2ri-155/15 — Declararea nulităţii actului juridic

Prima instanţă: L. Popova dosar nr. 2ri-155/15 DECIZIE 27 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî, Oleg Sternioală, Petru Moraru, Iurie Bejenaru, examinînd recursul declarat de lichidatorul SRL „Premer-SV” în proces de insolvabilitate – ÎI „Ciobanu Daniela”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Premer- SV” în proces de insolvabilitate împotriva SA „Deservire-Orhei” cu privire la declararea nulităţii actului juridic, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015, prin care acţiunea a fost respinsă, co n s t at ă La data de 17 octombrie 2013 SRL „Premer-SV” în proces de insolvabilitate a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Deservire-Orhei” privind declararea nulităţii actului juridic.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 23 iunie 2011 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Premer-SV” şi a fost desemnată în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate ÎI „Ciobanu Daniela”. În rezultatul analizei actelor financiar-contabile ale SRL „Premer-SV”, administratorul insolvabilităţii a constatat că la data de 02 octombrie 2008 a fost încheiat contractul de vînzare - cumpărare nr. 11164, potrivit căruia SRL „Premer- SV” a cumpărat de la SA „Deservire-Orhei” imobilul situat în or. Orhei, strada A. Lăpuşneanu nr. 2/2, ce constă din clădirea de producere lit. 01 cu suprafaţa la sol de 1655,3 m., pavaj lit. I, gard lit. II şi lot de teren pentru construcţii cu suprafaţa de 0,9425 ha cu nr. cadastral 6401103.084 şi 6401103.084.01, iar SA „Deservire- Orhei” s-a obligat să restituie prin virament către SRL”Premer-SV” pînă la data de 31decembrie 2010 suma de 1 500 000 lei.

La data 30 iunie 2010 SRL „Premer-SV” si SA „Deservire-Orhei” au semnat acordul de reziliere a contractului de vînzare - cumpărare nr. 11164 din 02 1 octombrie 2008. Ca urmare, a rezilierii acestuia, SRL „Premer-SV” s-a obligat să restituie bunul imobil - obiectul contractului, iar SA „Deservire-Orhei” să restituie suma obţinută ca urmare a vînzării-cumpărării de 1 500 000 lei. Reclamantul invocă că SA „Deservire-Orhei” nu şi-a executat integral obligaţia de achitare a datoriei în baza acordului de reziliere din 30 iunie 2010 si a rămas datoare cu suma de 1 009 000 lei.

În vederea încasării datoriei, administratorul procesului de insolvabilitate a depus cerere de încasare a datoriei la Judecătoria Orhei, iar în cadrul examinării pricinii SA „Deservire-Orhei” şi-a expus poziţia asupra faptului că nu are datorii faţă de reclamant, prezentînd în acest sens factura fiscală nr. LK0447635 din 04.02.2011, prin care SA „Deservire- Orhei” a livrat către SRL „Premer-SV” floarea soarelui în sumă de 995 389 lei. Reclamantul consideră factura dată ca fiind una ilegală. Din factura fiscală nr. LK0447635 din 04.02.2011 rezultă că aceasta a fost semnată de către Maghildea Iurie, care a fost angajat la SRL „Premer-SV” în calitate de şef secţiei control, în baza ordinului nr. 02/11-01K din 02.11.2009.

Potrivit informaţiei prezentate de către CNAS nr. II-03/-6805 din 11.09.2013, referitor la contul personal de asigurare socială a lui Maghildea Iu., ultimului i s-a calculat şi s-a reţinut contribuţii de asigurări sociale pentru perioada 02.11.2009 - 31.12.2009. Astfel, la 04.02.2011 Maghildea Iu., nu era angajat la SRL „Premer-SV” şi nu era împuternicit să semneze factura fiscală şi să primească careva bunuri din numele întreprinderii. În temeiul art. 226 Cod civil reclamantul solicită declararea nulităţii actului juridic materializat prin factura fiscală nr. LK0447635 din 04.02.2011. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015 acţiunea a fost respinsă. La 02 aprilie 2015 lichidatorul SRL „Premer-SV” în proces de insolvabilitate – ÎI „Ciobanu Daniela”, a depus recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acţiunea.

