3ra-728/15 — Contestarea actului administrativ şi restabilirea în drepturi

prima instanţă: N.Arabadji dosarul nr. 3ra-728/15 instanţa de apel: A.Panov, M.Moraru, A.Minciuna ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Anişcenco Andrei şi Onofrei Marin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Onofrei Marin şi Anişcenco Andrei împotriva Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova privind contestarea actului administrativ şi restabilirea în drepturi, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 de respingere a cererii privind restituirea cererii de apel depusă de Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de către Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 15 octombrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 13 iunie 2013, Onofrei Marin şi Anişcenco Andrei au depus cerere de chemare în judecată împotriva Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova privind contestarea actului administrativ şi restabilirea în drepturi. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat, că la 25 noiembrie 2011 au fost admişi la stagiul profesional în avocatură. La 20 mai 2013 a avut loc prima etapă de susţinere a examenului de admitere în profesia de avocat, la care dînşii au participat, fiind admişi prin hotărîrea nr. 05 din 08 mai 2013 publicată pe site-ul www.avocatul.md. Ulterior, la 24 mai 2013 a fost emisă hotărîrea Comisiei de Licenţiere nr. 06 prin care dînşii nu au fost admişi la a doua etapă – proba verbală.

Susţin reclamanţii că, la 27 mai 2015, nefiind de acord cu hotărîrea emisă, în temeiul art. 27 alin. (13) al Statutului profesiei de avocat, au depus contestaţii împotriva hotărîrii Comisiei de Licenţiere nr. 06 din 24 mai 2013. Prin hotărîrea Comisiei de Licenţiere nr. 07 din 29 mai 2013, contestaţiile depuse la 27 mai 2015 au fost respinse. 1 Menţionează că, urmare a participării la examenul din 20 mai 2013, au fost depistate mai multe încălcări de procedură care sunt în contradicţie cu Statutul profesiei de avocat şi anume: oferirea spre analiză candidaţilor a unor speţe, subiecte şi întrebări, la baza cărora nu au stat teme incluse în lista disciplinelor de drept.

În acest sens au indicat că, proba scrisă constă din 3 speţe, iar în cazul în care lista subiectelor pentru examenul de admitere vor fi modificate, aceasta urmează a fi făcută publică, cu cel tîrziu 30 zile de la data examenului, iar lista temelor urma a fi elaborată şi selectată de membrii Comisiei, fiind ulterior publicată pe pagina web a Uniunii Avocaţilor. Suplimentar au indicat că, pentru varianta I şi II, cel puţin o speţă nu a fost inclusă în lista temelor făcută public la 18 aprilie 2013 pe site-ul oficial www.avocatul.md şi anume varianata I conţinea o speţă care se referă la restabilirea în funcţie a unui salariat care avea statut de funcţionar public, iar varianta II cu privire la excluderea unui asociat din lista asociaţilor unei societăţi cu răspundere limitată, fapt ce contravine art. 27 alin. (10) al Statutului profesiei de avocat.

Totodată, Comisia de Licenţiere la adoptarea hotărîrii nr. 06 din 24 mai 2013 a fost constituită ilegal, neavînd membri suficienţi. Astfel, Comisia de Licenţiere urma a fi compusă din 11 membri aleşi în bază de concurs, dintre care 8 membri avînd o vechime în profesia de avocat de cel puţin 5 ani, iar 3 membri fiind profesori titulari de drept. Consideră reclamanţii că, hotărîrea nr. 06 din 24 mai 2013 urmează a fi anulată în partea ce ţine de neadmiterea dînşilor la proba verbală, deoarece a fost emisă de o comisie compusă ilegal.

Cer, reclamanţii, prin cererea de chemare în judecată şi cererea de concretizare a cerinţelor din 10 aprilie 2014 şi 09 iunie 2014, restabilirea în drepturi prin admiterea lor la etapa a II-a - proba verbală a examenului de calificare în profesia de avocat, anularea parţială a hotărîrii Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat nr. 06 din 24 mai 2013 în partea ce ţine de ,, a nu admite la a doua etapă a examenului de calificare în profesia de avocat (proba verbală) a candidatului Anişcenco Andrei şi Onofrei Marin”, cu obligarea emiterii unei noi hotărîri prin care să fie admişi la proba verbală, fără a fi încasate sume (taxe) suplimentare, constatarea încălcării procedurii de organizare a examenului de admitere în profesia de avocat din 20 mai 2013 prin organizarea examenului de către o comisie compusă dintr-un număr insuficienţi de membri şi prin oferirea spre analiză candidaţilor a unor speţe, la baza cărora nu au stat teme incluse în lista temelor furnizate înainte de examen (f.d.

