2rac-157/15 — Încasarea prejudiciului material

Judecătoria Buiucani Dosarul nr.2rac-157/15 Mun. Chişinău Judecător: G. Moscalciuc Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Popova, S. Caitaz, A. Panov Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Divimex Grup”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Prodlinecom” SRL împotriva SRL „Divimex Grup” privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014, CONSTATĂ : La data de 11 ianuarie 2013 SC „Prodlinecom” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL ”Divimex Grup” privind încasarea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că SC „Prodlinecom” SRL distribuitorul oficial al ceaiului ”Dilmah” în RM, pentru depozitarea producţiei sale a încheiat contract de locaţiune nr. 65B din 27.09.2010 cu Combinatul de Producţie ’’Prodcoop” din mun. Chişinău, privind transmiterea încăperii nelocative (depozit) într-o clădire amplasată în mun. Chişinău, str. Uzinelor 9/1 cu suprafaţa de 195 m.p. Tot în aceeaşi clădire CP ’’Prodcoop” a încheiat contractul cu privire la transmiterea spaţiilor nelocative cu SRL ’’Divimex Grup”, care era separată longitudinal prin intermediul unui perete executat din piatră tăiată, avînd două uşi metalice închise definitiv prin sudare şi se repartizau, o parte aparţinea SRL ’’Divimex Grup”, care desfăşurau producerea termopanelor, iar cealantă parte aparţinea SC „Prodlinecom” SRL, care depozitau diferite mărfuri.

La data de 26.03.2012 în depozitul SC „Prodlinecom” SRL s-a produs un incendiul, care se caracteriza prin prezenţa unui focar amplasat în interiorul depozitului, nemijlocit la uşa metalică ce desparte încăperile depozitului de băcănie, ce aparţine SC„Prodlincom” SRL şi secţia de producere a termopanelor, ce aparţine SRL „Divimex Grup”. Serviciul de pompieri şi salvatori au întocmit actul de constatare a incendiului la 26.03.2012. 1 Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 860 din 19.04.2012 s-a stabilit că, procesul de ardere a fost condiţionat în rezultatul efectuării lucrărilor de sudare la uşa metalică ce desparte încăperile, cu supraîncălzirea metalului uşii şi transmiterea temperaturii la obiectele fuzibile amplasate în apropierea acestei.

Careva urme care ar atesta faptul aducerii sursei de foc din exterior nu au fost depistate. În rezultatul incendiului a fost arsă întreaga gamă de ceai în sumă de 449 454,34 lei. La data de 10.10.2012 în adresa SRL„Divemex Grup” a fost expediată reclamaţia cu propunerea achitării sumei despăgubirii, care a rămas neeexecutată. Solicită reclamantul încasarea de la SRL”Divimex Grup” a prejudiciului material cauzat în urma incendiului în mărime de 449 454,34 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 08 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă integral. Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond a conchis că motivele invocate de reclamant în acţiune sînt întemeiate, bazate pe suport probatoriu.

La data de 07 mai 2013 SRL ”Divimex Grup” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu remiterea cauzei la rejudecare. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău 05 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de către SRL”Divimex Grup” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 08 aprilie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel SRL „Divimex Grup” a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014 cu remiterea cauzei în instanţa de apel. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei.

La data de 26.05.2015 SC „Prodlinecom” SRL a înaintat referinţă prin care 2 solicită respingerea recursului înaintat de către SRL „Divimex Grup” ca fiind tardiv. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către SRL „Divimex Grup” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Divimex Grup” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL „Divimex Grup”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Prodlinecom” SRL împotriva SRL „Divimex Grup” privind încasarea prejudiciului material. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Judecătorul /semnat/ Iulia Sîrcu Judecătorii /semnat/ Iurie Bejenaru /semnat/ Iuliana Oprea Copia corespunde originalului Iuliana Oprea 4