2r-346/15 — Executarea dreptului de ipoteca

prima instanţă: N. Costin dosarul nr. 2r-346/15 instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Craiu. N. Simciuc DECIZIE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Parfene Vitalie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Parfene Vitalie și Parfene Veronica cu privire la transmiterea în posesiune a ipotecii, evacuare fără acordarea altui spațiu locativ și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 19 martie 2015, prin care a fost respinsă cererea lui Parfene Vitalie și Parfene Veronica cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel declarată de Parfene Vitalie și Parfene Veronica și s-a acordat termen apelanților pentru prezentarea dovezii de plata a taxei de stat, c o n s t a t ă: La 26 iunie 2012, ÎM OMF „Microinvest” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Parfene Vitalie și Parfene Veronica cu privire la transmiterea în posesiune a ipotecii.

În motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului de împrumut cu dobîndă în CIL-0609 din 25 septembrie 2009, ÎI „W-Inspect-parfene” a primit un împrumut în sumă de 550 000 lei cu dobînda anuală de 28,5% și scadența finală la 19 septembrie 2014. În scopul garantării restituirii împrumutului, plății dobînzii și altor sume eferente, la 25 septembrie 2009, a fost încheiat contractul de ipotecă nr. 0100/09/66513, prin care a fost ipotecat apartamentul nr. 79 din str. M. Lomonosov 49/1, mun. Chișinău, valoarea gajului constituind 687 500 lei. Susține că la 01 noiembrie 2010 a fost încheiat Acordul Adițional nr. 1 la contractul de împrumut nr. CIL-06.09 din 25 septembrie 2009 prin care: art. 2.3.1.

din contractul de împrumut a fost modificat cu conținutul „pentru utilizarea împrumutului împrumutatul se obligă să plătească împrumutătorului dobîndă cu rata flotantă, stabilită inițial în mărime de 18 % anual. Dobînda se calculează începînd cu data de 01 noiembrie 2010”. Graficul de rambursare anexă și parte integrantă a contractului de împrumut s-a înlocuit cu un nou grafic de rambursare Anexă la Acord. Începînd cu 01 noiembrie 2010, graficul de rambursare Anexă și parte integrantă a contractului de împrumut se anulează, iar împrumutatul se obligă să restituie împrumutul și să plătească dobînda aferentă în mărimea și termenul stabilit în noul grafic de rambursare, Anexă la Acord, iar restul clauzelor contratului de împrumut au rămas neschimbate.

Menționează că ÎI „W-Inspect-parfene” a înregistrat în repetate rînduri datorii la tranșele împrumutului și dobînda aferentă, iar înștiințările expediate în scopul achitării datoriei nu s-au soldat cu rezultate. În scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară a solicitat pîrîților transmiterea benevolă a bunului ipotecat în scopul vînzării și achitării datoriei, însă pîrîții au refuzat. Solicită transmiterea bunului ipotecat - apartamentului 79 din str. M. Lomonosov 49/1, mun. Chișinău în scopul vînzării și achitării datoriei în baza contractului de împrumut nr. CIL-06.09 din 25 septembrie 2009, cu evacuarea persoanelor și a bunurilor din imobilul respectiv și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 31 octombrie 2014, acțiunea a fost admisă, fiind transmis silit în posesia ÎM OMF „Microinvest” SRL bunul imobil ipotecat – apartamentul 79 din str. M. Lomonosov 49/1, mun. Chișinău în scopul stingerii datoriei aferente contractului de împrumut nr. CIL-06.09 din 25 septembrie 2009, cu evacuarea persoanelor și a bunurilor din imobilul respectiv pentru comercializarea în scopul stingerii datoriei în sumă de 550 000 lei. Prin aceiaşi hotărîre, a fost încasat de la Parfene Veronica și Parfene Vitalie în mod solidar în beneficiul ÎM MOF „Microinvest” cheltuielile de judecată în mărime de 3 437,50 lei. La 25 noiembrie 2014, Parfene Vitalie și Parfene Veronica au depus apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea apelului casarea hotărîrii primei instanțe și restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță.

Totodată apelanții au solicitat scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2015, a fost respinsă cererea apelanţilor Parfene Vitalie și Parfene Veronica cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de către Parfene Vitalie și Parfene Veronica, s-a acordat termen apelanților pînă la data de 15 aprilie 2015 pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat pentru depunerea cererii de apel în mărime de 2 577,75 lei și explicat că în caz de neîndeplinire în termen a neajunsurilor menționate cererea de apel va fi restituită. La 03 aprilie 2015, Parfene Vitalie a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu emiterea unei noi încheieri cu privire la admiterea cererii şi scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apepl.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel eronat a respins cererea cu privire la scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel pe motivul că apelanții nu au prezentat probe în sensul art. 85 alin. (4) CPC. Menționează că deşi este angajat în cîmpul muncii în cadrul ÎI „W-Inspect- parfene” și are un salariu de 2 000 lei, însă din cauza datoriilor întreprinderii salariul nu i-a fost achitat de un an de zile. Prin urmare, starea sa materială este precară, iar suma de 2 577,75 lei pe care urmează să o achite pentru depunerea cererii de apel este exagerat de mare. Consideră că încheierea instanței de apel este neîntemeiată, or, fiind în imposibilitatea de a achita taxa de stat, prin încheierea instanței i se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 1 CEDO.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Materialele cauzei atestă că recurentul Parfene Vitalie a recepționat copia încheierii instanței de apel din 19 martie 2015 la 03 aprilie 2015, fapt ce se confirmă prin recipisa anexată la materialele cauzei (f.d. 85). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la data de 03 aprilie 2015, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din materialele cauzei, rezultă cu certitudine că la data de 25 noiembrie 2014, Parfene Veronica și Parfene Vitalie odată cu depunerea cererii de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Grigoriopol din 31 octombrie 2014, a solicitat scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, invocînd situația materială precară.

Drept urmare, prin încheierea din 19 martie 2015, Curtea de Apel Chișinău a respins cererea lui Parfene Vitalie și Parfene Veronica cu privire la scutirea parțială de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel și a acordat apelanților termen pînă la data de 15 aprilie 2015, pentru achitarea taxei de stat în mărime de 2 577,75 lei. La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 368 alin. (1) CPC care statuează expres că dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

În conformitate cu art. art. 364 alin. (1), 365 alin. (1), lit. d) şi alin. (4) CPC, cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii. În cererea de apel se indică motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul. La cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxa. Conform art. 84 CPC RM, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (iniţială şi reconvenţională), cererea intervenientului principal, cererea vizând pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, cererea de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum şi cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătoreşti.

În conformitate cu art. 3 al. (1) lit. j) din Legea taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, pentru cererile de apel împotriva hotărîrilor instanțelor judecătorești se achită 75 % din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată sau altei cereri, iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 75 % din taxa calculată din suma contestată. Iar, dispoziţiile art. 85 alin (4) CPC acordă dreptul judecătorului (instanţei de judecată), să scutească persoana fizică sau juridică, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.

Prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs, statuează că concluzia instanţei de apel, în sensul expus prin încheierea din 19 martie 2015, este întemeiată şi legală, deoarece apelanţii Parfene Vitalie și Parfene Veronica nu au prezentat probe incontestabile care ar confirma imposibilitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel, la caz fiind în mărime de 2 577,75 lei.

De altfel, probe în acest sens nu au fost prezentate nici instanţei de recurs, care ar permite aplicarea prevederilor art. 85 alin. (4) CPC, or, însuşi faptul că, Parfene Vitalie este angajat în cadrul ÎI „W-Inspect-parfene” cu un salariu de 2 000 lei, însă care nu i-a fost achitat pe o perioadă de un an de zile, nu atestă şi situaţia materială dificilă a apelanților Parfene Vitalie și Parfene Veronica și nu constituie temei justificativ de scutire de la plata taxei de stat, cu atît mai mult că nici în susţinerea acestor afirmaţii recurentul nu a prezentat careva înscrisuri confirmative. În acest context Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a menţiona şi faptul că în situaţia din speţă, prin concluzia instanţei de apel de a nu da curs cererii de apel, nu se încalcă dreptul recurentului privind liberul acces la justiţie, prevăzut atît de legislaţia internă cît şi de internaţională.

Or, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder v. the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975,), ci unul care poate implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcţie de nevoile şi resursele comunităţii şi ale indivizilor (Ashimgdane vs United Kingdom 28 mai 1985). Însă limitările sunt în concordanţă cu art. 6 parag. 1 CEDO, decît dacă acestea urmăresc un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. (cauza Bellet vs France §-31, Garcia Manibardo vs Spain §-44). Astfel, la caz Colegiul reţine că în situaţia din speţă limitările instituite de legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel corespunde cerinţelor prevăzute de art. 6 parag.

1 CEDO privind dreptul de acces la un tribunal şi corespunde cerinţelor instituite de CEDO prin jurisprudenţa sa: - cerinţa privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, avînd în vedere că întindere acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în litigiu şi fiind instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de stat chiar dacă valoarea acţiunii este mai mare, iar CEDO a confirmat că aceste taxe privesc buna administrare a justiţiei şi vizează atît descurajarea justiţiabililor în formularea unor cereri, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei.( cauza Weissman şi alţii împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v. the United Kingdom §-61 ) - raportul rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea plăţii taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată şi scopul legitim urmărit privind buna administrare a justiţiei, descurajarea justiţiabililor în formularea unor cererii, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei urmează să cercetăm următorii factori şi anume - cuantumul sumei ce trebuie plătit de reclamanţi raportat la veniturile sale.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Parfene Vitalie şi de a menţine încheierea contestată. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Parfene Vitalie.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chișinău din 19 martie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Organizaţia de Microfinanţare „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Parfene Vitalie și Parfene Veronica cu privire la transmiterea în posesiune a ipotecii, evacuare fără acordarea altui spațiu locativ și încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, Judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva