3ra-671/15 — Contestrea actului administrativ şi recuperarea prejudiciului cauzat

prima instanță: N. Mazur dosarul nr. 3ra-671/15 instanța de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Manin Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare a lui Manin Antolie împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la excluderea numelui său din Baza centrală de date a participanților la sistemul informațional integral automatizat de evidență a infracțiunilor, încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2015, prin care au fost admise apelurile declarate de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Manin Anatolie, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 01 iulie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 06 noiembrie 2013, Manin Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la excluderea numelui său din Baza centrală de date a participanților la sistemul informațional integral automatizat de evidență a infracțiunilor, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că, în luna decembrie 2012, a apelat la Inspectoratul de Poliţie din or. Soroca pentru înregistrarea unei arme de vânătoarea, cînd şi a aflat că figurează în dosarul penal nr. 2002327013, fiind inclus în baza centrală de date a Direcției informare şi evidență operativă a MAI al RM, iar dosarul penal fiind pornit pe indicii componenței de infracțiune prevăzute de art. 164 Cod Penal şi anume practicarea ilegală a activității de întreprinzător.

Susține că tot atunci, a depus o petiție la Inspectoratul de Poliţie r-ul Soroca în scopul obținerii informației depline, precizării statutului său în cadrul cauzei penale nr. 2002327013 şi corectării erorii comise, deoarece, el niciodată până în anul 2012, când se pretinde că a figurat pe dosar, nu a fost audiat de organele de drept în calitate de martor, cât în calitate de bănuit sau învinuit, iar inspectorul de poliție i-a comunicat că acest dosar penal nu a fost în gestionarea Comisariatului de Poliţie. Menționează că ulterior a depus o cerere privind eliberarea sentinței la Judecătoria Soroca, după care la data de 04 martie 2013, i-a fost eliberată confirmarea nr. 1966, din care rezultă că pe parcursul anilor 2002-2007, materiale în privința lui spre examinare de la CPR Soroca și Procuratura Soroca nu au parvenit.

Indică că în luna ianuarie 2013, a depus o cerere de corectare a erorii comise de Ministerul Afacerilor Interne al RM, iar la data de 18 februarie 2013, a primit un răspuns de la Direcția informații şi evidențe operative a MAI al RM, prin care a fost informat că petiția a fost expediată conform competenței la Departamentul urmăririi penale a MAI al RM . Invocă că la data de 21 martie 2013, a fost informat de către Direcția Generală urmărire penală a MAI i că cazul dat ține de competența Procuraturii Generale a RM. Afirmă că la data de 01 aprilie 2013, Procuratura Generală a RM 1-a informat că petiția sa a fost expediată spre examinare la Procuratura Soroca, după care, la 29 aprilie 2013, Procuratura Soroca l-a înștiințat că cauza penală vizată, a fost pierdută, iar materialele acumulate din prezenta cauză, sunt expediate în adresa Inspectoratului de Poliţie Soroca pentru inițierea procedurii de restabilire a documentelor judiciare dispărute.

La fel, indică că toate cererile de excluderea sa din Baza de date a Direcției informații și evidențe operative a MAI al RM, nu au avut nici un rezultat, fiind în continuu transmise conform competenței de la o instanță la alta. Susține că la cererea sa de a face cunoștință cu materialele dosarului penal nr. 2002327013, i-a fost prezentată o singură copie de calitate proastă de pe o factură eliberată de către SRL „Nordmetal”, la care, anterior a fost asociat și director, iar în anul 2008 această societatea a fost lichidată. Menționează că 15 mai 2013, a depus actele pentru perfectarea pașaportului în scopul deplasării la muncă în Federația Rusă, însă, la 13 iunie 2013, SEDP Soroca l-a documentat cu certificatul de refuz nr. 02/33555, iar drept motiv de refuz, a fost invocat dosarul penal nr. 2002327013, intentat în temeiul art. 164 alin. (2) din Cod Penal.

Mai invocă că a fost desemnat în calitate de infractor fără de a suspecta despre existența vreunui dosar penal, iar din acest motiv a pierdut locul de muncă pe care și-l dorise, astfel, fiind în imposibilitate a-și satisface necesitățile financiare. Relatează că la data de 20 septembrie 2013, Inspectoratul de Poliţie Soroca, prin procesul-verbal i-a înaintat bănuirea pe dosarul penal nr. 2002327013, bazându-se de un act de control fiscal al întreprinderii, radiate din Registrul de stat al persoanelor juridice în anul 2008. Iar la data de 25 septembrie 2013, a fost informat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM despre faptul că Procuratura Soroca a dispus restabilirea dosarului penal nr. 2002327013, prin ordonanța din 04 septembrie 2015, şi că Inspectoratul de Poliţie Soroca urmează să întreprindă toate măsurile necesare până la data de 25 septembrie 2013, însă, până la înaintarea prezentei acţiunii, dosarul penal nu a fost finalizat.

