- Dosarul nr.
- 3ra-677/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 27 mai 2015
- Părțile
- Prodan Octavian vs IGP al MAI
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-677/15 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă – N. Mazur dosarul nr. 3ra-677/15 instanţa de apel – N. Traciuc, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Parasii Rostislav avocatul lui Prodan Octavian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Prodan Octavian împotriva Inspectoratului General de Poliţie cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Prodan Octavian şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 04 iunie 2014 c o n s t a t ă La 27 ianuarie 2014 Prodan Octavian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului nr. 560 ef.
din 24 decembrie 2013 al Inspectoratului General al Poliţiei, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru pentru perioada 24 decembrie 2013 şi pînă la adoptarea unei hotărâri de către instanţă, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul şefului Inspectoratului General al Poliţiei nr. 560 ef. din 24 decembrie 2013, a fost sancţionat disciplinar cu concediere pentru încălcarea prevederilor art.26 alin.(l), lit. a), b), k), art. 28 alin.(l) lit. g) a Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, pct. 8 subpct.
l, pct. 9 subpct.7 ale Statutului disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013, precum şi pct. 6 lit. a), j), 1) şi pct. 13 din Codul de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 481 din 10 mai 2006, manifestată prin nerespectarea drepturilor, libertăţilor omului şi demnităţii umane, neadaptarea unui comportament demn şi respectuos faţă de persoane şi a unei atitudini ferme faţă de cel care încalcă legea, neîndeplinirea corectă a sarcinilor ce stau în faţa poliţiei, pretinderea şi acceptarea mijloacelor financiare necuvenite, acţiuni ce denigrează imaginea şi prestigiul poliţiei.
Indică reclamantul că, cu ordinul respectiv a făcut cunoştinţă la 09 septembrie 2014. Prodan Octavian contestă legalitatea ordinului dat, pe motiv că, la 19 noiembrie 2013 Procuratura Anticorupţie a pornit în privinţa sa cauza penală în baza indicilor infracţiunii prevăzute de lit. b),c) alin.(2) art. 324 Cod penal, precizînd că conform art. 200 alin. (3) CPC suspendarea provizorie din funcţie o decide administraţia instituţiei în care activează bănuitul, învinuitul, în condiţiile legii, la demersul procurorului care conduce, sau, supă caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală. Consideră reclamantul că în asemenea circumstanţe angajatorul era în drept să dispună suspendarea sa din funcţie pînă la finisarea anchetei penale, dar nu să dispună concedierea sa din funcţie.
Ulterior reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară prin care a indicat că conform art. 53 a Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, sancţiunile disciplinare se aplică numai după efectuarea anchetei de serviciu privitor la abaterea disciplinară. Mai mult, Prodan Octavian a indicat că, vinovăţia sa pe cauza penală intentată încă nu este dovedită, pînă la pronunţarea unei sentinţe judecătoreşti definitive de învinuire şi astfel, el se consideră nevinovat iar pîrîtul nu era în drept să-l elibereze din funcţie, ci putea numai în condiţiile legii să-l suspende din serviciu pînă la soluţionarea cauzei penale.
Astfel, reclamantul consideră că actul administrativ adoptat este unul ilegal şi tardiv, invocînd că sancţiunea disciplinară i-a fost aplicată contrar prevederilor art. 84 din Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013. Cere reclamantul anularea ordinului nr. 560 ef. din 24 decembrie 2013 al Inspectoratului General al Poliţiei, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru pentru perioada 24 decembrie 2013 şi pînă la adoptarea hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 04 iunie 2014, acţiunea înaintată de Prodan Octavian a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Prodan Octavian şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 04 iunie 2014. La 18 martie 2015 Prodan Octavian a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel la adoptarea deciziei a aplicat eronat normele de drept material şi a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Astfel indică că, în conformitate cu art. 200 alin. (3) din CPP, suspendarea provizorie din funcţie o decide administraţia instituţiei în care activează bănuitul, învinuitul, în condiţiile legii, la demersul procurorului care conduce, sau, după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală.
Or, la acest capitol este de menţionat că conform art. 6 alin. (2) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată pînă ce vinovăţia sa va fi iegal stabilită. Acelaşi principiu este stipulat şi în art. 21 din Constituţia Republicii Moldova. Sancţiunile disciplinare, conform alin. (1) art. 53 din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, se aplică prin ordinul angajatorului numai după efectuarea anchetei de serviciu privitor la abaterea disciplinară.
Alin. (7) din acelaşi articol prevede că, faptele care constituie abateri disciplinare, modul de aplicare, atenuare şi ridicare a sancţiunilor disciplinare sînt prevăzute în Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013. Recurentul apreciază critic argumentul instanţei de apel precum că sancţiunea disciplinară care i-a fost aplicată este întemeiată şi corespunde încălcărilor admise şi gradului de vinovăţie atribuit. Concomitent, susţine recurentul că consideră eronată aprecierea instanţei de apel cu privire la faptul că ziua constatării abaterii disciplinare este ziua în care a fost depus raport în cancelarie. Comunicatul special în care se menţionează că Prodan O. a fost reţinut (iar la baza ordinului de sancţionare a fost pus doar faptul reţinerii recurentului) i-a fost expediat la 19 noiembrie 2013 de pe adresa electronică cps.botanica@mail.gov.md la adresa electronică a IPG - igp@mai.gov.ind.
Astfel, potrivit comunicatului respectiv altă persoană, căreia conform serviciului îi este subordonat salariatul, a aflat despre fapta săvîrşită la 19 noiembrie 2013, ora 23.55. Precizeză recurentul că comunicatul respectiv a fost expediat şi pe suport de hîrtie şi a parvenit în adresa angajatorului IGP la data de 20 noiembrie 2013, fapt ce se confirmă prin ştampilele aplicate pe acesta, iar ordinul de sancţionare a fost emis la 24 decembrie 2013, deci cu depăşirea termenului legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Prodan Octavian nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Parasii Rostislav avocatul lui Prodan Octavian asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Parasii Rostislav avocatul lui Prodan Octavian ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Parasii Rostislav avocatul lui Prodan Octavian se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat