2ra-1320/15 — Încasarea prejudiciului

Dosarul nr.2ra-1320/15 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău – Sv. Balmuș Instanţa de apel: CA Chişinău – N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului judecător, Svetlana Filincova, Judecătorii Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Sergiu Pleșca în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Sergiu Pleșca împotriva lui Roman Vitiuc, intervenient accesoriu Compania de Asigurări ”Euroasig-Grup” Societate pe Acțiuni privind recuperarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, prin care s-a respins cererea de apel înaintată de către Sergiu Pleșca, s-a menținut hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 15 octombrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, CONSTATĂ: La 16 aprilie 2014 Sergiu Pleșca s-a adresat în instanța de judecată împotriva lui Roman Vitiuc, intervenient accesoriu CA ”Euroasig-Grup” SA privind recuperarea prejudiciului cauzat în urma accidentului rutier. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că deplasîndu-se la volanul automobilului de model Skoda Fabia, cu n/î C QA 243, pe traseul Odessa-Brest a fost tamponat din spate de automobilul de model BMW X5, cu n/î C QK 733, condus de Roamn Vitiuc. Vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut șoferul automobilului de model BMW X5 cu n/î C QK 733, Roman Vitiuc.

Din materialele cauzei contravenționale rezultă că posesor al automobilului de model BMW X5 cu n/î C QK 733 este Eugen Mungiu, care deține poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, eliberată de CA ”Euroasig-Grup” SA în baza contractului de asigurare nr.RCA1-000122566 din 25 aprilie 2013, fiind unicul indicat în calitate de asigurat. La cererea lui Roman Vitiuc CA ”Euroasig-Grup” SA a fost întocmit dosar de daune AORCA 359/07-2013, fiind constatate și evaluate pagubele în mărime de 7500 lei. Reclamantul s-a adresat către compania de asigurări pentru a-i fi reparat prejudiciul, însă de către angajații întreprinderii a fost informat că CA ”Euroasig-Grup” SA se află în proces de insovabilitate.

Din considerentul că șoferul Roman Vitiuc nu este inclus în polița de asigurare, iar CA ”Euroasig-Grup” SA se află în proces de insolvabilitate, reclamantul consideră că obligată să-i achite despăgubirea este persoana vinovată de producerea accidentului rutier Roman Vitiuc. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15 octombrie 2014 acțiunea lui Sergiu Pleșca a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 13 noiembrie 2014 Sergiu Pleșca a contestat-o cu apel, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea reclamantului să fie admisă integral. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2015 s-a respins apelul declarat de Sergiu Pleșca și s-a menținut fără modificări hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 15 octombrie 2014. În motivarea soluției instanța de apel a reținut că la momentul producerii accidentului rutier automobilul de model BMW X5 cu n/î C QK 733 era asigurat în baza contractului de asigurare nr. RCA1-000122566 din 25 aprilie 2013, în care era indicată unica persoană asigurată Eugeniu Mungiu. Compania de asigurări a inițiat dosarul de daune, a constatat valoarea prejudiciului. Totodată, a informat reclamantul că în temeiul hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2014 în privința asiguratorului a fost intentat procesul de insolvabilitate. Creanțele față de companie le validează instanța de insolvabilitate. Sergiu Pleșca contrar Legii nr.414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule a înaintat pretențiile sale față de persoana vinovată.

Faptul că asigurătorul se află în proces de insolvabilitate nu acordă dreptul reclamantului de a se adresa cu acțiune față de persoana vinovată pentru recuperarea prejudiciului, ori legea a stipulat expres cine este responsabil în fața reclamantului pentru prejudiciul cauzat. Drept temei legal instanța a reținut că potrivit art.1398, alin.(3) Cod civil o altă persoană decît autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege. În speță, art.15 alin.(1) al Legii nr.414-XVI cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule din 22 decembrie 2006 stipulează că asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa utilizatorului de autovehicul, care nu este inclus în contractul de asigurare încheiat între posesor și asigurător.

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 01 aprilie 2015 Sergiu Pleșca a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea actelor de dispoziție a instanțelor judecătorești cu emiterea unei noi hotărîri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. În motivarea acțiunii recurentul a invocat că hotărîrile instanțelor de judecată ierarhic inferioare se bazează pe interpretarea îngustă, eronată și selectivă a normelor de drept, nefiind aplicate în speță normele materiale, care reieșind din circumstanțele cazului se impuneau a fi aplicate. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chișinău a fost pronunţată la 10 februarie 2015 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 12 februarie 2015. (f.d.84-87, 88) Cererea de recurs a fost depusă la 01 aprilie 2015 (f.d.91-93).

Fiindcă la materialele cauzei lipsește dovada recepționării de către recurent a deciziei integrale, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de către Sergiu Pleșca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În speţă, Colegiul menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinând cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate. Recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Prin urmare, reieşind din prevederile art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Examinând argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ținând cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de către Sergiu Pleșca împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul, declarat de către Sergiu Pleșca împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Pleșca împotriva lui Roman Vitiuc, intervenient accesoriu Compania de Asigurări ”Euroasig-Grup” Societate pe Acțiuni privind recuperarea prejudiciului material, Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecători: Dumitru Mardari Maria Ghervas