Solicită obligarea Ministerul Afacerilor Interne al RM de a exclude numele său din baza de date a Direcției informare și evidențe operative a MAI al RM și încasarea din contul Ministerul Afacerilor Interne al RM în beneficiul său, prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei și cheltuielile de judecată. La 26 mai 2014, Anatolie Manin a depus o cerere de concretizare a cerinţelor, prin care a solicitat suplimentar repararea prejudiciului material cauzat prin neîndeplinirea prevederilor contractului nr. 15/2 din 15 mai 2013 în sumă de 5 352 000 ruble rusești și repararea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei. În motivarea cererii de concretizarea acţiunii a indicat că potrivit contractului de muncă nr. 15/2 din 15 mai 2013, încheiat cu SRL „Floratec” din Federația Rusă or.

Moscova, urma să se deplaseze la serviciu în calitate de director al unei subdiviziuni al SRL „Floreatec”, care intenționa să construiască o uzină de producere a cărbunelui de lemn, astfel, obligându-se de a prelua această construcție de la de la faza incipientă, după care și gestionarea ulterioară a procesului de producere și realizarea mărfurilor produse.

Indică că conform contractului menționat, dânsul urma să fie remunerat cu un salariu în cuantum de 300 000 ruble rusești lunar, iar în cazul îndeplinirii tuturor sarcinilor de producere şi premiat lunar cu minim de 20% din salariu de bază, însă, din motivul că figurează pe dosarul penal nr. 2002327013 şi este inclus în baza centrală de date a Direcției informare şi evidență operativă al MAI al RM, dânsul a fost în imposibilitate să-şi onoreze obligațiile contractuale și respectiv, prin înștiințarea nr. 37 din 25 iulie 2013, a fost informat despre faptul rezilierii contractului nr. 15/2 din 15 mai 2013, în legătură cu neprezentarea sa la lucru. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 01 iulie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind obligat Ministerul Afacerilor Interne al RM de a exclude din baza centrală de date a participanților la sistemul informațional integral automatizat de evidență a infracțiunilor, clauzelor penale și persoanelor care au săvârșit infracțiuni, informația privind cauza penală pe numele lui Manin Anatolie și încasat din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM în beneficiul lui Manin Anatolie prejudiciul moral în sumă de 2 000 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2015, au fost admise apelurile declarate de către Ministerul Afacerilor Interne al RM și Manin Anatolie, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 7 alin.(1), art. 8 al Legii nr. 216 din 29 mai 2003, cu privire la sistemul informațional integral automatizat de evidență a infracțiunilor, a cauzelor penale și a persoanelor care au săvârșit infracțiuni şi pct. 34 al Instrucțiunii cu privire la modul de completarea și prezentare a fișierelor de evidență primară, care reglementează administrarea băncii centrale de date şi băncilor locale de date și actualizarea informației, care indică că informația cu caracter criminal poate fi rectificată, modificată și completată în procesul urmării penale, examinării judiciare, precum și pe parcursul executării pedepsei, privative de libertate, în baza datelor din diferite acte de evidență primară parvenite ulterior.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că prin răspunsul Procuraturii Soroca nr. 7013/02-214 din 19 ianuarie 2015, se confirmă că la data de 13 ianuarie 2015, cauza penală nr. 2002327013, intentată pe numele lui Manin Anatolie, a fost remisă cu rechizitoriu în instanța de judecată, iar ședința de judecată fiind stabilită pentru data de 04 februarie 2015, ora 13:30, prin urmare, în condițiile în care cauza penală intentată de către Procuratura Soroca pe numele lui Manin Anatolie nu a fost soluționată în fond, în acestea condiţii Ministerul Afacerilor Interne al RM nu poate fi obligat să excludă numele acestuia din baza de date a Direcției informare și evidențe operative al MAI al RM.

La 20 martie 2015, Manin Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat decacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Susține că până în prezent nu este demonstrat faptul pornirii urmăririi penale cu nr. 2002327013 pe numele său, deoarece, în toate copiile de pe actele organelor de poliție este indicată denumirea SRL „NordMetal” al cărei conducător dînsul a fost și care în anul 2005, a fost deja lichidată, cu casarea tuturor datorilor întreprinderii, cât și exclusă în anul 2008 din Registrul de Stat a persoanelor juridice.

