invocat că au fost aplicate eronat normele e drept material şi nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele cauzei. Invocă că instanţele de judecată arbitrar au repus SRL „UBFB Trade Groupe” în termenul de atac referitor la actul constatator nr. 64 din 27 octombrie 2011. După recurent, reclamantul urma ca pînă la 07 noiembrie 2011 să se adreseze cu cerere prealabilă organului vamal. Respectiv, dacă reclamantul s-ar fi adresat în termen cu cerere prealabilă, pînă la data de 07 decembrie 2011 acesta urma să primească răspunsul. Respectiv termenul de prescripţie a actului constatator nr. 64 din 27 octombrie 2011 a curs la data de 07 ianuarie 2012. În temeiul art. 271 Cod civil, recurentul consideră că acţiunea trebuia să fie respinsă cu omiterea termenului de prescripţie, dat fiind faptul că acesta a curs în favoarea pîrîtului, iar instanţa de fond nu este în drept să repună în termen persoana din oficiu.

2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa Biroului Vamal Chişinău, la 20 mai 2014, ce se confirmă prin scrisoare de însoţire anexată (f. d. 37, vol. II), iar ultima susţine că a recepţionat-o la 26 mai 2014, prin urmare se constată că aceasta a depus recursul, la 07 iulie 2014, în termen, or alte date care ar confirma recepţionarea de către Biroul Vamal Chişinău a deciziei recurate la materialele dosarului lipsesc. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Biroul Vamal Chişinău a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

În conformitate cu prevederile art. 444 CPC (în vigoare de la 30 noiembrie 2012), recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Potrivit art. 25 alin. 1 lit. a) Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 02.10.2000, instanţa de contencios administrativ, judecînd acţiunea este în drept să adopte hotărîre de respingere a acţiunii dacă ea este nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. Potrivit prevederilor art. 3 din Legea contenciosului administrativ, obiect al unei acţiuni în contenciosul administrativ constituie actul emis de către o autoritate publică, susceptibil de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice. Legalitatea actului administrativ contestat de reclamant urmează a fi verificată de către instanţa de contencios administrativ prin prisma circumstanţelor de fapt şi de drept existente la momentul emiterii acestuia.

Instanţa de recurs a stabilit că la 13 decembrie 2011 SRL „UBFB Trade Groupe” a primit prin scrisoare recomandată copia documentelor Serviciului Vamal, inclusiv: actul constatator nr. 64 din 27.10.2011, actele constatatoare nr. 80, 81, 82 din 06.12.2011 şi procesul-verbal de reverificare nr. 010 din 06.12.2011, prin care Serviciul Vamal a obligat SRL „UBFB Trade Groupe” să achite în bugetul de stat suma de 756 197,00 lei. 3 SRL „UBFB Trade Groupe” nefiind de acord cu actele emise de autoritatea vamală, la data de 23.12.2011 a expediat în adresa pîrîtului dezacordul în scris cu argumentele sale, solicitînd anularea actelor enumerate mai sus. La data de 20.01.2012 pîrîtul i-a expediat răspunsul nr. 28/11-69, prin care i-a refuzat în anularea actelor contestate.

Instanţa de recurs menţionează că actul constatator nr.64 din 27.10.2011 a fost emis de Biroul Vamal Centru în baza Notei de constatare nr.1 din 10.09.2011, întocmite în rezultatul controlului economico-financiar privind respectarea reglementărilor vamale şi fiscale asupra tranzacţiilor economice externe efectuate de SRL „UBFB Trade Groupe” în perioada 01.01.2007 - 07.09.2011 (f.d. 19). Potrivit Notei de constatare, Comisia de control constituită de organul vamal a efectuat la data de 07.09.2011 inventarierea mărfurilor aflate la depozitul ÎM „UBFB Trade Groupe” SRL din str. Ghioceilor 1, mun. Chişinău.

Astfel, în urma inventarierii s-a stabilit, că bunurile aflate la depozitul firmei de facto corespundeau cu datele de evidenţă contabilă, cu excepţia poziţiei Whisky Jack Daniels 40% 0,51 care, potrivit datelor din evidenţa contabilă, trebuiau să fie în număr de 3 000 sticle, iar în realitate erau doar 1 200 sticle, în 100 cutii a cîte 12 sticle, diferenţa constituind 1800 lei. Marfa respectivă a fost importată şi plasată în ZAL „Expo-Business-Chişinău” de către ÎM „UBFB Trade Groupe” SRL în baza declaraţiei vamale nr. 700211386 din 01.09.2011, în asortiment cu alte mărfuri în valoare totală de 536 405,61 lei. Valoarea în vamă a mărfii a fost determinată prin aplicarea metodei nr. 1, conform art.11 al Legii din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal.