În motivarea recursului a invocat că instanţa la emiterea hotărîrii nu a aplicat legea acre trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea.

Recurentul apreciază ca fiind eronate concluziile primei instanţe, precum că Maghildea Iurie, fiind angajat la întreprindere, a avut împuterniciri de a semna factura fiscală ce ar denota existenţa şi valabilitatea livrării impozabile materializată prin factura fiscală, din motiv că factura dată a fost emisă cu încălcarea „Instrucţiunii privind evidenţa, eliberarea, păstrarea şi utilizarea formularelor tipizate de documente primare cu regim special”, aprobată prin Hotărîrea Guvernului RM „Cu privire la executarea Decretului Preşedintelui RM nr. 406-II din 23 decembrie 1997” nr. 294 din 17 martie 1998, în sensul că la 2 materialele dosarului nu a fost prezentată o careva delegaţi privind împuternicirea lui Maghildea Iurie de a semna factura fiscală contestată, iar reprezentanţii SA „Deservire-Orhei” cunoşteau cu certitudine faptul că Maghildea Iurie nu este administratorul SRL „Premer-SV” şi nu este în drept de a semna acte juridice în numele ultimului.

Suplimentar recurentul invocă că instanţa de judecată la momentul aprecierii raportului juridic nu a ţinut cont de informaţiile prezentate de CNAS nr. 11-03/10- 6805 sin 11 septembrie 2013, referitor la contul personal de asigurări sociale al lui Maghildea Iurie, căruia i s-a calculat şi achitat contribuţiile de asigurări sociale doar în perioada 02 noiembrie 2009 – 31 decembrie 2009. Astfel, că la data de 04 februarie 2011 Maghildea Iurie nu era angajat la SRL „Premer-SV”. Prin urmare, nu era în drept şi nici împuternicit să semneze factura fiscală nr. LK0447635 din 04 februarie 2011 şi să primească în numele întreprinderii careva bunuri. În susţinerea recursului mai invocă că în cadrul inventarierii bunurilor din masa debitoare, realizată în vara anului 2011, floarea soarelui nu a fost găsită pentru a fi inclusă în masa debitoare.

Mai mult ca atît, în genurile de activitate a debitorului SRL „Premer-SV” nu intră cumpărarea, comercializarea sau păstrarea produselor cerealiere. Valoarea creanţelor validate în cadrul procesului de insolvabilitate a SRL „Premer-SV” constituie 26 741 367 lei, dintre care 936 003 lei constituie creanţe faţă de bugetul public naţional. Intimatul SA „Desrevire-Orhei”, prin referinţă a solicitat a considera recursul ca fiind unul inadmisibil. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

S-a stabilit că reclamantul SRL „Premer-SV” în proces de insolvabilitate a solicitat declararea nulităţii livrărilor impozabile în baza facturii fiscale nr. LK0447635 din 04 februarie 2011, în temeiul prevăzut de art. art.226 CC, invocînd că Maghildea Iurie nu avea împuterniciri de a semna şi a încheia acte juridice din numele SRL„Premer-SV”. Materialele dosarului denotă faptul că la data de 02 octombrie 2008 între SRL „Premer-SV” si SA „Deservire-Orhei” a fost încheiat contractul de vînzare - cumpărare nr. 11164, obiectul cărui a constituit imobilul situat în or. Orhei, strada 3 A.Lăpuşneanu nr. 2/2, ce constă din clădirea de producere lit. 01 cu suprafaţa la sol de 1655,3 m., pavaj lit. I, gard lit. II şi lot de teren pentru construcţii cu suprafaţa de 0,9425 ha cu nr. cadastral 6401103.084 şi 6401103.084.01.

