3ra-314/14 — Contestarea în parte a actului administrativ

prima instanţă: V. Negru dosarul nr.3ra-314/14 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Veaceslav Roşca, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Roşca împotriva Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Justiţiei cu privire la contestarea în parte a actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Veaceslav Roşca şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 08 mai 2013, c o n s t a t ă: La 19 februarie 2013, Veaceslav Roşca a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Justiţiei cu privire la contestarea în parte a actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că conform hotărârii Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat nr. 16 din 16 august 2012 şi cererii sale depuse la 31 octombrie 2012, a fost admis la examenul de calificare din 19 noiembrie 2012, proba scrisă. Menţionează că conform hotărârii Comisiei de licenţiere nr. 23 din 23 noiembrie 2012, el nu a fost admis la următorul examen - proba verbală pentru 19 noiembrie 2012, fără a i se aduce la cunoştinţă motivele conform cărora rezultatul la proba scrisă nu a fost considerat valid. Consideră ilegală poziţia Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat în cazul în care iniţial ia în calcul doar rezultatul obţinut la prima probă, deoarece doar în ansamblu realizat al cunoştinţelor poate fi apreciat nivelul de pregătire al candidatului.

La fel, şi plăţile achitate în mărime de 1000 lei pentru a fi admis la examenul de calificare sunt preconizate pentru admiterea la examenul de calificare în profesia de avocat. Susţine că dacă un candidat nu este admis la cel de-al doilea examen, în acest caz urmează a fi achitată iniţial doar suma de 500 lei, iar în dependenţă de rezultatul obţinut de la proba scrisă şi admiterea la proba orală să fie achitată suma de 500 lei. La fel, consideră că în situaţia când există două probe - scrisă şi verbală, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat este obligată să admită candidatul la ambele probe şi prin ansamblul rezultatelor probelor, să aprecieze calităţile unui avocat. Afirmă că Comisia de licenţiere a profesiei de avocat nu este abilitată conform legii să aprecieze cunoştinţele candidaţilor atît timp cît însăşi membrii comisiei nu sunt calificaţi.

Unii membri din componenţa Comisiei nominalizate au obţinut licenţa în domeniul avocaturii, în timpul în care acţionau legile în mare parte din anul 1964, pe cînd Comisia nominalizată apreciază cunoştinţele candidaţilor conform legislaţiei din anii 2002-2003. Consideră că doar cetăţenii, care au apelat la serviciile avocatului, sunt în drept să dea apreciere calificării avocatului, ca urmare a serviciilor prestate. Invocă că pe parcursul a 14 ani de activitate, el nu a avut nici o reclamaţie din partea celor ce au beneficiat de serviciile sale în calitate de reprezentant. Mai invocă că în cazul în care avocaţii licenţiaţi vor fi supuşi examenului în modul în care au loc examenele actuale, nu este convins că aceştia vor obţine licenţă.

Menţionează că conform actelor de înregistrare a întreprinderilor, el a înregistrat o societate cu răspundere limitată cu un singur gen de activitate - activităţi ale birourilor şi serviciilor de consultaţii juridice”, pentru care s-au achitat surse financiare la înregistrare, a fost închiriat oficiu, pentru care sunt achitate chiria, impozitele şi salariul angajaţilor, s-a procurat utilajul necesar, iar în final după 01 ianuarie 2012, toate eforturile au devenit inutile. Prin urmare, solicită anularea în parte a hotărârii Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat nr. 23 din 23 noiembrie 2012 şi obligarea Comisiei de licenţiere în profesia de avocat pe lângă Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova de a-l repune în dreptul de a susţine examenul la proba verbală.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 mai 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Veaceslav Roşca şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 09 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Veaceslav Roşca a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Recurentul Veaceslav Roşca, în motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt vădit arbitrare, prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Menţionează că, în opinia sa, hotărârea intimatului nu poate fi una irevocabilă, pe motiv că în acest caz contravine art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Susţine că nepermiterea creării unei afaceri constituie o interferenţă în dreptul de a se bucura de proprietate, care este garantat de art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie. Afirmă că intimatul nu comunică candidaţilor motivele, în baza cărora nu sunt admişi la proba verbală. Or, în acest caz se încalcă prevederile art. 34 alin. (2) din Constituţia RM. Consideră că se încalcă şi dreptul la libera asociere prevăzut de art. 41 din Constituţia RM. Mai afirmă că unul din drepturile fundamentale încălcat este şi dreptul la muncă şi la protecţia muncii prevăzut de art. 43 alin. (1) din Constituţia RM.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Veaceslav Roşca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Veaceslav Roşca ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Veaceslav Roşca se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi