2rac-152/15 — Încasarea sumei

Dosarul nr.2rac-152/15 prima instanţă: Ig. Chiroşca instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova DECIZIE 10 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru, Judecătorii Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Petru Moraru examinînd recursul declarat de societatea comercială „Agriprof-G” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea comercială „Agriprof-G” societate cu răspundere limitată împotriva societăţii pe acţiuni „Codru” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de societatea comercială „Agriprof-G” societate cu răspundere limitată,cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 15 august 2014, c o n s t a t ă: La data de 02 decembrie 2013, societatea comercială „Agriprof-G” societate cu răspundere limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „Codru” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că SA „Codru”, în calitate de locator şi SC „Agriprof-G” SRL, în calitate de locatar, au încheiat contractul de locaţiune nr. 07 din 05.03.2010, obiectul contractului constituind suprafaţa de 50 mp de depozit situat în or. Străşeni, str. A. Mateevici, 14, folosită pentru păstrarea produselor chimice. Menţionează reclamantul că potrivit pct. 1.1 al contractului, locatorul s-a obligat să transmită locatarului în folosinţă temporară bunurile, iar locatarul s-a obligat să achite în favoarea locatorului chiria şi alte plăţi prevăzute de contract. 1 Conform anexei nr. 1 la contract, locatorul a predat, iar locatarul a primit în folosinţă 50 mp din suprafaţa de depozit situate pe adresa or.

Străşeni, str. Mateevici 14, folosită pentru păstrarea produselor chimice. Ulterior, prin acordul din 03.03.2012, părţile au decis asupra modificării condiţiilor contractuale şi anume, pct. 1.3. potrivit căruia, locaţiunea a început pe 11.03.2012 şi urma să înceteze la 10.03.2013. Conform pct. 3.3. al contractului, transmiterea-perceperea mărfii destinată păstrării în limitele bunului închiriat de la locatar către locator şi invers se va efectua în baza facturilor de expediţie sau bonurile de primire-predare cu menţiunea părţilor în care se va indica denumirea produsului şi cantitatea. Astfel, reclamantul a transmis la păstrare către pîrît produse chimice, denumirea şi cantitatea cărora era indicată în facturi, bonuri de primire şi de consum, contrasemnate de ambele părţi.

Precizează reclamantul că în noaptea din 25.04.2012 spre 26.04.2012 în depozitul situat în or. Străşeni, str. A. Mateevici, 14 a fost săvîrşit un furt, în urma căruia au fost sustrase bunuri (produse de uz fito-sanitar) în sumă de 365 654,98 lei, proprietate a reclamantului. În procesul inventarierii din 26.04.2012 s-a întocmit lista bunurilor sustrase, denumirea şi cantitatea acestora, fapt confirmat prin actul de inventariere întocmit personal şi contrasemnat de şefa depozitului Botnaru Tamara Vasile, angajată a pîrîtului. În temeiul art.186 alin.5 Cod Penal, la 05.05.2012 de către CPR Străşeni a fost pornită cauza penală nr.2012338031 pe cazul furtului produselor de uz fitosanitar din depozitul situat în or.

Străşeni, str. A. Mateevici, 14. La 11 martie 2013, Procuratura raională Străşeni a emis ordonanţa de suspendare a urmăririi penale din motiv că nu sunt identificate persoanele care pot fi puse sub învinuire. Conform pct. 4.6. al contractului de locaţiune nr. 07 din 05.03.2012, locatorul poartă răspundere financiară deplină pentru marfa amplasată în limitele bunului arendat în caz de furt şi deteriorarea acesteia. Astfel, la 04 februarie 2013, reclamantul a înaintat pîrîtului o pretenţie privind compensarea pierderilor suferite în sumă totală de 365 654,98 lei. Pîrîtul a refuzat achitarea sumei motivînd că urmărirea penală nu este finalizată. În vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, la data de 01.10.2013, reclamantul a expediat către pîrît o pretenţie repetată, prin care a solicitat ca,în termen de 5 zile din momentul primirii pretenţiei, să fie achitată datoria de 365 654,98 lei,.Pîrîtul a refuzat achitarea sumei.

