2r-320/15 — Partajarea averii

prima instanţă: E. Pşeniţa dosarul nr.2r-320/15 instanţa de apel: Iu.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi DECIZIE 27 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Creţu Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Creţu Alexandru împotriva Elenei Creţu cu privire la partajarea averii proprietate comună în devălmăşie şi, la cererea reconvenţională înaintată de către Elena Creţu împotriva lui Creţu Alexandru privind partajarea bunurilor, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 05 martie 2015, prin care nu s-a dat curs cererii de apel, c o n s t a t ă La 18 septembrie 2014, Creţu Alexandru s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Creţu cu privire la partajarea averii proprietate comună în devălmăşie.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, din 22 februarie 1992 până la 05 decembrie 2013 s-a aflat cu pîrîta Elena Creţu în relaţii de căsătorie. Din căsătorie și viață în comun au un copil - fiica Pascari Mariana, născută la data de 29 august 1992 (f.d.f.d.6-8,9). Afirmă reclamantul că, în timpul căsătoriei au dobândit împreună cu pârâta următoarele bunuri care urmează a fi partajate şi anume: 5 buticuri de comercializare a mărfurilor amplasate în ,,Piaţa orăşănească” din or. Edineţ. Susţine reclamantul că, partajarea averii dobândite în timpul căsătoriei nu este posibilă pe cale amiabilă. Solicită reclamantul Creţu Alexandru, partajarea bunurilor mobile şi imobile dobîndite pe parcursul vieţii în comun cu pîrîta şi încasarea din contul ultimei în beneficiul său a cheltuielilor de judecată (f.d.2-4).

Ulterior, la 24 septembrie 2014, reclamantul a depus o cerere de modificare a cerinţelor, solicitînd partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie: 5 buticuri de comercializare a mărfurilor (nr.nr. 235,241,250,251), amplasate în ,,Piaţa orăşănească” din or. Edineţ, după cum urmează: - să i se atribuie în proprietate, 2 buticuri de comercializare a mărfurilor (nr.nr. 235 şi 251), amplasate în ,,Piaţa orăşănească” din or. Edineţ; 1 - să i se atribuie în proprietate pîrîtei Elena Creţu 2 buticuri de comercializare a mărfurilor (nr.nr. 241 şi 250), amplasate în ,,Piaţa orăşănească” din or. Edineţ; - să i se atribuie în proprietate, buticul de comercializare a mărfurilor nr. 240, amplasat în ,,Piaţa orăşănească” din or.

Edineţ; - să fie încasat din contul său în beneficiul pîrîtei Elena Creţu sulta pentru ½ cotă- parte din buticul de comercializare a mărfurilor nr. 240, amplasat în ,,Piaţa orăşănească” din or. Edineţ, în sumă de 1000 euro (f.d.26-27). Pe parcursul examinării cauzei, pîrîta – reclamantă Elena Creţu a depus o cerere reconvenţională împotriva lui Creţu Alexandru privind partajarea bunurilor. În motivarea cererii reconvenţionale Creţu Elena a invocat că, la data de 05 ianuarie 2011 – în timpul căsătoriei cu reclamantul – pîrît Creţu Alexandru, au procurat la preţul de 10000 Euro un autoturism de model ,,Honda-Accord”, anul producerii 2003. Susţine că, acest bun urmează la fel a fi partajat, pe motv că este proprietate comună în devălmăşie.

La fel, a mai indicat că, tot în timpul căsătoriei: în anul 2003, au procurat un chiosc la suma de 200 dolari SUA; în anul 2012, au procurat o gheretă (nr.6), la un preţ de 1500 euro, care a fost instalată în ,,Piaţa orăşănească” din or. Edineţ. Solicită pîrîta – reclamantă Elena Creţu, recunoaşterea autoturismului de model ,,Honda-Accord”, anul producerii 2003 ca proprietate comună în devălmăşie a soţilor Creţu, precum şi partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie: autoturismul de model ,,Honda-Accord”, anul producerii 2003, chioscul instalat în or. Cupcini, str. Victoriei şi ghereta (nr.6), amplasată în ,,Piaţa orăşănească” din or.

Edineţ, după cum urmează: - să i se atribuie în proprietate lui Creţu Alexandru, autoturismul de model ,,Honda-Accord”, anul producerii 2003; - să fie încasat din contul lui Creţu Alexandru în beneficiul pîrîtei Elena Creţu sulta pentru ½ cotă-parte din autoturismul de model ,,Honda-Accord”, anul producerii 2003, în sumă de 4500 euro; - să i se atribuie în proprietate lui Creţu Alexandru, chioscul instalat în or. Cupcini, str. Victoriei, care constituie suma de 200 dolari SUA; - să fie încasat din contul lui Creţu Alexandru în beneficiul pîrîtei Elena Creţu sulta pentru ½ cotă-parte din chioscul instalat în or. Cupcini, str. Victoriei, în sumă de 100 dolari SUA; - să i se atribuie în proprietate lui Creţu Alexandru, ghereta (nr.6), amplasată în ,,Piaţa orăşănească” din or.

Edineţ, în sumă de 1500 euro; - să fie încasat din contul lui Creţu Alexandru în beneficiul pîrîtei Elena Creţu sulta pentru ½ cotă-parte din ghereta (nr.6), amplasată în ,,Piaţa orăşănească” din or. Edineţ, în sumă de 750 euro (f.d.40-41). Ulterior, la 06 noiembrie 2014, Creţu Alexandru a depus cerere suplimentară, solcitînd partajarea bunului proprietate comună în devălmășie: apartamentul nr. 9, cu suprafaţa totală de 49,7 m.p., cu numărul cadastral 410120805201009, amplasat în or. Edineţ, str. Alexandru cel Bun, 111, după cum urmează: - să i se atribuie în proprietate, apartamentul nr. 9, cu suprafaţa totală de 49,7 m.p., cu numărul cadastral 410120805201009, amplasat în or. Edineţ, str. Alexandru cel Bun, 111; 2 - să fie încasat din contul său în beneficiul pîrîtei Elena Creţu sulta pentru ½ cotă- parte din apartamentul nr. 9, cu suprafaţa totală de 49,7 m.p., cu numărul cadastral 410120805201009, amplasat în or.

Edineţ, str. Alexandru cel Bun, 111, în sumă de 41810,5 lei (f.d.57-59). La 24.11.2014, Creţu Elena a depus cerere suplimentară reconvenţională, solicitînd partajarea bunului proprietate comună în devălmășie: garajul cu suprafaţa de 15,9 m.p., amplasat în or. Edineţ, str. M. Eminescu 6a/l, nr. 102, după cum urmează: - să i se atribuie în proprietate, garajul cu suprafaţa de 15,9 m.p., amplasat în or. Edineţ, str. M. Eminescu 6a/l, nr. 102; - să fie încasat din contul său în beneficiul reclamantului Creţu Alexandru sulta pentru ½ cotă-parte din garajul cu suprafaţa de 15,9 m.p., amplasat în or. Edineţ, str. M. Eminescu 6a/l, nr. 102, în sumă de 4150 lei (f.d.71); La 01 decembrie 2014, Creţu Alexandru a depus cerere suplimentară privind recunoaşterea bunurilor imobile (gheretele nr.nr.

240, 241 şi 251) ca proprietate comună în devălmăşie a soţilor Creţu (f.d.113-115). Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 31 decembrie 2014, atît acţiunea iniţială înaintată de Creţu Alexandru, cît şi cererea reconvenţională depusă de către Elena Creţu au fost admise parţial (f.d.166-172). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 27 ianuarie 2015, Elena Creţu a declarat apel, solicitînd scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, admiterea apelului, casarea parţială a hotărîrii instanţei de fond în partea admiterii parţiale a acţiunii iniţiale şi respingerii cererii reconvenţionale, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri, prin care cererea reconvenţională să fie admisă în sensul declarat (f.d.f.d.178,180-184).

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 05 martie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de către apelanta Elena Creţu, pe motiv că, nu a fost prezentată dovada achitării taxei de stat, apelantei fiindu-i fixat un termen pînă la 02.04.2015, pentru a lichida neajunsul menţionat și anume pentru a prezenta dovada achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel în sumă de 4087 lei (f.d.211-212). Invocînd ilegalitatea acestei încheieri, la data de 19 martie 2015, Elena Creţu a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate, cu emiterea unei decizii sub formă de încheiere prin care demersul privind scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel să fie admis în sensul declarat.

În motivarea cererii de recurs, s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată pe motiv că a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural, deoarece din actele cauzei rezultă că, apelanta, prin însăși cererea de apel a solicitat scutirea de la plata taxei de stat în legătură cu situația financiară precară, în acest sens invocînd că este invalid de gradul II. Susţine că, instanţa de apel, fără a se pronunța în dispozitivul încheierii pe marginea acestui demers, nu a dat curs cererii de apel, stabilindu-i apelantei-recurente termen pentru achitarea taxei de stat. În asemenea circumstanțe, se atestă o încălcare a dreptului recurentei la un proces achitabil, or, a rămas nesoluționat demersul acesteia privind scutirea de la plata taxei de stat.

Mai mult ca atît, soluţia judecătorilor instanţei de apel cu privire la stabilirea pentru achitare a taxei de stat în sumă totală de 4087 lei la depunerea cererii de apel este incorectă. 3 Pe cale de consecinţă, a menţionat că, instanţa de apel urma să ţină cont de normele de drept naţionale, cît şi de practica CEDO, în vederea neîngrădirii dreptului privind accesul liber la justiţie, fapt ce în prezenta speţă nu se atestă (f.d.214-215). Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 425 CPC, care statuează expres că, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din actele pricinii rezultă că încheierea recurată a fost pronunţată la 05 martie 2015 (f.d.211-212), iar recursul înaintat de către Elena Creţu a fost depus la 19 martie 2015 (f.d.214-215).

Astfel, prin prisma art. 425 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Studiind materialele dosarului şi a argumentelor în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii contestate. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din actele cauzei rezultă cu certitudine că, reclamantul Creţu Alexandru s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Creţu cu privire la partajarea averii proprietate comună în devălmăşie.

Prin cererea reconvenţională depusă împotriva lui Creţu Alexandru, pîrîta – reclamantă Elena Creţu a solicitat partajarea bunurilor. Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 31 decembrie 2014, atît acţiunea iniţială înaintată de Creţu Alexandru, cît şi cererea reconvenţională depusă de către Elena Creţu au fost admise parţial (f.d.166-172). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 27 ianuarie 2015, Elena Creţu a declarat apel (f.d.f.d.178,180-184). Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 05 martie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de către apelanta Elena Creţu, pe motiv că, nu a fost prezentată dovada achitării taxei de stat, apelantei fiindu-i fixat un termen pînă la 02.04.2015, pentru a lichida neajunsul menţionat și anume pentru a prezenta dovada achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel în sumă de 4087 lei (f.d.211-212).

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, concluzia instanţei de apel expusă în acest sens este justă. Așa-dar, Colegiul analizînd situaţia de fapt din prezenta speță, consideră oportun de a reitera prevederile art. 83 CPC, care statuezează expres că, taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanţa judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documentele din dosar. În acţiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcţie de caracterul şi valoarea acţiunii, iar în acţiunile nepatrimoniale şi în alte cazuri prevăzute de lege, în proporţii fixe, conform Legii taxei de stat.

Totodată, potrivit art. 84 CPC, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (iniţială şi reconvenţională), cererea intervenientului principal, cererea vizînd pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, cererea de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind 4 executarea hotărîrilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum şi cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătoreşti. Conform art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanţelor judecătoreşti se achită 75% din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată sau altei cereri (plîngeri), iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 75% din taxa calculată din suma contestată.

Potrivit art. 85 alin. (4) CPC, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător sau instanţa judecătorească de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens. Ţinînd cont de împrejurările menţionate în coraport cu normele enumerate, se conchide că, la caz, instanţa de apel just a dispus de a nu da curs cererii de apel, or, potrivit art. 364 alin. (1) CPC, cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.

Cît privesc argumentele recurentei Elena Creţu precum că, instanţa de apel i-a încălcat dreptul său la un proces echitabil, pe motiv că, demersul acesteia privind scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel a rămas nesoluţionat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie le consideră neîntemeiate şi care urmează a fi respinse, or, instanţa de apel, prin încheierea sa din 05 martie 2015, a respins cerința apelantei-recurente privind scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel, însă, a omis să se expună în dispozitiv, deși această solicitare a constituit obiect al dezbaterilor judiciare.

Prin urmare, prin prisma art. 250 alin. (1) lit. a) CPC, care statuează expres că, instanţa care a pronunţat hotărîrea poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să emită o hotărîre suplimentară dacă nu s-a pronunţat asupra unei pretenţii în a cărei privinţă participanţii la proces au prezentat probe şi au dat explicaţii, instanța de recurs relevă că, recurenta Elena Creţu nu este lipsită de dreptul de a solicita instanţei de apel – Curtea de Apel Bălţi, de a emite o încheiere suplimentară în acest sens, or, aceste circumstanțe nu constituie drept temei pentru casarea încheierii instanţei de apel, iar instanța de recurs nu este competentă să soluționeze un asemenea demers. Nu pot fi reţinute argumentele recurentei Elena Creţu precum că, suma impusă spre achitare cu titlu de taxă de stat la depunerea cererii de apel – 4087 lei este calculată incorect.