La data 30 iunie 2010 SRL „Premer-SV” si SA „Deservire-Orhei” au semnat acordul de reziliere a contractului de vînzare - cumpărare nr. 11164 din 02 octombrie 2008. Ca urmare, a rezilierii acestuia, SRL „Premer-SV” s-a obligat să restituie bunul imobil - obiectul contractului, iar SA „Deservire-Orhei” să restituie suma obţinută ca urmare a vînzării-cumpărării de 1 500 000 lei. Conform dispoziţiilor de plată nr.269 din 01 octombrie 2010 şi nr. 365 din 23 decembrie 2010 în contul SRL „Premer-SV” a fost transferată suma 500 000 lei, iar suma restantă de 995 389 lei a fost stinsă prin livrarea floarea-soarelui în cantitate de 122 423 kg, conform facturii fiscale seria nr, LK0447635 din 04 februarie 2011. În ceea ce priveşte cantitatea de 122 423 kg de floarea-soarelui, materialele dosarului atestă că la data de 01 februarie 2011 SA „Deservire-Orhei”, conform contractului nr.1/02 a procurat de la SRL,, Kelly Grians Impex” floarea-soarelui în cantitate de 124 423 kg (f.d.

20). Tot la aceeaşi dată 01 februarie 2011 SA „Deservire-Orhei” a încheiat contractul nr. 02 cu SA „Elevator Kelley Grains” referitor la păstrarea acestei cantităţi de floarea-soarelui (f.d. 19), transmiţînd ultimei această cantitate de marfă conform facturii nr. HA 0345606 (f.d. 17). La data de 04.02.2011 marfa a fost scoasă de la păstrare şi livrată către SRL„Premer-SV”, conform facturii fiscale nr. LK0447635 din 04.02.2011. Factura fiscală a fost trecută de SA„Deservire-Orhei" în registrul livrărilor, cu achitarea TVA în sumă de 73 732,52 lei. Potrivit actului de verificare reciprocă din 04.02.11, obligaţia SA„Deservire-Orhei” rezultată din acordul cu privire la rezilierea contractului a fost stinsă (123-124).

Din partea SRL „Premer-SV” factura fiscală nr. LK0447635 din 04 februarie 2011 a fost semnată de reprezentantul întreprinderii Maghildea Iurie şi confirmată prin aplicarea ştampilei. Reclamantul în acţiune, invocînd art. 226 Cod civil, susţine că Maghildea Iurie nu dispunea de careva împuterniciri în vederea încheierii unui asemenea raport juridic, iar SA „Deservire-Orhei” în calitate de participant de bună-credinţă la raportul de vînzare-cumpărare urma să solicite şi să verifice împuternicirile lui Maghildea Iurie care i-ar acorda dreptul de a încheia tranzacţia din partea SRL „Premer-SV” şi de a primi careva bunuri. Astfel, reclamantul susţine că actul juridic materializat prin factura fiscală nr. LK0447635 din 04 februarie 2011 a fost încheiată de o persoană neîmputernicită din partea SRL „Premer-SV” de a încheia asemenea acte juridice.

4 Conform art. 195 Cod Civil, act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. Conform art. 216 alin. (1) Cod civil, actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută). Conform art. 226 Cod civil, în cazul în care atribuţiile persoanei privind încheierea actului juridic sînt limitate prin contract, iar împuternicirile organului persoanei juridice – prin actul de constituire, în comparaţie cu cele stipulate prin mandat, lege sau cu cele deduse din circumstanţele în care se încheie actul juridic, acesta, încheiat fără respectarea limitelor impuse, poate fi declarat nul numai în cazul în care se demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre limitări.

Norma articolului 226 Cod civil a fost edificată în scopul asigurării stabilităţii circuitului civil şi comercial şi instituie prezumţia valabilităţii actului juridic încheiat în conformitate cu mandatul, legea şi în condiţiile obişnuite de săvîrşire a unor asemenea acte juridice. Acest act juridic poate fi anulat numai în cazul în care se demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre limitări impuse printr-un contract sau prin actul de constituire a persoanei juridice. La momentul semnării facturii fiscale SA „Desrevire-Orhei” nu cunoştea despre faptul că Maghildea Iurie era sau nu angajat al SRL „Premer-SV”, Maghildea Iurie avînd asupra sa ştampila întreprinderii pe care o reprezintă.