Ca rezultat, susţine reclamantul că la data înaintării cererii de chemare în judecată, datoria pîrîtului faţă de SC „Agriprof-G” SRL se ridica la suma de 365 654,98 lei şi dobînda de întîrziere în sumă de 36 219,88 lei, în total suma de 401 875 lei. Cere SC „Agriprof-G” SRL, încasarea de la SA „Codru” a datoriei de bază , în mărime de 365 654,98 lei şi a dobînzii de întîrziere, în mărime de 36 219,88 lei, în total, 401 875 lei, precum şi cheltuielile de judecată. 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 15 august 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, apelul declarat de SC „Agriprof-G” SRL a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 15 august 2014.(f.d.

157-161) La 01 aprilie2015, SC „Agriprof-G” SRL a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 15 august 2014, cu pronunţarea unei hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa ierarhic inferioară încălcînd şi aplicînd eronat normele de drept material şi procedural. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de SC „Agriprof-G” SRL întemeiat şi care urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel şi remisă pricina spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 04 februarie 2015. SC „Agriprof-G” SRL a contestat-o cu recurs la 01 aprilie 2015 şi respectiv, recursul se consideră depus în termen.

Din materialele dosarului se constată că la 05.03.2010, SA „Codru”, în calitate de locator şi SC „Agriprof-G” SRL, în calitate de locatar, au încheiat contractul de locaţiune nr. 07, obiectul contractului constituind suprafaţa de 50 mp de depozit situat în or. Străşeni, str. A. Mateevici, 14, folosită pentru păstrarea produselor chimice. În noaptea din 25.04.2012 spre 26.04.2012, în depozitul situat în or. Străşeni, str. A. Mateevici, 14 a fost săvîrşit un furt, în urma căruia au fost sustrase bunuri (produse de uz fito-sanitar). La 04 februarie 2013 şi repetat la 01 octombrie 2013, reclamantul a înaintat pîrîtului pretenţie privind compensarea pierderilor suferite. Pîrîtul a refuzat achitarea sumei motivînd că urmărirea penală nu este finalizată.

Astfel, la data de 02 decembrie 2013, reclamantul a depus cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtului, solicitînd încasarea atît a datoriei în 3 mărime de 365 654,98 lei, cît şi a dobînzii de întîrziere, în mărime de 36 219,88 lei, în total, 401875 lei. Instanţele ierarhic inferioare au emis hotărîrile respective. Potrivit prevederilor art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. În temeiul normei precitate, Colegiul a apreciat hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare neîntemeiate din considerentele expuse mai jos.

Potrivit art. 667 alin. (1) Cod civil, părţile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte şi pot stabili conţinutul lor, iar potrivit art. 199 din acelaşi cod, consimţămînt este manifestarea, exteriorizată, de voinţă a persoanei de a încheia un act juridic, fiind valabil dacă provine de la o persoană cu discernămînt, exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu este viciat. Colegiul reiterează că actul juridic, contractul de locaţiune nr. 07 din 05.03.2010, a fost semnat între SA „Codru”, în calitate de locator şi SC „Agriprof-G” SRL, în calitate de locatar, fiind respectate prevederile sus- menţionate şi în temeiul căruia locatorul s-a obligat să transmită locatarului în folosinţă temporară bunurile, iar locatarul, la rîndul său, s-a obligat să achite în favoarea locatorului chiria şi alte plăţi prevăzute de contract.

Totodată, potrivit art. 667 alin. (3) Cod civil, părţile pot încheia contracte care nu sînt prevăzute de lege (contracte nenumite), precum şi contracte care conţin elemente ale diferitor contracte prevăzute de lege (contracte complexe). Potrivit art. 668 alin. (1) Cod civil, contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii. Concomitent, potrivit art. 725 Cod civil, contractul trebuie interpretat pe principiile bunei-credinţe. Contractul se interpretează după intenţia comună a părţilor, fără a se limita la sensul literal al termenilor utilizaţi.

