3ra-652/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Micu dosarul nr: 3ra-652/14 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Doga ÎNCHEIERE 28 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Aureliu Colenco împotriva Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 25 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 20 noiembrie 2012, Aureliu Colenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Uniunii Avocaţilor din RM, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 25 septembrie 2012 Aureliu Colenco a depus cerere la Comisia de licenţiere a profesiei de avocat solicitând admiterea în profesia de avocat în temeiul art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură nr. 1260 - XV din 19 iunie 2002, ce se confirmă prin cererea nr. 1/0084. Menţionează că la cererea nominalizată au fost anexate şi actele solicitate: copia buletinului de identitate, copia diplomei de licenţiat în drept, copia carnetului de muncă, certificatele medicale, cazierul judiciar, declaraţia sub jurământ, chestionarul de evaluare a bunei reputaţii, scrisoarea de motivaţie, copia Decretului şi bonul de plată.

Afirmă că la 17 septembrie 2012 a fost adoptată hotărârea nr. 17 a Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat, prin care a fost respinsă cererea lui Aureliu Colenco, pe motiv că nu poate fi considerat persoană cu reputaţie ireproşabilă, deoarece „comportamentul şi activitatea dlui, în funcţia de judecător, sunt incompatibile cu normele Codului deontologic al avocatului, aprobat prin Hotărârea Congresului Avocaţilor din 20.12.2002, şi prin hotărârea instanţei judecătoreşti s-a stabilit un abuz prin care dl. Colenco a încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului 1 (art. 10. alin. (3), lit. e) şi f) al Legii nr. 1260-XVdin 19.06.2002, cu privire la avocatură”.

Susţine că cererea lui a fost respinsă pentru 2 motive: comportamentul şi activitatea lui, în funcţia de judecător, sunt incompatibile cu normele Codului deontologic al avocatului şi prin hotărârea instanţei judecătoreşti s-a stabilit un abuz prin care el a încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Cât ţine de incompatibilitatea comportamentului şi activităţii lui Aureliu Colenco cu normele Codului deontologic, indică că în primul rând din conţinutul hotărârii nr. 17 a Comisiei de licenţiere nu este clar cu ce norme ale Codului deontologic nu este compatibilă activitatea lui, în acesta nu este făcută trimitere la nici o normă din Codul deontologic.

Iar în al doilea rând, remarcă că el nu a fost atras la răspundere disciplinară, anterior nu a fost condamnat şi nu are antecedente penale, nu a fost concediat din cadrul organelor de drept din motive compromiţătoare, nu există o hotărâre a instanţei judecătoreşti prin care să fi fost aplicate careva sancţiuni în privinţa lui pentru fapte care discreditează justiţia sau compromit cinstea şi demnitatea de judecător. Mai indică că prin Decretul nr. 8-VII din 05 aprilie 2012 al Preşedintelui Republicii Moldova, Aureliu Colenco a fost eliberat din funcţia de judecător al Curţii de Apel Economice în baza cererii de demisie, afirmând că prin prisma art. 26 al Legii privind statutul judecătorului este considerată plecare onorabilă.

Deci, depunerea cererii de demisie, exclude comiterea de către ultimul a unor fapte ce discreditează justiţia sau compromit cinstea şi demnitatea de judecător în exerciţiul funcţiunii şi în afara relaţiilor de serviciu. În ce priveşte existenţa hotărârii instanţei judecătoreşti prin care s-a stabilit un abuz prin care el a încălcat drepturile si libertăţile fundamentale ale omului, menţionează că în la materialele dosarului nu a fost anexată nici o hotărâre judecătorească prin care să fie constat faptul că Aureliu Colenco a încălcat drepturile fundamentale ale omului.

Susţine că întruneşte condiţiile legale de a fi admis în profesia de avocat în temeiul art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură, deoarece are un stagiu neîntrerupt de muncă de 16 ani în funcţia de judecător, în final fiind demisionat din funcţie în legătură cu depunerea cererii de demisie din propria iniţiativă, care prin prisma art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea cu privire la statutul judecătorului, se consideră plecarea onorată a judecătorului din funcţie. Solicită anularea hotărârii Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat nr. 17 din 17 septembrie 2012 în partea referitoare la respingerea cererii lui Aureliu Colencon şi obligarea Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat de a-l admite pe Aureliu Colenco în profesia de avocat, în temeiul art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 25 noiembrie 2013 a fost admisă integral acţiunea, anulată Hotărârea Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat nr. 17 din 17 septembrie 2012, în partea referitoare le respingerea cererii lui Aureliu Colenco şi obligată Comisia de licenţiere a profesiei de avocat de a-l admite pe Aureliu Colenco în profesia de avocat, în temeiul art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014 a fost respins apelul declarat de Uniunea Avocaţilor din RM, Comisia de Licenţiere a profesiei de avocat şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 08 aprilie 2014 Uniunea Avocaţilor din RM, Comisia de Licenţiere a profesiei de avocat a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel, susţinând că la emiterea acesteia s-au admis încălcări. Afirmă că instanţa de apel nu a examinat multiaspectual probele anexate, în asemenea mod circumstanţele cauzei au fost denaturate, fapt ce a dus la adoptarea unei hotărâri nemotivate. Menţionează că Aureliu Colenco, în calitate de preşedinte al Curţii de Apel Economice, a admis mai multe încălcări, ce au adus prejudicii atât statului cât şi persoanelor private, în acest context la materialele cauzei sunt anexate deciziile Curţii Supreme de Justiţie prin care hotărârile emise de judecătorul Aureliu Colenco au fost casate. Indică că din motivul enunţat, Comisia de Licenţiere nu este îndrept să treacă peste astfel de constatări şi consideră că Aureliu Colenco nu are în sensul acestor circumstanţe de fapt o imagine şi reputaţie ireproşabilă pentru a pretinde la licenţa de avocat.

Susţine că în activitatea sa un judecător trebuie să dea dovadă de un comportament demn, impecabil în orice situaţii, astfel încât să nu apară vreun dubiu în privinţa acestuia. Mai indică că intimatul Colenco Aureliu este la moment angajat în câmpul muncii, ceea ce contravine condiţiilor eliberării licenţei în profesia de avocat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4