Or, potrivit art. 87 alin. (2) lit. k) CPC, valoarea acţiunii se determină din valoarea fiecărei pretenţii aparte – în acţiunile care constau din mai multe pretenţii de sine stătătoare. În speţă, recurenta Elena Creţu a contestat parţial hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 31 decembrie 2014, în partea: - recunoaşterii dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra geretelor nr.nr. 241 şi 251, amplasate în ,,Piaţa orăşănească” din or. Edineţ şi partajării lor; - atribuirii Elenei Creţu a garajului cu suprafaţa de 15,9 m.p., amplasat în or.

Edineţ, str. M. Eminescu 6a/l, nr. 102, în sumă de 6000 euro, în schimbul unei sulte băneşti; - respingerii cerinţelor privind recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra autoturismului de model ,,Honda-Accord”, anul producerii 2003 şi partajarea lui; 5 Respectiv, taxa de stat urmează a fi determinată din valoarea fiecărei pretenţii aparte şi anume: valoarea pretenţiei I – 2000 euro; valoarea pretenţiei II – 6000 euro; valoarea pretenţiei III – 10000 euro.

În acest context, instanţa de recurs reţine că, calculul prezentat de către recurentă în cererea de recurs nu poate fi luat în consideraţie pe motiv că, dînsa s-a limitat la invocarea unor fraze de ordin general în sensul admiterii demersului respectiv, fără a anexa însă atare înscrisuri, cu atît mai mult că, valoarea pretenţiilor sus-indicate au fost confirmate de apelanţa-recrurentă, ceea ce se confirmă prin însăşi declaraţiile acesteia date în cadrul dezbaterilor judiciare din instanţa de fond (f.d.f.d.133verso,134,135,145).

În acest sens este de menţionat, că recurenta Elena Creţu nu a înaintat prin prisma art. 275 alin. (6) CPC, care statuează expres că, participanţii la proces şi reprezentanţii lor au dreptul să ia cunoştinţă de procesul-verbal al şedinţei de judecată şi, în decursul a 5 zile de la data semnării acestuia, să prezinte în scris observaţii asupra lui, indicînd inexactităţile şi motivele pentru care îl consideră incomplet, careva observaţii asupra proceselor – verbale din 18.12.2014 şi 24.12.2014, iar în astfel de împrejurări motive de a pune la îndoială veridicitatea acestora nu sunt. Sunt neîntemeiate şi argumentele recurentei Elena Creţu precum că, soluţia judecătorilor instanţei de apel cu privire la stabilirea pentru achitare a taxei de stat în sumă totală de 4087 lei la depunerea cererii de apel, în situaţia în care s-a constatat că aceasta este invalid de gradul II, este incorectă.

Într-adevăr, potrivit concluziei medicale nr. 47 fără dată şi adeverinţei nr. 480 din 28.01.2015, recurenta-apelantă Elena Creţu este invalid de gr. II, însă aceste circumstanţe nu pot constitui drept temei pentru casarea încheierii instanţei de apel şi admiterea demersului privind scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, în situaţia în care, înscrisurile nominalizate nu sunt apte să reflecte situaţia materială precară a recurentei la momentul valorificării dreptului său de exercitare a căii de atac – apelul. Cu atît mai mult că, situaţia recurentei denotă contrariul. În asemenea circumstanţe, Colegiul judiciar menționează că, suma de 4087 lei, impusă spre achitare pentru depunerea cerereii de apel, reprezintă o sumă reală care poate fi suportată de către recurenta Elena Creţu, fără a-i afecta dreptul său la un proces echitabil, cît şi accesul liber la justiţie, or, dînsa acţionează în bază de patent şi are venituri regulate.

Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. De altfel, instanţa europeană a relatat în practica judiciară constantă că, dreptul la o instanţă nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că, interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky vs. Regatul Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie.

Luînd în consideraţie cele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, argumentele invocate în 6 recurs sînt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Creţu Elena. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 05 martie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Creţu Alexandru împotriva Elenei Creţu cu privire la partajarea averii proprietate comună în devălmăşie şi, la cererea reconvenţională înaintată de către Elena Creţu împotriva lui Creţu Alexandru privind partajarea bunurilor.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 7