Potrivit art. 726 Cod civil,la interpretarea contractului se va ţine cont de natura lui, de circumstanţele în care a fost încheiat, de interpretarea care este dată acestuia de către părţi sau care poate fi dedusă din comportamentul lor de pînă la şi de după încheierea contractului, precum şi de uzanţe. Potrivit art. 727 Cod civil,contractul produce nu numai efecte stipulate de către părţi, dar şi efecte care, conform naturii contractului, rezultă din lege, din uzanţe sau din principiul echităţii. Potrivit art. 728 Cod civil,clauzele contractuale se interpretează în contextul întregului contract. Potrivit art.729 alin. (1) Cod civil, clauzele contractului se interpretează în sensul în care pot produce efecte, dar nu în sensul în care nu ar produce nici un efect.

Potrivit art. 732 Cod civil,neclarităţile din condiţiile contractuale standard se interpretează în defavoarea părţii care le-a formulat. În caz de dubiu, 4 contractul se interpretează în favoarea celui care a contractat obligaţia şi în defavoarea celui care a stipulat-o. În toate cazurile, contractul se interpretează în favoarea aderentului sau a consumatorului. Astfel, examinînd clauzele contractului de locaţiune nr. 07 din 05.03.2010 prin prisma normelor precitate, se reţine că acesta conţine elemente specifice atît contractului de locaţiune, cît şi contractului de depozit, or, în pct. 1.2. al contractului, este stipulat expres că „Locatorul transmite următoarele bunuri: 50 mp suprafaţa de depozit,…folosită în scop – păstrarea produselor chimice.”, în acelaşi timp, potrivit pct. 4.5.

şi 4.6. ale contractului, „Locatorul se obligă să permită Locatarului accesul nelimitat la bunul arendat, în limitele orelor de lucru ale Locatorului sau extra orelor în urma unei înţelegeri adăugătoare.”. „Locatarul poartă răspundere financiară deplină pentru marfa amplasată în limitele bunului arendat în caz de furt şi deteriorare a acesteia.” (f.d. 7,8 vol. I) Complementar, Colegiul sesizează că reieşind din procesul – verbal de audiere a martorului din 25 ianuarie 2013 (f.d. 59 vol. II), Botnaru Tamara activa la SA „Codru” „în calitate de depozitar”, la fel, potrivit mărturiilor, aceasta a primit marfa de la SC „Agriprof-G” SRL şi a „…depozitat-o în depozit,…”. Mai mult, angajatul SA „Codru”, Botnaru Tamara a menţionat că depozitul era încuiat de ea, cu lacătul şi era asigurat cu pază, în două schimburi.

În contextul expus, Colegiul consideră că instanţele ierarhic inferioare au omis prevederile Codului civil privind interpretarea contractului. Într-o altă ordine de idei, Colegiul relevă că potrivit pct. 3.3. din contractul de locaţiune nr. 07 din 05.03.2010, „Transmiterea – perceperea mărfii destinată păstrării în limitele bunului închiriat de la Locatar către Locator şi invers se va efectua în baza facturilor de expediţie sau bonurilor de predare…”. Reieşind din materialele dosarului, marfa era transmisă – predată în baza facturilor fiscale şi bonurilor de consum/bonurilor de primire. Potrivit art. 19 alin. (1) şi (3) din Legea contabilităţii nr. 113 – XVI din 27.04.2007, faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare.

Entitatea utilizează formulare tipizate de documente primare, aprobate de Ministerul Finanţelor. În lipsa formularelor tipizate sau dacă acestea nu satisfac necesităţile entităţii, entitatea elaborează şi utilizează formulare de documente, aprobate de conducerea ei, cu respectarea cerinţelor alin.(6). Prin urmare, Colegiul consideră că instanţele ierarhic inferioare urmau să aprecieze dacă documentele prin intermediul cărora marfa a fost transmisă de SC „Agriprof-G” SRL către SA „Codru” sunt documente contabile primare sau documente primare cu regim special, or prevederile art. 257 alin. (2) Cod fiscal, sunt aplicabile doar dacă documentele contabile utilizate se referă la documente primare cu regim special.

