3ra-762/15 — Contestarea actelor administrativ

Dosarul nr. 3ra-762/15 prima instanţă - Z. Aramă instanţa de apel –V. Pruteanu, A. Minciuna, I. Cimpoi, ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Matei Valentina, în pricina civilă la cererea înaintată de Procurorul raionului Cimişlia în interesele Valentinei Matei împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, casată hotărîrea judecătoriei Cimişlia din 25 iunie 2014, şi s-a emis o nouă hotărîre de respingere a pretenţiilor, c o n s t a t ă ; La 06 decembrie 2014 Procurorul raionului Cimişlia s-a adresat cu cerere în judecată în interesele Valentinei Matei împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale în care a solicitat anularea deciziei nr.2 din 26 martie 2012 privind recuperarea sumelor plătite fără temei cu titlu de pensie, anularea deciziei nr.4 din 25 septembrie 2013 prin care s-a modificat suma ce urmează a fi reţinută de la Matei Valentina.

În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, prin decizia nr.2 din 26 martie 2013 emisă de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cimişlia, în temeiul art. 38 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, s-a decis reţinerea lunară a 20% din pensia Valentinei Matei (149,99 lei) pînă la stingerea deplină a sumei de 4914,21 lei, supraplăţile pensiei pentru vechime în muncă, care s-au format în perioadele 01 aprilie 1999-30 septembrie 1999, 01 ianuarie 2000-07 iunie 2011 şi 08 august 2011-31 martie 2013 ca urmare a faptului că Valentina Matei, după acordarea pensiei pentru vechime în muncă, n-a informat Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cimişlia despre angajarea sa în cîmpul muncii.

Afirmă că conform art.39 alin.(6) din Legea menţionată, pensionarul este obligat să comunice, în termen de 30 zile, organului de asigurări sociale care efectuează plata pensiei noile circumstanţe care pot avea ca urmare schimbarea 1 cuantumului pensiei sau suspendarea ei, însă reieşind din prevederile acestui articol, acesta prevede şi obligaţiunea angajatorului să prezinte organului de asigurări sociale informaţii privind asiguratul angajat, datele necesare ţinerii contului personal al acestuia şi tot angajatorul este obligat, în termen de 5 zile de la angajarea pensionarului, să comunice acest fapt organului de asigurări sociale care efectuează plata pensiei. Organul de asigurări sociale este obligat să informeze anual asiguratul despre situaţia curentă a contului personal al acestuia.

Indică că nedeclararea de către Valentina Matei despre angajarea sa în cîmpul muncii a fost identificat de către organul de asigurări sociale abia după 19 decembrie 2013, după ce aceasta a depus cerere la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cimişlia de a i se acorda pensie pentru limita de vîrstă, prezentînd concomitent şi actele care confirmă anii în care a activat în economia naţională, respectiv şi după 11 decembrie 1998, cînd i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă. Organului de asigurări sociale nu a prezentat careva date false, care ar fi avut ca efect cheltuirea nejustificată de mijloace la plata pensiilor sau urmare a cărui fapt ar fi primit nejustificat mijloace băneşti, în sensul art. art. 39 alin. (1) lit. c) şi alin. (7) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, nu a tăinuit veniturile sale sau alte abuzuri de acest gen.

Menţionează că în cazul dat, lipseşte vinovăţia Valentinei Matei că i-au fost achitate supraplăţi la pensia pentru vechime în muncă, întrucît este şi obligaţia angajatorului de a informa organul de asigurări sociale despre angajarea pensionarului, iar de obligaţiunile organului de asigurări sociale ţine verificarea periodică a stagiului de cotizare şi a dosarelor persoanelor asigurate.

Mai menţionează că la emiterea deciziei nr.2 din 26 martie 2013 cu privire la recuperarea sumelor plătite fără temei cu titlu de pensie şi deciziei nr.4 din 25 septembrie 2013, prin care a fost modificată suma ce urmează de reţinut de la Valentina Matei, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cimişlia nu a ţinut cont de prevederile art.56 din Legea nr. 489 din 08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, care statuează că sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, inclusiv pensiile, se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani. La 01 noiembrie 2013, procurorul raionului Cimişlia a înaintat recurs Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la abrogarea deciziilor Casei Teritoriale de Asigurări Sociale nr. 2 din 26 martie 2013 şi nr. 4 din 25 septembrie 2013, însă prin răspunsul din la 28 noiembrie 2013, Casa Naţională de Asigurări Sociale, a respins recursul procurorului ca depus tardiv.

Invocă că la interpelarea procurorului nr. 01 -02d/13-2098 din 22 august 2013, la 02 octombrie 2013, în Procuratura raionului Cimişlia au parvenit materialele remise de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi, anume, informaţia cu privire la plăţile achitate neîntemeiat Valentinei Matei pe perioadele 01 aprilie 1999-30 septembrie 1999, 01 ianuarie 2000-07 iunie 2011 şi 08 august 2011-31 martie 2013 şi copia legalizată a deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale nr.2 din 26 martie 2013, Consideră că 02 februarie 2013 constituie data de la care a început să curgă termenul de prescripţie. 2 Prin hotărîrea judecătoriei Cimişlia din 25 iunie 2014 s-a admis cererea înaintată de Procurorul raionului Cimişlia în interesele Valentinei Matei.

S-a anulat decizia nr.2 din 26 martie 2013 şi decizia nr.4 din 25 septembrie 2013 emise de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cimişlia privind recuperarea sumelor plătite fără temei cu titlu de pensie Valentinei Matei, ca ilegale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, s-a admis apelul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale. S-a casat hotărîrea judecătoriei Cimişlia din 25 iunie 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins cererea privind repunerea cererii de chemare în judecată în termen. S-a respins acţiunea Procurorului raionului Cimişlia în interesele Valentinei Matei împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale privind contestarea actelor administrative, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

La 13 martie 2014, Matei Valentina a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd casarea acesteia şi menţinerea în vigoare a hotărîrii instanţei de fond. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, o consideră nefondată, adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt. Indică că nu au fost constate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionare pricinii în fond şi au fost aplicate greşit normele de drept material. Afirmaţiile instanţei de apel nu se confirmă prin circumstanţe constante în cadrul examinării în instanţa de judecată.

Mai indică că deciziile Casei Teritoriale de Asigurări Sociale nu i s-au adus la cunoştinţă şi totodată în contextul acestora nu se menţionează despre persoana în privinţa căreia este emisă decizia şi despre faptul că persoana poate să o conteste în instanţa de judecată, nefiind indicat nici termenul exercitării acestui drept, din care motive a fost în imposibilitate de a contesta în termenul de 30 zile. Consideră că aceste împrejurări sunt temeiuri juste de repunere în termen. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se 3 declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit avizului de recepţie (f.d.129) recurentul Matei Valentina a recepţionat decizia instanţei de apel, la 16 ianuarie 2015, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 13 martie 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 4 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Matei Valentina în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către de Matei Valentina, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5