Apreciază drept eronate concluziile instanţelor judecătoreşti cu referire la faptul că, în condițiile în care, cauza penală intentată de către Procuratura Soroca pe numele său nu a fost soluționată, Ministerul Afacerilor Interne al RM nu poate fi obligat să excludă numele lui din baza de date a Direcției informare și evidențe operative al MAI al RM, deoarece, potrivit prevederilor titlului I al Instrucțiunii privind modul de completare şi prezentare a fișelor de evidență primară, evidența unică este înregistrarea şi evidența centralizată a infracțiunilor la momentul pornirii urmăririi penale a persoanelor, care au comis infracțiuni, astfel, consideră că în cazul în care ar fi comis o infracțiune, numele său urma sa fie introdus în baza de date a MAI al RM la 22 decembrie 2014, ci nu în anul 2002. La fel, indică că au fost încălcat orice termen rezonabil de examinare a dosarului penal, deoarece, pe parcursul acestor ani nu a fost dat în căutare, nu a fost citat pentru a depune explicații sau mărturii, prin urmare, rezultă că organele de drept au ignorat acest dosar penal, care a devenit important la momentul solicitării reparării prejudiciului cauzat de inacțiunile organelor de resort.

Invocă că faptul scoaterii sale de sub urmărire penală din 20 decembrie 2013, şi punerea sub învinuire repetat, la 22 decembrie 2014, fără descoperirea unor fapte noi, este o încălcare gravă a prevederilor art.22 din CPP, care reglementează dreptul de a nu mai fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori. Afirmă că instanța de apel la emiterea deciziei nu a luat în consideraţie nici răspunsul Procuraturii Soroca nr.7013/02-214 din 19 ianuarie 2015, privind trimiterea dosarului 2002327013 în judecata, prin care prima ședința fiind numita pentru 04 februarie 2015, şi anume peste 14 zile de la data emiterii deciziei contestate, prin urmare, au fost încălcate prevederile art.8 din CPP, care reglementează prezumția nevinovăției, acesta fiind practic recunoscut anticipat vinovat.

Cu referirile la prevederile titlului IV art. 16 al ordinului comun nr. 121/254/286-O/95 din 18 iulie 2008, insistă că actele normative prevăd obligațiunea angajaților şi gestionarului bazei de date centralizate de a contribui la corectarea şi îndeplinirea deplină a actelor pentru operarea modificărilor în sistemul operațional, respectiv, fiind obligat să solicite îndeplinirea corectă și deplina a actelor transmise.

Menționează că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a respins cerința sa privind încasarea prejudiciul moral şi material, invocând precum că nu poate fi suficientă prezentarea contractului de muncă nr. 15/2 din 15 mai 2013, pe motiv că acest contract nu a fost întocmit conform normelor legale, or, potrivit prevederilor art. 210 alin. (2) din Cod civil, în cazul în care, conform legii sau învoielii între părţi, actul juridic trebuie încheiat în scris, el poate fi încheiat atît prin întocmirea unui singur înscris, semnat de părți, cît şi printr-un schimb de scrisori, telegrame, telefonograme, altele asemenea, semnate de partea care le-a expediat, astfel, insistă că cauza că nu a păstrat plicul se datorează faptului că la acel moment nu avea intenția de a se adresare în instanța de judecată, iar plicurile nu sunt parte a contractului, cu atât mai mult că pe parcursul examinării pricinii nu i-au solicitat prezentarea plicurilor de la corespondența internă.

La fel, indică că la întocmirea contractul de muncă nr. 15 /2 din 15 mai 2013, au fost întrunite toate condițiile prevăzute de art.49 pct. (4) din Codul muncii, însă instanța de apel a înaintat cerințe diferite față de probele prezentate, ceea ce contravine legislației în vigoare. Consideră că instanță de apel la emiterea deciziei nu a aplicat prevederile art. 53 din Constituția RM, art. 14 din Cod civil şi art. 10 alin.(5) din CPP, care reglementează, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, repararea prejudiciilor și efectul retroactiv a legii penale. La 08 mai 2015, Ministerul Afacerilor Interne al RM a depus referință la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil.

Indică intimatul că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 20 ianuarie 2015, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Manin Anatolie este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Manin Anatolie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Manin Anatolie asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Manin Anatolie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Manin Anatolie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva