3ra-215/15 — Contestarea actului administrativ, restituirea sumei şi încasarea cheltuielilor procedurii extrajudiciare

prima instanţă: V. Mihaila dosarul nr. 3ra-215/15 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru şi A. Panov DECIZIE 04 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Nicolae Clima Judecătorii: Valeriu Doagă, Dumitru Mardari, Nadejda Toma şi Sveatoslav Moldovan examinînd recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Drăniceru Vasile şi societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, restituirea sumei şi încasarea cheltuielilor procedurii extrajudiciare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 iunie 2014 c o n s t a t ă Prin mandatul din 27 martie 2014 avocatul Drăniceru Vasile a fost împuternicit de societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată să-i reprezinte interesele în instanţele de judecată, cu dreptul de a semna şi depune acţiunea, etc. (f. d. 10). La 07 aprilie 2014 avocatul Drăniceru Vasile şi societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată au depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, restituirea sumei şi încasarea cheltuielilor procedurii extrajudiciare (f. d. 3-7). În motivarea acţiunii au menţionat că la 03 februarie 2014 societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată a importat 27 020 kg de peşte congelat, declarînd valoarea mărfii în vamă în sumă de 44 232 dolari SUA, echivalentul a 592 797,26 lei.

Anterior, conform art. 124 Codul vamal societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată a declarat despre intenţia de a importa lotul respectiv de marfă şi a achitat drepturile de import. Valoarea mărfii s-a calculat şi declarat în baza valorii tranzacţiei ce confirmă procurarea mărfii şi contractului de transport. Pentru a confirma valoarea mărfii societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată a depus contractul de vînzare-cumpărare nr. 02 212/13 din 02 decembrie 2013, factura comercială INVOICE nr. 116/13 din 21 ianuarie 2014, contractul de transport şi confirmarea cheltuielilor suportate nr. 2/2014 din 03 ianuarie 2014, toate incluse în borderoul documentelor prezentate organului vamal.

Biroul Vamal Chişinău a solicitat acte suplimentare care pot justifica valoarea mărfii, însă societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată nu a putut prezenta aceste acte. Organul vamal nu a admis valoarea declarată şi la 03 februarie 2014 a emis Actul de inspecţie în care a invocat că există suspiciune în privinţa subevaluării mărfii, dispunînd majorarea drepturilor de import cu 18 540, 65 lei. 1 Pentru a putea finisa procedura de import şi a respecta clauzele contractului de transport, societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată a achitat şi această sumă. Biroul Vamal Chişinău nu a motivat în baza căror argumente şi norme legale pretinde actele suplimentare care nu au putut fi prezentate, aplicînd direct metoda nr. 6 de calculare a valorii mărfii în vamă.

Actul de inspecţie nu corespunde rigorilor prevăzute de lege şi reprezintă un abuz din partea autorităţii vamale. Cer avocatul Drăniceru Vasile şi societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată constatarea netemeiniciei şi ilegalităţii acţiunilor şi actelor Biroului Vamal Chişinău admise în procedura de vămuire a mărfii declarate la 03 februarie 2014, anularea Actului de inspecţie din 03 februarie 2014 în temeiul art. 26 alin. (1) lit. a) şi c) Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie societăţii comerciale „Pascofiş” societate cu răspundere limitată suma de 18 540, 65 lei achitaţi în surplus la drepturile de import şi încasarea de la pîrît a sumei de 21,9 lei cu titlu de cheltuieli extrajudiciare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 iunie 2014 acţiunea a fost admisă (f. d. 110; 114-119). S-a anulat actul de inspecţie al Biroului Vamal Chişinău din 03 februarie 2014 emis în baza declaraţiei vamale 3029 I 4783 din 03 februarie 2014. S-a obligat Biroul Vamal Chişinău să restituie societăţii comerciale „Pascofiş” societate cu răspundere limitată drepturile de import achitate suplimentar în sumă de 18 540, 65 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 21,85 lei. Prima instanţă a motivat hotărîrea că societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată a introdus în ţară marfa la preţul stabilit în contractul de vînzare- cumpărare, iar Biroul Vamal Chişinău trebuia să evalueze marfa la valoarea reală indicată în contract şi să calculeze drepturile de import din această sumă.

