2r-371/15 — Contestarea actelor de executare

prima instanţă, jud.: O. Melniciuc dosarul nr. 2r-371/2015 instanţa de apel, jud.: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă DECIZIE 27 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de Eduard Afanasiev, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Eduard Afanasiev împotriva executorului judecătoresc Roman Talmaci şi Artur Saruhanean cu privire la contestarea actelor executorului judecătoresc, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2014, prin care au fost respinse cererile lui Eduard Afanasiev cu privire la emiterea unei decizii suplimentare c o n s t a t ă La 21 august 2012, Eduard Afanasiev a depus cerere de chemare în judecată împotriva executorului judecătoresc Roman Talmaci şi Artur Saruhanean cu privire la anularea încheierii executorului judecătoresc Roman Talmaci din 27 iulie 2012, prin care a fost dispusă încasarea de la Eduard Afanasiev, a cheltuielilor aferente executării titlului executoriu nr. 2-84 din 20 iunie 2007, eliberat în baza hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău privind încasarea de la Eduard Afanasiev în beneficiul lui Artur Saruhanean a datoriei în sumă de 86 030 lei, echivalentul a 7 000 dolari SUA, a sumei de 1207 lei, a cheltuielilor de judecată şi a sumei de 2 380 lei cu titlu de taxă de stat. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 decembrie 2013, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a lui Eduard Afanasiev împotriva acţiunilor executorului judecătoresc Roman Talmaci cu privire la anularea încheierii din 27 iulie 2012, prin care a fost dispusă încasarea de la Eduard Afanasiev a cheltuielilor aferente executării titlului executoriu nr. 2-84 din 20 iunie 2007, eliberat în baza hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău privind încasarea de la Eduard Afanasiev în beneficiul lui Artur Saruhanean a datoriei în sumă de 86 030 lei, echivalentul a 7 000 dolari SUA, a sumei de 1 207 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată şi a sumei de 2 380 lei cu titlu de taxă de stat. La 20 decembrie 2013, Eduard Afanasiev a declarat recurs împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 decembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei hotărâri noi, prin care a admite cererea de chemare în judecată a lui Eduard Afanasiev împotriva acţiunilor executorului judecătoresc Roman Talmaci. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014, a fost respins ca neîntemeiat recursul declarat de către Eduard Afanasiev, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 16 decembrie 2013. La 08 mai 2014, Eduard Afanasiev a depus o cerere, prin care a solicitat emiterea unei hotărîri suplimentare, ţinînd cont de toate argumentele expuse în cererea de recurs. În motivarea cererii de emitere a hotărîrii suplimentare, Eduard Afanasiev a invocat că decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014 nu este motivată, şi anume, nu sunt indicate circumstanţele stabilite de instanţă, nu au fost indicate probele în baza cărora s-a concluzionat de a respinge contestaţia recurentului Eduard Afanasiev privind anularea încheierii executorului judecătoresc Roman Talmaci nr. 12 din 27 iulie 2012 şi motivele pentru care a fost respins recursul motivat din 20 februarie 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea lui Eduard Afanasiev de emitere a unei hotărîrii suplimentare.

La 14 iulie 2014, recurentul Eduard Afanasiev a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii nominalizate şi remiterea pricinii la rejudecare. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 septembrie 2014, a fost admis recursul declarat de către Eduard Afanasiev, a fost casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014 şi a fost remisă pricina la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. La 07 octombrie 2014, Eduard Afanasiev a înaintat o cerere suplimentară, prin care a solicitat emiterea unei decizii suplimentare la cererea de recurs declarată de către Eduard Afanasiev împotriva hotărâri Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 16 decembrie 2013, indicînd aceleaşi motive invocate în cererea privind emiterea unei decizii suplimentare din data de 08 mai 2014, prin care-şi exprimă dezacordul cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2014 au fost respinse cererile lui Eduard Afanasiev din 08 mai 2014 şi 07 octombrie 2014, privind emiterea unei decizii suplimentare la cererea de recurs declarată de către Eduard Afanasiev împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 decembrie 2013. La 29 decembrie 2014, Eduard Afanasiev a declarant recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului cu casarea încheierii recurate şi restituirea pricinii la rejudecare.

În motivarea recursului Eduard Afanasiev a indicat că, consideră încheierea recurată a fi una neîntemeiată, emisă cu încălcarea normelor de drept material şi procedural, totodată invocînd dezacordul cu soluţia instanţei de apel. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Materialele cauzei denotă că, la 08 mai 2014, Eduard Afanasiev a depus o cerere, prin care a solicitat emiterea unei hotărîri suplimentare, ţinînd cont de toate argumentele expuse în cererea de recurs.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea lui Eduard Afanasiev de emitere a unei hotărîrii suplimentare. La 14 iulie 2014, recurentul Eduard Afanasiev a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii nominalizate şi remiterea pricinii la rejudecare. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 septembrie 2014, a fost admis recursul declarat de către Eduard Afanasiev, a fost casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014 şi a fost remisă pricina la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. La 07 octombrie 2014, Eduard Afanasiev a înaintat o cerere suplimentară, prin care a solicitat emiterea unei decizii suplimentare la cererea de recurs declarată de către Eduard Afanasiev împotriva hotărâri Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 16 decembrie 2013, indicînd aceleaşi motive invocate în cererea privind emiterea unei decizii suplimentare din data de 08 mai 2014, prin care-şi exprimă dezacordul cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2014 au fost respinse cererile lui Eduard Afanasiev din 08 mai 2014 şi 07 octombrie 2014, privind emiterea unei decizii suplimentare la cererea de recurs declarată de către Eduard Afanasiev împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 decembrie 2013. Conform art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Din materialele dosarului, instanţa de recurs constată că la 07 noiembrie 2014, Curtea de Apel Chişinău a pronunţat încheierea contestată prin prezentul recurs, iar, conform scrisorii din 02 decembrie 2014 încheierea a fost expediată în adresa lui Eduard Afanasiev, ultimul a recepţionat încheierea la 08 decembrie 2014, fapt confirmat prin sigiliul aplicat pe plic, şi de către ultimul în cererea de recurs. Astfel, termenul de declarare a recursului a început să curgă la 08 decembrie 2014 şi a încetat la 23 decembrie 2014. Însă, recurentul Eduard Afanasiev, contrar prevederilor art. 425 CPC, la 29 decembrie 2014 a declarat cerere de recurs, cu depășirea termenului de 15 zile, ceea ce constituie temei în conformitate cu art. 427 lit. a) CPC de a respinge recursul.

Instanţa de recurs menţionează că, avînd în vedere că recurentul Eduard Afanasiev a declarat cererea de recurs cu depășirea termenului legal, de 15 zile, urmează a se respinge recursul declarat ca tardiv. Deoarece exercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul cînd legea dispune altfel sau cînd partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Totodată instanţa de recurs constată cu certitudine că, recurentul Eduard Afanasiev a cunoscut despre pronunţarea încheierii recurate, a cunoscut termenul legal de contestare a încheierii, fapt confirmat prin însăşi cererea de recurs a lui Eduard Afanasiev, în care a indicat că a recepţionat la 08 decembrie 2014 încheierea recurată, însă contrar normelor legale, ultima nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, nu a invocat nici un motiv sau argument, care a stat la baza omiterii termenului legal şi ar servi temei de repunere în termen. Or, în conformitate cu art. 116 alin. (1), (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. La materialele dosarului însă, nu se regăsesc motivele recurentului din care solicită repunerea în termen, care să confirme temeinicia omiterii termenului, în sensul art. 116 alin. (3) CPC, în favoarea repunerii în termen a recursului. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, participanţii procesului de judecată, inițiind proceduri în justiţie, urmează să-şi asume un rol activ urmărind cu diligență derularea procesului său. Or, fiind persoană interesată în examinarea acestei cauze, urma să se intereseze care este soluţia luată de instanţa de judecată, fapt care denotă dispunerea cu rea-credință de drepturile procedurale.

De altfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a menţiona şi faptul că recurentul, cunoscînd despre emiterea încheierii contestate, nu a luat măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). În această ordine de idei este cert că depunînd cererea de recurs împotriva încheierii peste termenul legal, recurentul a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională. Cu toate acestea, Eduard Afanasiev a declarat recurs la 29 decembrie 2014, adică în afara termenului legal, fără a indica motive întemeiate care ar justifica încălcarea acestui termen.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge ca tardiv recursul declarat de Eduard Afanasiev. Reieşind din cele expuse, în baza art. 427 lit. a) CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Eduard Afanasiev. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Dumitru Mardari Galina Stratulat