- Dosarul nr.
- 3ra-691/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 20 mai 2015
- Părțile
- Ştirbu Gheorghe vs Uniunea Avocaţilor
- Pe scurt
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-691/15 — Anularea hotărîrii
prima instanţă: Violeta Gîrleanu dosarul nr. 3ra-691/15 instanţa de apel: M.Anton, I.Secrieru, Iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ştirbu Gheorghe, în cauza de contencios administrativ la acţiunea înaintată de către Ştirbu Gheorghe împotriva Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ştirbu Gheorghe, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.
Chişinău din 05 august 2014, c o n s t a t ă La 16 ianuarie 2014, reclamantul Ştirbu Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, potrivit listei din 02.12.2013 (plasată pe pagina web: vww.avocatul.md), în zilele de 09, 10 şi 11 decembrie 2013, a avut loc a doua etapă a examenului de calificare în profesia de avocat (proba verbală). Afirmă reclamantul că, prin hotărârea Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat nr.17 din 11.12.2013, au fost efectuate şi aprobate rezultatele etapei a doua (proba verbală) al examenului de calificare în profesia de avocat.
Susţine că, potrivit art.27 alin.(13) din Statutul profesiei de avocat, promovarea candidaţilor pentru fiecare etapă a examenului de calificare se face în baza hotărârilor Comisiei de licenţiere care pot fi contestate, în caz de dezacord, în faţa Comisiei de licenţiere în termen de cel târziu 72 de ore de la anunţarea rezultatelor. In cazul în care se constată încălcarea procedurii de examinare, Comisia de licenţiere urmează să ia măsuri pentru restabilirea drepturilor candidatului, iar potrivit art.27 din secţiunea (B), alin. (3), fiecărui candidat îi sânt acordate 60 de minute pentru pregătirea răspunsului, iar răspunsul oral al candidatului va fi înregistrat audio (video). Consideră că, răspunsurile oferite de către dânsul la toate trei speţe din categoria drept civil, proces civil, drept penal, proces penal şi alte ramuri de drept, pot fi audiate de către membrii Comisiei de licenţiere, prin intermediul înregistrărilor audio care au avut loc.
Specifică că, scopul stabilirii abilităţilor de expunere şi argumentare, verificarea nivelului de analiză, identificare, comentare, interpretare, opinie proprie a trei speţe din 1 practica judiciară, trase la sorţi, a fost dovedit pe deplin de către el, însă, în baza hotărârii nr.17 din 11.12.2013, Comisia de licenţiere în profesia de avocat a efectuat şi aprobat rezultatele etapei a doua (proba verbală) al examenului de calificare în profesia de avocat, prin care n-a fost admis în profesia de avocat. Nefiind de acord cu hotărârea enunţată, la data de 13 decembrie 2013, în temeiul art.27 din Statutul profesiei de avocat (M.O. nr.54-57/302 din 08.04.2011) a depus o contestaţie în faţa Comisiei de licenţiere în profesia de avocat.
Specifică reclamantul că, la data de 17 decembrie 2013, Comisia de licenţiere în profesia de avocat în baza hotărârii nr. 18 i-a respins contestaţia înaintată. Remarcă că, în temeiul articolului 36 lit.(f) din Legea cu privire la avocatură, la data de 26 decembrie 2013 a înaintat o cerere prealabilă Consiliului Uniunii Avocaţilor privind faptul respingerii contestaţiei sale, însă, cererea a rămas fără răspuns.
Solicita reclamantul, în urma concretizării acţiunilor: - anularea hotărârii Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat nr.17 din 11.12.2013 privind aprobarea rezultatelor etapei a doua a examenului de calificare în profesia de avocat (proba orală) din 11.12.2013, în partea ce se referă la neadmiterea lui în profesia de avocat; - anularea hotărârii Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat nr.18 din 17.12.2013 în partea ce ţine de respingerea contestaţiei şi, - obligarea Ministerului Justiţiei să-i elibereze licenţa de avocat în baza hotărârii judecătoreşti (f.d.f.d.3-6,49). Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 05 august 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de către Ştirbu Gheorghe a fost respinsă ca fiind nefondată (f.d.66-70).
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Ştirbu Gheorghe, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 05 august 2014 (f.d.89-94). Invocînd ilegalitatea acestor hotărîri judecătoreşti pronunţate, la 19 martie 2015 Ştirbu Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea cu privirea la contestarea actului administrativ să fie admisă în sensul declarat. În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că, la caz, atît hotărîrea primei instanţe cît şi decizia instanţei de apel sunt ilegale și neîntemeiate și urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi au fost încălcate normele de drept material.
Indică recurentul că, instanţele de judecată nu au luat în consideraţie faptul că, hotărîrea nr.17 din 11.12.2013 (Comisia de licenţiere în profesia de avocat) nu specifică în nici un fel şi nici nu dă răspuns la întrebarea de ce unii candidaţi au fost admişi în profesie, iar alţii nu, şi în baza căror criterii obiective au fost evaluaţi şi apreciaţi candidaţii admişi şi cei respinşi în profesia de avocat.
A mai indicat recurentul că, prin hotărîrea nr. 18 din 17.12.2013, Comisia de licenţiere nu motiviază nici printr-o simplă propoziţie sau careva argumentări şi nu dă răspuns la întrebarea: de ce au fost respinse toate contestaţiile depuse şi care este motivaţia lor, or, motivarea unei decizii este necesară într-o societate democratică, aşa cum prevede articolul 6 § 1 CEDO, în interpretarea sa şi a jurisprudenţei cu privire la 2 motivarea hotărîrilor, încheierilor judecătoreşti şi altor decizii emise de autorităţi, stabilite în unele cauze, cum ar fi: Van de Hurk vs. Olanda, 19.04.1994, §61, chiar dacă din textul art.6 §1 CEDO nu reiese expres acest lucru, Curtea a recunoscut că hotărârea motivată este elementul implicit a unui proces echitabil.
Totodată a mai invocat recurentul că un membru din Comisia de Licenţiere a profesiei de avocat a adresat întrebări, care au depăşit cadrul întrebărilor rezultate din speţă şi nu numai din speţă, dar şi din lista tuturor întrebărilor prevăzute pe pagina web a Uniunii Avocaţilor. Cu atît mai mult că, la data de 05 august 2014, în ziua cînd a avut loc pronunţarea hotărîrii instanţei de fond, a solicitat prin intermediul instanţei de judecată efectuarea unui demers către Uniunea Avocaţilor privind obţinerea înregistrării audio din data 11.12.2013, pentru a demonstra încălcarea de procedură comsiă de către intimat în momentul adresării întrebărilor de către Comisia de licenţiere în profesia de avocat, însă fără careva rezultat.
În acest sens, consideră că, instanţele de judecată au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existențe ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de respingere a acțiunii. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La materialele cauzei lipsesc probe în confirmarea recepţionării deciziei integrale a instanţei de apel de către recurent. Astfel, prin prisma art. 434 alin. (1) CPC, recursul înaintat de către Ştirbu Gheorghe se consideră depus în termen. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ştirbu Gheorghe urmează a fi declarat inadmisibil.
În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în 3 măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ştirbu Gheorghe este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.
Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate de Ştirbu Gheorghe în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ştirbu Gheorghe ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ştirbu Gheorghe se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî 4