Potrivit acordului de la Marrakesh din 15 aprilie 1994 privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, ratificat de Republica Moldova la 01 iunie 2001, taxele vamale se evaluează la valoarea reală, care este valoarea tranzacţiei. Actul de inspecţie nu este motivat şi contravine ordinului Serviciului Vamal nr. 480- 0 din 18 decembrie 2006. La 01 iulie 2014 Biroul Vamal Chişinău a declarat apel nemotivat, iar la 01 septembrie 2014 apel motivat împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 iunie 2014 (f. d. 112-113; 125-131). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014 apelul a fost respins, iar hotărîrea primei instanţe menţinută (f. d. 142-148). Instanţa de apel a motivat decizia cu argumente similare ale primei instanţe.

La 12 ianuarie 2015 Biroul Vamal Chişinău a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii (f. d. 150-156). În motivarea cererii de recurs Biroul Vamal Chişinău a relevat că prima instanţă şi instanţa de apel nu au dat apreciere probelor prezentate. A solicitat declarantului acte suplimentare ce confirmă valoarea mărfii deoarece din informaţia stocată în baza de date Asycuda World rezultă că preţul pentru astfel de lot de marfă este mai mare decît cel declarat de societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată. Societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată a refuzat să prezinte actele solicitate şi Actul de inspecţie a fost întocmit conform competenţei şi rigorilor stabilite de lege.

2 În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin încheierea din 25 februarie 2015 a considerat recursul admisibil, fără a prejudicia fondul. În conformitate cu art. 441 şi art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului, verificînd în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi probe.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Prin referinţa depusă la 23 februarie 2015 avocatul Drăniceru Vasile şi societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată au solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărîrilor judecătoreşti. Verificînd argumentele invocate de Biroul Vamal Chişinău în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar şi a referinţei depuse de avocatul Drăniceru Vasile şi societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este depus în termen, întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 iunie 2014 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii din următoarele motive. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 22 octombrie 2014 la 06 noiembrie 2014 (f. d. 149). La dosar nu sunt probe care ar confirma data recepţionării deciziei motivate de către Biroul Vamal Chişinău. Prin urmare, recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău la 12 ianuarie 2015 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014 se consideră depus în termen. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Din actele pricinii rezultă că la 02 decembrie 2013 între Prime H. M. Exim Inc. în calitate de furnizor şi societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul nr. 0212/13, prin care furnizorul s-a obligat să vîndă cumpărătorului în perioada de la 02 decembrie 2013 pînă la 31 decembrie 2015 peşte în asortiment în cantitate de 3 500 000 kg la preţul indicat în fiecare caz în factura INVOICE, care reprezintă parte integrantă a contractului (f. d. 15-16).

Prin contractul nr. 2/2014 din 03 ianuarie 2014 Markin Service Ltd s-a obligat să transporte încărcăturile din Portul Iliciovsk, regiunea Odessa Ucraina în Republica Moldova la comanda societăţii comerciale „Pascofiş” societate cu răspundere limitată la preţul convenit în facturile INVOICE (f. d. 18). Din declaraţia primară şi declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor întocmite la 03 februarie 2014 rezultă că societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată a introdus în Republica Moldova prin import din Statele Unite ale Americii 27 020 kg peşti marini congelaţi din specia Merluccius fără cap la preţ de 43 232 dolari SUA, echivalentul a 592 797,26 lei (f. d. 12-14).

3 Din valorile de referinţă a mărfurilor clasificate conform Nomenclatorului de Mărfuri al Republicii Moldova la poziţiile 0303, 0304 şi 0305 rezultă că preţul pentru 1kg de peşte Merluccius, ţara de origine Peru, clasificat la poziţia 030378 constituie 1,85 dolari SUA (f. d. 48). La 03 februarie 2014 Biroul Vamal Chişinău, post vamal Industrial a solicitat societăţii comerciale „Pascofiş” societate cu răspundere limitată în vederea confirmării veridicităţii datelor privind valoarea în vamă a mărfii anunţată conform declaraţiei vamale nr. 4783 din 03 februarie 2014 prezentarea pînă la 05 februarie 2014 a actelor ce ar da posibilitatea aprecierii corecte a preţului mărfii importate, printre care copia autentică de pe declaraţia de export, certificate de origine şi de calitate eliberate de producător, etc. (f. d. 87). Din solicitarea Biroului Vamal Chişinău şi cererea de chemare în judecată rezultă că societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată a nu a putut prezenta actele solicitate (f. d. 5; 86-87).

Prin actul de inspecţie din 03 februarie 2014, în rezultatul examinării declaraţiei vamale Biroul Vamal Chişinău Intern 3 (Varniţa) a constatat suspiciuni de subevaluare a mărfii, stabilind pierdere de venituri la bugetul de stat în sumă de 18 540,65 lei (f. d. 21). La 10 februarie 2014 societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată a solicitat prin cereri prealabile Biroului Vamal Chişinău şi Serviciului Vamal anularea Actului de inspecţie din 03 februarie 2014, cu restituirea sumei de 18 540, 65 lei (f. d. 27-30). Prin răspunsurile Biroului Vamal Chişinău şi Serviciului Vamal din 04 martie 2014 şi 07 martie 2014 cererile prealabile au fost respinse (f. d. 31; 33-34). La 07 aprilie 2014 avocatul Drăniceru Vasile şi societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată au depus prezenta cerere de chemare în judecată (f. d. 3-7).

Instanţele judecătoreşti au emis hotărîrile sus-indicate. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că prima instanţă şi instanţa de apel au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi circumstanţele pricinii. Conform art. 178 alin. (1) lit. a) şi c) Codul vamal, declarantul este obligat să declare mărfurile şi mijloacele de transport conform procedurii stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative; să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile suplimentare necesare vămuirii. Articolul 179 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) Codul vamal prevede că declaraţia vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii.

Organul vamal este în drept să ceară informaţii suplimentare pentru a verifica datele din declaraţia vamală sau din alte documente prezentate. Lista de documente şi informaţii suplimentare care trebuie prezentate o stabileşte Serviciul Vamal. Organul vamal este în drept să stabilească termenele de prezentare a documentelor lipsă şi a informaţiilor suplimentare. Cu permisiunea organului vamal, documentele pot fi prezentate în limbile străine vorbite de colaboratorii vamali. Conform art. 8 alin. (1), (2) şi (3) Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

În cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate 4 de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege. Articolul 10 alin. (1) şi (2) aceeaşi Lege expres prevede că valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă.

Principala metodă dintre cele specificate la alin. (1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit. d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului. Fiecare din metodele specificate la literele a) - f) art. 10 alin. (1) Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 este descrisă în articolele 11-16 aceeaşi Lege.

Raportînd normele de drept citate la circumstanţele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a ajuns la concluzia că societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată a ignorat cerinţele organului vamal de a prezenta actele suplimentare solicitate în vederea stabilirii valorii mărfii în vamă. Prin Ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr. 480-O din 18 decembrie 2006 a fost aprobată Metodologia de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu prin procedee informatice.

Conform pct. 1 lit. v) din Metodologia de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu prin procedee informatice, aprobată prin Ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr. 480-O din 18 decembrie 2006, actul de inspecţie reprezintă documentul electronic ASYCUDA World întocmit pe parcursul fiecărei etape a procedurii informatice de declarare a mărfurilor, pe baza constatărilor privind completarea declaraţiei vamale cu date eronate sau nereale referitoare la încadrarea tarifară, valoarea în vamă, felul, cantitatea sau originea, cuantumul obligaţiei şi modul de aplicare a facilităţilor vamale. Prin circulara Serviciului Vamal din 17 mai 2013 au fost prezentate birourilor vamale valorile de referinţă ale mărfurilor clasificate conform Nomenclatorului de Mărfuri al Republicii Moldova la poziţiile tarifare 0303, 0304 şi 0305 (f. d. 46-48).

La poziţia 030378 este indicată marfa similară celei importate de către societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată şi anume, peşte din specia „Merluccius”, ţara de origine Peru, transportată din Portul Iliciovsk regiunea Odessa Ucraina, preţul per kilogram fiind de 1,85 dolari SUA (f. d. 48). Din adresele Biroului Vamal Chişinău prezentate societăţii comerciale „Pascofiş” societate cu răspundere limitată la 03 februarie 2014 rezultă că declarantului i s-a solicitat de a pune la dispoziţia organului vamal, pînă la 05 februarie 2014 actele suplimentare, printre care informaţii şi date despre tranzacţii identice, cu mărfuri similare, copia autentică de pe declaraţia de export, ofertele de preţ ale firmelor producătoare, etc. Fără niciun motiv întemeiat actele solicitate nu au fost prezentate organului vamal, pe adresele menţionate fiind aplicate inscripţiile „nu deţine informaţia” şi „nu pot prezenta documentele” (f. d. 86-87).

