3ra-947/14 — Anularea hotărîrilor

prima instanţă: V.Micu dosarul nr. 3ra-947/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Martînov Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Martînov Anatolie împotriva Uniunii Avocaţilor, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat, intervenient accesoriu Ministerul Justiţiei cu privire la anularea hotărîrilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2014 prin care s-a admis apelul declarat de Uniunea Avocaţilor, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19 decembrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 21 iunie 2013 Martînov Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Uniunii Avocaţilor, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat, intervenient accesoriu Ministerul Justiţiei cu privire la anularea hotărîrilor. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în perioada septembrie 2009 - septembrie 2010 a efectuat stagiul profesiei de avocat în corespundere cu prevederile Legii nr. 1260 - XV din 19.07.2002. În luna octombrie 2010 a susţinut examenul de admitere la profesia de avocat, conform procedurii vechi.

Indică că, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat nu a luat în considerare modificările introduse prin Legea nr. 102 din 28.05.2010, în vigoare din 03.08.2010, drept consecinţă încălcînd în mod flagrant prevederile art. 18, 19, 20 ale Legii nr. 1260 - XV din 19.07.2002 (capitol introdus în mod suplimentar prin Legea nr. 102 din 28.05.2010 (în vigoare din 03.08.2010). 1 Avînd în vedere încălcarea procedurii de organizare a examenului la profesia de avocat de către Comisia de licenţiere a profesiei de avocat, pentru perioada sesiunii de toamnă 2010, a înaintat la 24 aprilie 2013 o cerere prin care a solicitat admiterea sa la examenul de calificare în profesia de avocat, cu numărul de înregistrare 766 din 24.04.2013, cerere care nu a fost examinată în corespundere cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 793 - XIV din 10.02.2000, nefiind astfel informat despre rezultatele examinării cererii în modul corespunzător de Legea vizată.

La 20 iunie 2013 a luat cunoştinţă cu hotărîrea nr. 05 din 08 mai 2013 a Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat, plasată pe pagina web a Uniunii Avocaţilor, la care a constatat faptul respingerii cererii de admitere la examenul de calificare în profesia de avocat, fără argumentarea motivată. Susţine că, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat, prin hotărîrea nr. 05 din 08 mai 2013 nu a argumentat motivele respingerii cererii, fapt ce invocă o încălcare de procedură, deoarece orice hotărîre este alcătuită din trei componente, partea introductivă, descriptivă şi dispozitivă, pe cînd hotărîrea dată nu conţine aceste trei cerinţe, fapt ce nu i-a permis familiarizarea detaliată despre motivele şi cauzele neadmiterii sale la examenul de calificare în profesia de avocat.

Consideră că pîrîtul prin ignorarea respectării prevederilor legale stipulate de art. art. 18, 19, 20 ale Legii nr. 1260 -XV din 19.07.2002 (capitol introdus în mod suplimentar prin Legea nr. 1260 din 28.05.2010, în vigoare din 03.08.2010), în mod ilegal i-a îngrădit dreptul legal de admitere a doua oară la examenul de calificare în profesia de avocat, prin încălcarea procedurii de organizare şi desfăşurare a examenului de calificare la profesia de avocat. Prin urmare, susţine că Comisia de licenţiere a profesiei de avocat nu a întreprins acţiunile de rigoare şi ca rezultat a aplicat legislaţia cu privire la modul de organizare şi desfăşurare a examenelor de admitere la profesia de avocat în mod eronat, fapt prin care i-a îngrădit în mod ilegal dreptul la susţinerea a doua oară la examenul de admitere la profesia de avocat.

Solicită reclamantul, inclusiv prin cererea de concretizare a cerinţelor, anularea hotărîrii nr. 18 din 13 octombrie 2010 a Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, în partea ce ţine de considerarea ca prima tentativă de respingere în corespundere cu prevederile art. 163 alin. 2 al Legii nr. 1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură; anularea hotărîrii nr. 05 din 08 mai 2013 a Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, în partea ce ţine de respingerea la admiterea pentru susţinerea examenelor de calificare în profesia de avocat; obligarea Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova să adopte o hotărîre privind admiterea sa la examenele în profesia de avocat pentru sesiunea de toamnă 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă. S-a anulat hotărîrea Comisiei de licenţiere a profesie de 2 avocat a Uniunii Avocaţilor nr. 18 din 28.10.2010, în partea ce ţine de neadmiterea lui Martînov Anatolie la a doua etapă a examenului de calificare în profesia de avocat. S-a anulat hotărîrea Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaţilor nr. 05 din 08.05.2013 în partea ce ţine de neadmiterea lui Martînov Anatolie la examenul de calificare în profesia de avocat. A fost obligată Comisia de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaţilor să-l admită pe Martînov Anatolie la examenul de calificare în profesia de avocat. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Uniunea Avocaţilor, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat, a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2014 s-a admis apelul declarat de Uniunea Avocaţilor, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 decembrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă şi neîntemeiată. La 11 iunie 2014 Martînov Anatolie a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În susţinerea recursului s-a invocat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi lipsită probatoriu de temei juridic.

Susţine că atît intimatul, cît şi instanţa de apel, în mod ilegal i-au îngrădit dreptul de a susţine examenul de calificare în profesia de avocat, pe cînd instanţa de fond corect a apreciat probele prezentate precum că comisia a admis încălcări de procedură la organizarea examenelor de calificare în profesia de avocat din toamna anului 2010 şi nu a contestat calificativul acordat. De asemenea menţionează că despre dreptul încălcat a aflat la data depunerii cererii către Uniunea Avocaţilor, pentru ca cea din urmă să-şi corecteze erorile admise, însă despre decizia primită nu a fost informat. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Martînov Anatolie urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost 3 judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Martînov Anatolie este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Martînov Anatolie în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Martînov Anatolie ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Martînov Anatolie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5