3ra-352/15 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-352/15 prima instanţă: N. Mazur instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, B. Babenco ÎNCHEIERE 02 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lebedinschi Adrian, în interesele lui Iachimciuc Nicolai, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Iachimciuc Nicolai împotriva Inspectoratului General al Poliţiei, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2014, prin care apelul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 21 iulie 2014, c o n s t a t ă: La data de 27 februarie 2014, Iachimciuc Nicolai s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei, cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, invocă reclamantul că prin ordinul contestat acesta a fost sancţionat disciplinar cu concedierea din cadrul Poliţiei, reclamantul nefiind de acord cu ordinul dat pe motiv că acesta contravine prevederilor pct.36, 38, 63 şi 77 al Statutului disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.502 din 09.07.2013. Afirmă reclamantul că la baza ordinului contestat a stat pornirea, în privinţa sa, în baza art.324 alin.(l) Cod penal, a cauzei penale nr.20139782108, fără a aştepta finalizarea urmăriri penale, urmând, în cazul dat, să fie suspendat provizoriu din funcţie.

Mai invocă reclamantul dispoziţiile art.330 alin.(l) lit.b) Codul muncii şi art.1422 şi 1423 Cod civil, întru argumentarea obligaţiei pârâtului de a achita plăţile salariale şi de a compensa prejudiciul moral.

Cere Iachimciuc Nicolai, anularea ordinului Inspectorului General al Poliţiei cu privire la sancţionarea disciplinară a angajatului DP mun.Chişinău a IGP al MAI, locotenent major de poliţie Iachimciuc Nicolai nr.48ef din 1 27.01.2014, încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral, încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a sumei de 5000 lei cu titlul de cheltuieli pentru asistenţă juridică, obligarea pârâtului să achite reclamantului salariul mediu pentru absenţă forţată de la serviciu conform funcţiei deţinute de ofiţer de urmărire penală al serviciului urmărire penală accidente rutiere al Secţiei coordonare activităţi de urmărire penală a Direcţiei de Poliţie mun.Chişinău a IGP al MAI, începând cu 27.01.2014 şi până la restabilirea de facto a acestuia în funcţie.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 21 iulie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă anularea ordinului contestat, restabilirea reclamantului în funcţia deţinută, obligarea pârâtului de a achita reclamantului salariul pentru absenţă forţată de la serviciu începând cu 27.01.2014 până la 21.07.2014 şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 1000 lei. În rest, pretenţiile au fost respinse. La data de 21 iulie 2014, Inspectoratul General al Poliţiei a depus apel împotriva hotărârii primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2014, apelul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei, a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 21 iulie 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care, cererea de chemare în judecată depusă de Iachimciuc Nicolai împotriva Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea actului administrativ, a fost respinsă. La data de 03 februarie 2015, Lebedinschi Adrian, în interesele lui Iachimciuc Nicolai, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material. Instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; precum şi a interpretat în mod eronat legea.

Susţine recurentul că instanţa de apel eronat a concluzionat că prevederile pct. 77 al Statutului Disciplinar al Poliţistului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 502 din 09.07.2013, „nu pot fi interpretate ca fiind o interdicţie în efectuarea anchetei de serviciu şi în aplicarea sancţiunilor disciplinare pînă la finalizarea urmăririi penale”. Precizează recurentul că potrivit art. 8 al CPP, persoana acuzată de săvîrşirea unei infracţiuni este prezumatâ nevinovată atîta timp cît vinovăţia sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanţiile necesare apărării sale, şi nu va fi constatată printr-o hotărîre judecătorească de condamnare definitivă.

La caz, susţine recurentul, că aplicarea sancţiunii disciplinare nu putea fi efectuată decît doar după emiterea unei decizii finale şi irevocabile pe cauza penală. Complementar, susţine că atît instanţa de apel, cît şi IGP fac refere la faptul că lui Iachimciuc Nicolai, în cadrul anchetei de serviciu, i s-au solicitat 2 declaraţii dar acesta a refuzat, lucru ce se presupune că ar confirma „vinovăţia lui”. Consideră drept eronată aprecierile sus-citate, or conform alin. (1) şi (2) al art. 21 al CPP, nimeni nu poate fi silit să mărturisească împotriva sa ori împotriva rudelor sale apropiate, a soţului, soţiei, logodnicului, logodnicei sau să-şi recunoască vinovăţia. Persoana căreia organul de urmărire penală îi propune să facă declaraţii demascatoare împotriva sa ori a rudelor apropiate, a soţului, soţiei, logodnicului, logodnicei este în drept să refuze de a face asemenea declaraţii şi nu poate fi trasă la răspundere pentru aceasta.

Mai mult, consideră recurentul că instanţa de apel, în urma dispunerii casării hotărîrii Judecătoriei Centru şi emiterii unei noi hotărîri, nu a indicat expres motivul respingerii cererii de chemare în judecată a recurentului, dar s-a limitat doar la fraza generală: „cererea de chemare în judecată depusă de Iachimciuc Nicolai către Inspectoratul General al Poliţiei privind anularea ordinului de sancţionare disciplinară, încasarea prejudiciului moral şi obligarea achitării prejudiciului material se respinge”, ce este contrar legislaţiei, deoarece motivul ideal pentru respingere, de fapt, recurentului nu îi este cunoscut (tardiv, neîntemeiat sau etc.).

De asemenea, recurentul nu cunoaşte, cu certitudine, pe care probe şi-a întemeiat decizia instanţa de apel, atît timp cît pîrîtul nu a prezentat în cadrul examinării prezentei cauze toate cele indicate ca fiind confirmarea „legalităţii” acţiunilor de concediere a colaboratorului Iachimciuc N. La data de 19 martie 2015, Inspectoratul General al Poliţiei a depus referinţă la recursul declarat de Lebedinschi Adrian, în interesele lui Iachimciuc Nicolai şi solicită de a considera recursului drept inadmisibil. Examinînd cererea de recurs declarată de Lebedinschi Adrian, în interesele lui Iachimciuc Nicolai, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate 3 eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, instanţa de apel s-a pronunţat în modul corespunzător.

4 Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Lebedinschi Adrian, în interesele lui Iachimciuc Nicolai, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Lebedinschi Adrian, în interesele lui Iachimciuc Nicolai, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5