Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
3ra-226/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
26 februarie 2014
Părțile
Bîzgu Anatolie vs Uniunea Avocaţilor din RM, Consiliul Uniunii Avocaţilor şi Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

3ra-226/14 — Cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-226/14 prima instanţă: E. Cobzac instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 26 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Bîzgu Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Bîzgu Anatolie împotriva Consiliului Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat cu privire la contestarea în parte a actului administrativ şi obligarea de a adopta hotărîrea prin care să fie dispusă admiterea în profesia de avocat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Bîzgu Anatolie şi menţinută hotărîrea primei instanţe, c o n s t a t ă La 15 ianuarie 2013, Bîzgu Anatolie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat cu privire la contestarea în parte a actului administrativ şi obligarea de a adopta hotărîrea prin care să fie dispusă admiterea în profesia de avocat.

În motivarea acţiunii înaintate, Bîzgu Anatolie a indicat că, prin hotărîrea nr. 23 pct. 1 nr. 9 a Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat, a fost admis la a doua etapă a examenului de calificare în profesia de avocat (probă verbală). Prin hotărîrea nr. 25 pct. 2 nr. 5 a Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat, nu a fost admis în profesia de avocat. Astfel, nefiind de acord în parte cu hotărîrea nr. 25 pct. 2 nr. 5 a Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat din 30 noiembrie 2012 şi anume cu pct. 2 nr. 5, a depus contestaţie la data de 03 decembrie 2012, în legătură cu faptul că a fost încălcată procedura de examinare, cît şi procedura de desfăşurare a examenului de calificare. La 18 decembrie 2012, prin hotărîrea nr. 26 pct. 2 nr. 2 a Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat, contestaţia sa a fost respinsă.

Consideră Bîzgu Anatolie că hotărîrile nr. 25 şi nr. 26 emise de către Comisia de licenţiere a profesiei de avocat, în partea respingerii lucrării şi a contestaţiei, au fost emise cu încălcarea procedurii stabilite şi contrar legii. 1 Solicită Bîzgu Anatolie, anularea parţială al hotărîrii nr. 25 din 30 noiembrie 2012 (pct. 2, nr. 5) şi a hotărîrii nr. 26 din 18 decembrie 2012 (pct. 2, nr. 2) emise de către Comisia de licenţiere a profesiei de avocat şi obligarea pîrîtului de a adopta o hotărîre prin care să fie dispusă admiterea în profesia de avocat. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 mai 2013, a fost respinsă acţiunea ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Bîzgu Anatolie şi menţinută fără modificări hotărîrea primei instanţe.

La 24 decembrie 2013, Bîzgu Anatolie a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admise integral pretenţiile înaintate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată recursul depus în termen. Recurentul, Bîzgu Anatolie în motivarea recursului a indicat că instanţele inferioare au interpretat eronat legea, a încălcat prevederile normelor de drept material şi a normelor de drept procedural iar ca rezultat a emis hotărîri incorecte şi ilegale.

Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 20 ianuarie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova şi Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat cererea de recurs depusă de Bîzgu Anatolie cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Prin referinţa depusă de Comisia de licenţiere a profesiei de avocat la 20 februarie 2014, a solicitat ca recursul declarat să fie respins ca fiind neîntemeiat. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care 2 acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Bîzgu Anatolie, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bîzgu Anatolie, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Bîzgu Anatolie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 3

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.