Concluzionînd că informaţia folosită de declarant la anunţarea în vamă a mărfii nu este veridică, Comisia a conchis, că valoarea în vamă a mărfurilor plasate în ZAL „Expo-Business-Chişinău”, conform declaraţiei vamale nr. 700211386 din 01.09.2011, urmează să fie determinată conform art.8 alin. (3) al Legii cu privire la tariful vamal (f.d. 31-33). Prin urmare, suma totală a drepturilor de import înaintată spre încasare a ÎM „UBFB Trade Groupe” SRL în baza Actului constatator nr.64 din 27.10.2011 a constituit 46 293,78 lei, inclusiv 45 801,32 lei plata de bază şi 492,46 lei penalitate (majorare de întîrziere) (f.d.29).

Astfel, prima instanţă, cît şi instanţa de apel în privinţa actului constatator nr. 64 din 27.10.2011 a menţionat că autoritatea vamală a emis actul în cauză, determinînd valoarea în vamă a mărfurilor importate conform declaraţiei vamale nr. 700211386 din 01.09.2011 prin metoda de rezervă, argumentîndu-şi concluziile prin aceia, că datele prezentate de declarantul ÎM „UBFB Trade Groupe” SRL la importarea mărfii în baza declaraţiei vamale nr. 700211386 din 01.09.2011 nu sînt veridice. Însă din actele cauzei atestă, că eroarea s-a comis la luarea mărfurilor la evidenţă contabilă, dar nu la declararea acestora. 4 Instanţa de recurs consideră aceste concluzii neîntemeiate, lipsite de suport probatoriu, or neconcordanța de date în ce priveşte cantitatea de mărfuri de facto vămuită cu cea existentă la momentul controlului depistată în depozitul agentului economic, nu este o greşeală (eroare) contabilă.

Astfel, organul vamal a efectuat un control economico-financiar privind respectarea reglementărilor vamale şi fiscale asupra tranzacţiilor economice ale SRL „UBFB Trade Groupe”. În urma controlului efectuat s-au constatat divergenţe între cantităţile de marfă vămuite cu cele aflate de facto în depozitul intimatului, precum şi cu informaţia din actele prezentate la vămuire. Prin urmare, s-a constatat că la vămuirea mărfii (Whisky Jack Daniels în asortiment 40% ) nu putea fi aplicată informaţia folosită de declarant la a anunţarea valorii în vamă, în consecinţă au fost recalculate drepturi de import pentru marfa deja pusă în liberă circulaţie conform declaraţiei vamale nr. 700211623 din 06.10.2011 şi 700211423 din 05.09.2011 aşa cum este indicat în anexa la actul constatator nr. 64 din 27.10.2011.

Mai mult ca atît la importul mărfurilor în baza declaraţiei vamale nr. 700211386 din 01.09.2011 au fost prezentate date neveridice neprobate, deoarece însăşi intimatul a depus declaraţia respectivă de sine stătător. În această ordine de idei se constată că actul constatator nr. 64 din 27.10.2011 a fost emis legal, cu respectarea procedurii prestabilite, iar temeiuri de anulare a acestuia instanţa de recurs nu a stabilit. În ce priveşte controlul privind calcularea şi recalcularea drepturilor de import/export la ÎM „UBFB Trade Groupe” SRL a fost efectuat în baza art. 181¹ Cod vamal, perioada supusă controlului a constituit perioada cuprinsă între 01.01.2008 - 02.12.2011.

Din conţinutul procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 010 din 02.12.2011 rezultă, că în perioada 2008-2010 ÎM „UBFB Trade Groupe” SRL, rezident al ZEL (ZAL Chişinău), a importat în regim „7800” mărfuri (vodkă în recipient pînă la 21,40% „Gjelca” şi „Russckie zoloto” din Rusia, cu prezentarea certificatelor de origine ale ţării de export forma CT-1. Ulterior, la importul acestor mărfuri pe teritoriul ţării din ZEL, valoarea în vamă totală a mărfii de 1 765,40 mii lei, conform declaraţiilor vamale (64 DV indicate în cele 3 Acte constatatoare), ÎM „UBFB Trade Groupe” SRL a beneficiat de aplicarea tratamentului tarifar preferenţial (scutire de taxe vamale) în baza aceloraşi certificate de origine din ţara de export, cu schimbarea elementelor de completare a DV în partea ce tine de rubricile 2 - exportator, 11 - ţara tranzacţiei, 15 - ţara exportator, nr. facturii, ceea ce nu coincide cu datele indicate în certificatul de origine preferenţial.