5 Baza de date Asycuda a dat temei Biroului Vamal Chişinău de a solicita acte suplimentare referitoare la preţul mărfii, pentru a putea determina valoarea corectă a mărfii în vamă. Astfel, în actul de inspecţie din 03 februarie 2014 Biroul Vamal Chişinău intern 3 (Varniţa) a efectuat menţiunea suspiciune marfă subevaluată, indicînd eventuale pierderi de venituri în sumă de 18 540,55 lei (f. d. 21; 88). Organul vamal a acţionat conform prevederilor art. 10 Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997, din care rezultă că fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă.

Biroul Vamal Chişinău a fost în imposibilitate de a aplica metodele de determinare a valorii în vamă prevăzute de art. 12, 13, 15 şi 16 aceeaşi Lege pe motiv că la aplicarea metodelor 2 şi 3, adică art. 12 şi 13 din Legea citată care reglementează determinarea valorii în vamă a mărfii în baza tranzacţiilor cu mărfuri identice sau similare a fost imposibil de aplicat, organului vamal urmau a-i fi prezentate date cu privire la importul în Republica Moldova de mărfuri identice sau similare aproximativ în aceeaşi cantitate şi în aceleaşi condiţii comerciale. Metoda nr. 4 în baza costului unitar al mărfii, reglementată la art. 15 aceeaşi Lege nu a putut fi aplicată reieşind din faptul că organul vamal nu a dispus de informaţii privitor la toate documentele necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfii, iar declarantul nu a prezentat aceste informaţii solicitate anterior.

Metoda de determinare a valorii în vamă nr. 5 în baza valorii calculate nu a fost aplicată deoarece nu au fost prezentate datele de la producător cu privire la costul de producere a mărfii.

În aceste circumstanţe, deoarece organul vamal dispunea de informaţii pe care nu le avea declarantul, inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, inclusiv în temeiul Circularei Serviciului Vamal din 17 mai 2013 de stabilire a valorilor de referinţă a mărfurilor clasificate conform Nomenclatorului de Mărfuri al Republicii Moldova la poziţiile tarifare 0303, 0304 şi 0305, stabilind că societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată introduce pe teritoriul Republicii Moldova marfă de care alţi agenţi economici au introdus anterior la aceiaşi poziţie tarifară, a aplicat metoda 6 - metoda de rezervă de stabilire a valorii mărfii în vamă, respectînd principiul consecutivităţii şi reieşind din imposibilitatea aplicării celorlalte metode de determinare a valorii mărfii în vamă.

Prin urmare, omisiunile şi neprezentarea de către declarant a actelor solicitate de către organul vamal pentru determinarea valorii mărfii în vamă nu pot fi puse pe seama Biroului Vamal Chişinău, care acţionînd conform prevederilor legale în domeniu a calculat suplimentar declarantului societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată drepturile de import, majorîndu-le cu 18 540,65 lei. Prima instanţă şi instanţa de apel nu au ţinut cont de prevederile legale menţionate şi de faptul că Actul de inspecţie din 03 februarie 2014 este emis conform prevederilor legii, cu respectarea competenţei şi procedurii stabilite.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au stabilit circumstanţele pricinii, că nu este necesară verificarea suplimentară şi administrarea de noi dovezi, însă au apreciat arbitrar probele administrate şi au aplicat eronat normele de drept material, că Actul de inspecţie din 03 februarie 2014 emis de Biroul Vamal Chişinău intern 3 (Varniţa) este legal şi temeiuri de anulare a acestuia prin prisma art. 26 Legea contenciosului administrativ nu au fost stabilite, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul Biroului Vamal Chişinău, de a casa decizia Curţii de Apel 6 Chişinău din 22 octombrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 iunie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Drăniceru Vasile şi societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, restituirea sumei şi încasarea cheltuielilor procedurii extrajudiciare, cu emiterea unei noi hotărîri prin care: Se respinge acţiunea depusă de avocatul Drăniceru Vasile şi societatea comercială „Pascofiş” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la constatarea netemeiniciei şi ilegalităţii acţiunilor şi actelor Biroului Vamal Chişinău admise în procedura de vămuire a mărfii declarate la 03 februarie 2014, anularea Actului de inspecţie din 03 februarie 2014 în temeiul art. 26 alin. (1) lit. a) şi c) Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie societăţii comerciale „Pascofiş” societate cu răspundere limitată suma de 18 540 (optsprezece mii cinci sute patruzeci) lei 65 bani achitaţi în surplus la drepturile de import şi sumei de 21 (douăzeci şi unu) lei 90 bani cu titlu de cheltuieli extrajudiciare.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul: Nicolae Clima judecătorii: Valeriu Doagă Dumitru Mardari Nadejda Toma Sveatoslav Moldovan 7