Mai mult decît atît, conform art. 249 alin. (1) Cod civil, dacă o persoană încheie un act juridic în numele unei alte persoane fără a avea împuterniciri pentru reprezentare sau cu depăşirea împuternicirilor, actul juridic produce efecte pentru reprezentat numai în cazul în care acesta îl confirmă ulterior. În acest caz, actul juridic poate fi confirmat atît expres, cît şi prin acţiuni concludente. Astfel, se atestă că ulterior semnării facturii fiscale contestate, la 04 februarie 2011 între SA „Deservire-Orhei” şi SRL „Premer-SV” a fost întocmit şi un act de verificare reciprocă semnat de conducerea ambelor societăţi, cu menţiunea că soldul restant la data de 01 ianuarie 2011 în sumă de 995389 lei a fost stins în baza facturii fiscale nr. LK0447635 din 04 februarie 2011 (f.d.

16). Prin semnarea acestui act de verificare reciprocă, de facto, se confirmă încă o dată valabilitatea facturii fiscale nr. LK0447635 din 04 februarie 2011, precum şi faptul că persoana care a semnat factura din partea reclamantului avea împuternicirile necesare. Astfel, actul juridic încheiat de Maghildea Iurie a fost confirmat expres de către conducerea SRL „Premer-SV”.

Pe lîngă aceasta, la data de 29 martie 2011 SA „Deservire-Ohei” a fost supus unui control fiscal de către IFS Orhei, care a efectuat un control la faţa locului prin metoda verificării prin contrapunere privind relaţiile financiar-economice cu SRL 5 „Premer-SV”, iar rezultatele au fost expuse în actul de control nr. 484715 din 29 martie 2011, unde se menţionează expres că conform actului de verificare la data de 04 februarie 2011 SA „Deservire-Orhei” datorii faţă de SRL „Premer-SV” şi invers nu se manifestă, iar factura fiscală nr. LK0447635 din 04 februarie 2011 a fost trecută de SA „Deservire-Orhei” în registrul livrărilor, iar pîrîtul a achitat la stat TVA în sumă de 73 732,52 lei (f.d. 13-15).

Or, conform art. 223 Cod Fiscal, verificarea prin contrapunere se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare şi de altă natură, pentru a se constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate. Avînd în vedere că IFS este un organ care urmăreşte corectitudinea efectuării operaţiunilor financiare între agenţii economici şi în special faptul că prin actul de control anexat la materialel dosarului s-a verificat anume modalitatea efectuării tranzacţiilor economice între SA „Deservire-Orhei” şi SRL „Premer-SV”, se concluzionează că tranzacţiile efectuate între cei doi au fost autentice, inclusiv tranzacţia pe care reclamantul o contestă.

Referitor la invocarea reclamantului privind semnarea facturii de către Mahildea Iurie din numele „Premer-SV”, s-a stabilit că acesta la data semnării tranzacţiei – 04 februarie 2011 era angajat la întreprindere în funcţie de şef secţie control. Acest fapt se deduce din menţiunile efectuate în carnetul de muncă al cărui titular este Maghildea Iurie, conform cărora acesta prin ordinul nr. 04/02-02k din 04 februarie 2011 a demisionat de la serviciu din propria iniţiativă. (f.d. 134- 135). Or, conform art. 81 alin. (1,2) Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta: a) în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor; b) la iniţiativa uneia dintre părţi. (2) În toate cazurile menţionate la alin.(1), ziua încetării contractului individual de muncă se consideră ultima zi de muncă.

Astfel, se confirmă faptul că la data de 04 februarie 2011 Maghildea Iurie avea calitatea de angajat al SRL „Premer-SV” şi deci, era în drept să semneze factura fiscală nr. LK0447635, în calitatea sa de reprezentant al SRL „Premer-SV”, cu atît mai mult că avea asupra sa şi ştampila întreprinderii. În aceste condiţii instanţa de recurs nu găseşte temei pentru a considera nevalabilă tranzacţia de vînzare-cumpărare materializat prin factura fiscală nr. LK0447635 din 04.02.2011 şi prin urmare juste sunt concluziile primei instanţe referitor la respingerea acţiunii. Curtea de Apel Chişinău a determinat just circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art.130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi 6 interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de recurentul sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 444, 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de lichidatorul SRL „Premer-SV” în proces de insolvabilitate – ÎI „Ciobanu Daniela”. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Premer-SV” în proces de insolvabilitate împotriva SA „Deservire-Orhei” cu privire la declararea nulităţii actului juridic.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală Petru Moraru Iurie Bejenaru 7