Astfel, ÎM „UBFB Trade Groupe” SRL a importat în perioada 2008-2010 în regim „7800” mărfuri (vodka în recipient pînă la 21, 40% „Gjelca" şi „Russkoie zoloto”) din Rusia, cu prezentarea certificatelor de origine ale ţării de export forma CT-1. Autoritatea vamală a acceptat documentele prezentate de IM „UBFB Trade Groupe" SRL la vămuirea mărfii, inclusiv certificatele de origine forma CT-1, nu a 5 pus la îndoială faptul că marfa a fost importată dintr-o ţară membră a ZEL şi, aplicînd tratamentul tarifar preferenţial importatorului rezident al ZEL, a acordat liber de vamă. Instanţa de recurs ţine să menţioneze că conform art. 1 pct. 23) Cod Vamal ,,declaraţia vamală este actul unilateral prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute de legislaţia vamală, voinţa de a plasa mărfurile sub o anumită destinaţie vamală”.

Din analiza datelor din declaraţiile vamale reiese că în rubrica 2 este exportatorul SRL „UBFB Trade Groupe”, în rubrica 15 este indicat ca ţară de export Republica Moldova iar în rubrica 11 ca ţară de tranzacţie este indicat codul ţării „QM” care este Moldova utilizat pentru vămuirea mărfurilor de origine moldovenească, conform anexei nr. 2 din Ordinul Serviciului Vamal nr. 346-O din 24.12.2009 referitor la aprobarea normelor tehnice privind imprimarea, utilizarea şi implementarea declaraţiei vamale în detaliu. Astfel, datele din certificatele de origine de forma CT-1 prezentate la vămuire, nu corespund datelor din declaraţiile vamale de import declarate de către intimat.

Prin urmare certificatele de origine de forma CT-1 prezentate la vămuire contravin prevederilor art. 24 a Legii nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal care prevede că: „originea mărfii se consideră stabilită numai în cazul în care se prezintă certificatul de origine a mărfii, perfectat în modul cuvenit, şi date suplimentare ori precizări”, fapt ce nu a fost respectat la momentul importului.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare au interpretate eronat prevederile Regulilor de determinare a ţării de origine a mărfurilor, aprobate prin Decizia consiliului Şefilor de Guvern din cadrul CSI din 30 noiembrie 2000, care stabilesc că se acordă preferinţe tarifare în cazul cînd marfa se exportă în baza contractului între rezidenţii unui stat membru al acordului de creare a zonei de comerţ din 15.04.1994, şi rezidentul altui stat membru al acordului şi se introduce de teritoriul vamal al unui stat membru pe teritoriul altui stat membru al acordului.

Prevederile acordului condiţionează acordarea preferinţelor după cum urmează: părţile să fie participanţi la tranzacţiile economice externe, însă SRL „UBFB Trade Groupe” nu este parte la o tranzacţie externă; exportul să se efectueze în baza contractului încheiat între rezidentul unui stat membru la acord şi rezidentul celuilalt stat (în speţa dată exportator şi importator este SRL „UBFB Trade Groupe”); mărfurile să fie introduse de pe teritoriul vamal al unui stat pe teritoriul vamal al celuilalt stat (în cazul de faţă este Republica Moldova către Republica Moldova). Astfel, prevederile Acordului se referă nemijlocit la participanţii la tranzacţiile economice externe şi nu la tranzacţiile unde exportator şi destinatar sunt aceeaşi rezidenţi din Republica Moldova.

6 Conform art. 1811 al. (3) Cod vamal, dacă, după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinînd seama de noile informaţii obţinute. Prin urmare la importul mărfurilor pe teritoriul statului parte la Acord, care au fost sub control vamal în zona liberă, iar ulterior pentru punerea în liberă circulaţie în ţara de import, se solicită o înlocuire a certificatelor de origine, fapt pe care SRL „UBFB Trade Groupe” nu l-a efectuat, nefiind calculate drepturi de import şi prejudiciat bugetul de stat cu 709 903,47 lei.

Prin urmare, la speţa din litigiu nu pot fi aplicare prevederile art. art. 91 Cod vamal, care prevăd că în cazurile plasării de mărfuri străine şi autohtone în zona liberă, nu se percep drepturi de import şi nu se aplică măsuri de politică economică dacă legislaţia nu prevede altfel. Astfel, instanţa de recurs consideră greşite concluziile primei instanţe şi instanţei de apel, fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind dată cu interpretarea eronată a prevederilor ce guvernează raportul juridic în litigiu.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, şi de a emite o nouă hotărîre de respingere a acţiunii depuse de Societatea cu Răspundere Limitată „UBFB Trade Groupe” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova şi Biroului Vamal Chişinău, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Rodanpol” cu privire la contestarea actului administrativ.

În conformitate cu art. 444, 445 lit. b) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 16 iulie 2013 în pricina civilă la de chemare in judecata depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „UBFB Trade Groupe” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova şi Biroului Vamal Chişinău, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Rodanpol” cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărîre, prin care: 7 Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „UBFB Trade Groupe” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova şi Biroului Vamal Chişinău, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Rodanpol” cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, judecătorul Galina Stratulat Elena Covalenco Dumitru Mardari Iurie Diaconu Iurie Bejenaru 8