Concomitent, Colegiul constată că instanţele ierarhic inferioare nu s-au expus în niciun fel referitor la documentele contabile prin intermediul cărora marfa a fost transmisă – predată, sub aspectul dacă acestea îndeplinesc condiţiile statuate la art. 19 alin. (6) din Legea contabilităţii, în astfel de circumstanţe, 5 Colegiul fiind în imposibilitate să stabilească dacă suma solicitată de recurentul SC „Agriprof-G” SRL corespunde prejudiciului cauzat în urma sustragerii mărfurilor de uz fitosanitar din 26.04.2012, or autenticitatea documentelor contabile urmează a fi apreciate în concordanţă cu prevederile art. 139 alin. (4) Cod de procedură civilă.

Totodată, Colegiul menţionează că la reexaminarea cauzei, suplimentar aspectelor expuse, care de altfel au fost omise de instanţele ierarhic inferioare, acestea urmau să acorde atenţie inclusiv, faptelor ce reies din cauza penală nr.2012338031, intentată de CPR Străşeni la 05 mai 2012, or potrivit art. 118 alin. (5) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor. Concomitent, potrivit art. 138 alin. (1) şi (2) Cod de procedură civilă, înscrisurile se depun în judecată de către părţi şi de alţi participanţi la proces.

La solicitarea acestora, înscrisurile pot fi reclamate de instanţă părţilor, altor participanţi la proces, precum şi persoanelor care nu sînt participanţi la proces. Dacă înscrisul se păstrează la o autoritate, organizaţie sau la o altă persoană sau instituţie, instanţa, la cererea participantului la proces, dispune prezentarea lui în termen. Această prescripţie nu se referă la înscrisurile care pot fi obţinute fără concursul instanţei. Obţinerea şi prezentarea înscrisului se fac pe cheltuiala solicitantului.

Astfel, instanţa de apel, în procesul de rejudecare a prezentei cauze, va trebui să aprecieze circumstanţe cum ar fi: dacă există la dosarul penal nr.2012338031, intentat de CPR Străşeni la 05 mai 2012 cererea părţii vătămate şi cine este recunoscută în această calitate; la fel, cine este recunoscută în calitate de parte civilă; mărimea prejudiciului pretins a fi suferit în urma evenimentului din 26 aprilie 2014; precum şi înscrisurile pe care se întemeiază suma prejudiciului; or aceste momente sunt necesare în vederea aprecierii juste a fondului cauzei. Colegiul precizează că potrivit art. 373 alin. (1), (2), (4) şi (5) Cod de procedură civilă, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

De asemenea, în limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. Concomitent, instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. 6 Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Colegiul, avînd în vedere articolul sus-citat, consideră că instanţele ierarhic inferioare nu au examinat fondul cauzei, fapt ce impune casarea deciziei instanţei de apel, cu remiterea pricinii la rejudecare în aceeaşi instanţă.

Astfel, reieşind din prevederile menţionate precum şi din prevederile art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, Colegiul consideră că instanţa de apel urmează să reexamineze prezentul litigiu în contextul celor învederate în prezenta decizie. Astfel, avînd în vedere circumstanţele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, motiv pentru care admite recursul declarat de societatea comercială „Agriprof-G” societate cu răspundere limitată ca întemeiat, casează decizia instanţei de apel şi trimite pricina la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de societatea comercială „Agriprof-G” societate cu răspundere limitată ca întemeiat. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea comercială „Agriprof-G” societate cu răspundere limitată împotriva societăţii pe acţiuni „Codru” cu privire la încasarea sumei, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Petru Moraru 7