2ra-1149/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: Ludmila Barbos dosarul nr. 2ra-1149/15 instanţa de apel: V.Pruteanu, A.Minciună, Iu.Cimpoi ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Ion Druţă, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bîrsă Fedora, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Casa Naţională de Asigurări Sociale împotriva Fedorei Bîrsă cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Bîrsă Fedora, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 02 septembrie 2014, c o n s t a t ă La data de 17 februarie 2014, reclamanta Casa Naţională de Asigurări Sociale a depus cerere de chemare în judecată împotriva Fedorei Bîrsă cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, din 19 ianuarie 1985, pîrîta Fedora Bîrsă a activat în cadrul Centrului de Sănătate Publică Ialoveni, iar din 28 noiembrie 2012, din căsătorie i s-a născut fiul Bîrsă Lucas Stephane Ignat şi în legătură cu acest eveniment, dînsa s-a adresat cu o cerere Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ialoveni întru stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, pînă la vîrsta de 3 ani conform prevederilor Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004, în acest sens, fiindu-i stabilită o indemnizaţie pentru creşterea copilului în sumă de 1512,08 lei.

Afirmă reclamanta că, angajatorul Centrul de Sănătate Publică raionul Ialoveni în temeiul deciziei irevocabile a Curţii Supreme de Justiţie din 17 octombrie 2012 prin care s-a respins cererea pîrîtei Fedora Bîrsă cu privire la restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, a emis ordinul cu privire la abrogarea ordinului nr. 25 din 18 iunie 2012 „Cu privire la acordarea concediului pentru îngrijirea copilului”.

Susţine reclamanta că, deşi prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 04 iulie 2011, care a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2012, pîrîta a fost restabilită în funcţie la Centru de Sănătate Publică Ialoveni, totuşi prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 17 octombrie 2012, acţiunea acesteia cu privire la restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi 1 încasarea prejudiciului material şi moral a fost respinsă, în acest sens hotărîrile judecătoreşti pronunţate anterior pe marginea acestui litigiu fiind casate. Respectiv, în prezenta speţă, nu a existat temei ca pîrîta să beneficieze de indemnizaţia sus-indicată.

Menţionează că, prin scrisorile nr.nr. 11-03/10-8680, XVII-B-2106/13 din 13 noiembrie 2013 şi respectiv din 19 decembrie 2013, a informat pîrîta Fedora Bîrsă despre stoparea achitării indemnizaţiei pentru creşterea copilului, precum şi despre obligaţia acesteia de a restitui la bugetul asigurărilor sociale de stat suma de 21851,99 lei, achitată neîntemeiat sub formă de indemnizaţie pentru creşterea copilului, însă pînă în prezent nu a primit un atare răspuns. Solicită reclamanta, obligarea Fedorei Bîrsă de a achita Casei Naţionale de Asigurări Sociale suma de 21851,99 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 02 septembrie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a fost admisă, fiind oblgată Fedora Bîrsă de a achita pe contul Casei Naţionale de Asigurări Sociale suma de 21851,99 lei – sumă primită sub formă de indemnizaţie pentru creşterea copilului.

S-a încasat din contul Fedorei Bîrsă în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 655,55 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Fedora Bîrsă, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 02 septembrie 2014. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 18 martie 2015, Bîrsă Fedora a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de către Casa Naţională de Asigurări Sociale să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a indicat că, la caz, atît hotărîrea primei instanţe cît şi decizia instanţei de apel sunt ilegale și neîntemeiate și urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi au fost încălcate normele de drept material. Indică recurenta că, instanţele de judecată nu au luat în consideraţie faptul că, dînsa acum nu are posibilitate de a restitui sumele primite, or, singura sursa de existenţă este pensia. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la data de 26 noiembrie 2014 (f.d.85) şi recepţionată de către recurentă la data de 24 ianuarie 2015 (f.d.93), iar recursul a fost depus la data de 18 martie 2015 (f.d.97-99).

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Bîrsă Fedora a fost declarat în termen. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Bîrsă Fedora urmează a fi declarat inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

2 Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bîrsă Fedora este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate de Bîrsă Fedora în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bîrsă Fedora ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Bîrsă Fedora se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Valentina Clevadî 4