45-47). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 octombrie 2014, acţiunea a fost admisă parţial. S-a anulat în parte hotărîrea Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat nr. 06 din 24 mai 2013, prin excluderea din pct. 2 al hotărîrii în partea ce se referă la neadmiterea lui Anişcenco Andrei şi Onofrei Marin la a doua etapă a examenului de calificare în profesia de avocat (proba verbală). S-a obligat Comisia de 2 Licenţiere a profesiei de avocat să admită reclamanţii Anişcenco Andrei şi Onofrei Marin la a doua etapă a examenului de calificare în profesia de avocat (proba verbală). În rest cerinţele au fost respinse. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova a contestat-o cu apel.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 a fost respinsă cererea lui Anişcenco Andrei şi Onofrei Marin de restituire a cererii de apel depusă de Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 a fost admis apelul declarat de Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 octombrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. La 27 martie 2015, în termenul prevăzut de lege, Anişcenco Andrei a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii şi deciziei date de instanţa de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. Cu referire la recursul declarat împotriva încheierii instanţei de apel, menţionează recurentul că, potrivit art. 429 CPC, încheierile date în apel pot fi atacate cu recurs numai o dată cu decizia, iar recursul împotriva deciziei se consideră declarat şi împotriva încheierilor.

În acest context a indicat că, cererea de apel a fost depusă de către o persoană neîmputernicită, iar instanţa de apel a ignorat prevederile art. 35 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură, art. 75 alin. (2) CPC, neluînd în considerare că, Spînu Ludmila nu dispunea de împuterniciri corespunzătoare în vederea reprezentării Uniunii Avocaţilor. În susţinerea recursului s-a invocat că, instanţa de apel a încălcat normele de drept material şi a apreciat în mod arbitrar probele din dosar. Astfel, se menţionează că, intimatul a emis hotărîrea în baza unei comisii constituite ilegal, neavînd membri suficienţi.

Totodată, a indicat că, speţa dată spre soluţionare, cu privire la excluderea unui asociat din lista asociaţilor unei societăţi cu răspundere limitată, nu a fost inclusă în lista celor 496 teme, făcută publică la 18 aprilie 2013. Tot la 27 martie 2015, în termenul prevăzut de lege, Onofrei Marin a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii şi deciziei date de instanţa de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. Cu referire la recursul declarat împotriva încheierii instanţei de apel, menţionează recurentul că, potrivit art. 429 CPC, încheierile date în apel pot fi atacate cu recurs numai o dată cu decizia, iar recursul împotriva deciziei se consideră declarat şi împotriva încheierilor.

În acest context a indicat că, cererea de apel a fost depusă de către o persoană neîmputernicită, iar instanţa de apel a încălcat prevederile art. 35 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură, art. 75 alin. (2) şi art. 80 alin. (7) CPC, neluînd în considerare că, 3 Spînu Ludmila nu dispunea de împuterniciri corespunzătoare în vederea reprezentării Uniunii Avocaţilor. În motivarea recursului s-a invocat că, instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi anume art. 43 alin. (1) al Legii cu privire la avocatură. Astfel, se menţionează că, intimatul a emis hotărîrea în lipsa unui membru a Comisiei, funcţia căruia era vacantă.

Totodată, a indicat că, speţa dată spre soluţionare se referă la restabilirea în funcţie a unui salariat care avea statut de funcţionar public, care nu a fost inclusă în lista celor 496 teme, făcută publică la 18 aprilie 2013. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursurile declarate de către Anişcenco Andrei şi Onofrei Marin urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Anişcenco Andrei şi 4 Onofrei Marin sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către Anişcenco Andrei şi Onofrei Marin în cererile de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Anişcenco Andrei şi Onofrei Marin ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de către Anişcenco Andrei şi Onofrei Marin se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5