3ra-144/15 — Efectuarea recalculării indemnizației pentru creșterea copilului

Dosarul nr. 3ra-144/15 prima instanţă - Gh. Bîrnaz instanţa de apel –L.Popova, M.Moraru, A.Panov, ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Albu Aurelia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Albu Aurelia împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Rîşcani mun. Chișinău cu privire la efectuarea recalculării indemnizaţiei pentru creşterea copilului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Albu Aurelia, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 05 iunie 2014, c o n s t a t ă ; La 17 mai 2013 Albu Aurelia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Rîşcani mun. Chișinău în care a solicitat obligarea efectuarea recalculării indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului începînd cu 14 mai 2011 şi achitarea diferenţei, încasarea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei, cît şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale sec. Rîşcani mun. Chişinău pentru a-i se acorda indemnizaţia pentru creşterea copilului de pînă la trei ani.

Indică că, drept temei pentru stabilirea şi calcularea indemnizaţiei solicitate a invocat prevederile art.7(1) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004( în redacţia la momentul producerii riscului asigurat), potrivit cărora baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale o constituie venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţiile de asigurări sociale. Mai indică că, conform certificatelor prezentate de la locurile de muncă salariul mediu lunar calculat constituie 17 367, 58 lei.

Astfel, indemnizaţia lunară urma a fi achitată în mărime de 5 210,27 lei, dar nu suma de 4 687, 50 lei stabilită de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale. Susţine că, la adresările sale către instituţiei i s-a comunicat plafonarea sumei indemnizaţiei cu 5 salarii medii lunare prognozate pe ţară prevăzută de punctul 23 1 al Regulamentului adoptat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, care a fost modificat prin Hotărîrea Guvernului nr. 530 din 13 iulie 2011, adică mai tîrziu de data producerii riscului asigurat, cît şi la art. 5(2) al Legii nr. 54 din 31 martie 2011 bugetului asigurărilor sociale pe anul 2011, care prevede, că baza anuală de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale de stat obligatorii nu va depăşi suma de 5 salarii medii pe economie înmulțite la doisprezece.

Mai susţine că, modificările la art. 7 din Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004, privind limitarea bazei de calcul care nu poate depăşi suma de 5 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv a intrat în vigoare la data publicării Monitorului Oficial la 13 ianuarie 12 şi nu poate fi aplicată în cazul dat, neavînd putere retroactivă, deoarece producerea riscului asigurat a avut loc la data de 14 mai 2011, adică cu 7 luni mai de vreme.

Consideră că, prevederile art.5(2) al Legii nr.54 din 31 martie 2011 bugetului asigurărilor sociale pe anul 2011, nu pot substitui prevederile art. 7(1) al Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004. Menţionează că s-a adresat cu cererea prealabilă către Casa Teritorială de Asigurări Sociale în care a solicitat efectuarea recalculului indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea privind mărimea salariului de la locul de bază şi cele prin cumul, conform cărora salariul mediu lunar pe ultimele 6 luni constituie 17 367,58 lei din care au fost calculate şi transferate contribuţii la fondul social. Prin scrisoarea nr. 1207 din 23 aprilie 2013 Casa Teritorială de Asigurări Social i-a dat un răspuns formal care nu corespunde realităţii, iar solicitarea a rămas nesoluţionată.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 iunie 2014 acţiunea înaintată de Albu Aurelia a fost respinsă ca fiind nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, s-a respins apelul declarat de către Albu Aurelia şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 iunie 2014. La 12 decembrie 2014, Albu Aurelia, a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii de admiterea integrală a pretenţiilor înaintate. În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţa de apel eronat a menţinut argumentele instanţei de fond, deoarece acestea nu se încadrează în nici un temei prevăzut de lege pentru anularea actului administrativ.

Indică că instanţele investite cu judecarea fondului au aplicat prevederile art. 38 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plata indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, însă această normă nu putea fi aplicată al caz, deoarece contravine prevederilor art. 7 alin. 1 al Legii nr. 289-XV în redacţia acelui moment, care prevede stabilirea mărimii indemnizaţiei din venitul total asigurat, din care s- au reţinut contribuţii. Consideră că instanţele ierarhic inferioare au încălcat art. 6 CEDO, au emis o decizie nefondată, aplicînd eronat normele de drept material. Prin referinţa depusă la 15 ianuarie 2014 Casa Teritorială de Asigurări Sociale a reiterat că, decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, întruneşte prevederile art. 130 Cod de procedură Civilă.

Consideră că, temeiul invocat de către recurentă precum că, instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea, nu poate fi reţinut din motivul că atît instanţa de 2 fond, cît şi instanţa de apel au examinat cauza sub aspectul actelor legislative şi normative care reglementează modalitatea de stabilire, calculare şi achitare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de trei ani. Indică că, cerinţa recurentei privind achitarea diferenţei de 522,77 lei, nu a fost concretizată în cadrul examinării pricinii în fond, aceasta fiind o cerinţă nouă. Instanţa de fond s-a expus asupra cerinţei privind achitarea diferenţei lunare conform cerinţelor înaintate de recurentă, dar nu şi cuantumul acesteia.

Mai menţionează că, recursul depus este pasibil de respins, deoarece toate circumstanţele de drept şi de fapt invocate de ultima au fost deja examinate conform legislaţiei în domeniu, iar argumentele invocate de recurent în recurs nu denotă o încălcare sau o aplicare eronată a normelor de drept material sau procedural. Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 22 decembrie 2014 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Albu Aurelia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se 3 încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Albu Aurelia, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către de Albu Aurelia, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filncova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 4