3ra-487/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Balmuş dosarul nr. 3ra-487/15 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Aliona Roşca în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Alionei Roşca împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Aliona Roşca, menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 11 noiembrie 2013, prin care a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată depusă de Aliona Roşca către Consiliului Superior al Magistraturii, obligat Consiliul Superior al Magistraturii să remită reclamantei procesele-verbale ale şedinţelor Colegiului de Calificare din 07 decembrie 2012, înregistrările audio şi video integrale ale şedinţei Colegiului de calificare din 07 decembrie 2012, să plaseze pe pagina web hotărârile şi procesele-verbale ale şedinţelor CSM şi respinse ca neîntemeiate pretenţiile Alionei Roşca cu referire la obligarea pârâtului de a-i elibera copiile proceselor - verbale din 26 martie 2010, 24 septembrie 2010 şi 24 februarie 2012, respins recursul declarat de Aliona Roşca cu menţinerea încheierii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 04 martie 2014, prin care s-a dispus respingerea cererii de explicare a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 noiembrie 2013 şi cererii de eliberare a titlului executoriu constată: La 25 ianuarie 2013, Aliona Roşca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la constatarea ilegalităţii actelor. În motivarea acţiunii a invocat că a fost numită în funcţia de judecător, pe un termen de 5 ani, în Judecătoria Economică de Circumscripţie, prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 2280-IV din 22 iulie 2009, iar la 07 decembrie 2012, a prezentat şi a susţinut cererea de demisie ca urmare a presiunilor manifestate ilegal de Colegiul de calificare în cadrul şedinţelor desfăşurate la 26 martie 2010, 24 septembrie 2010, 24 februarie 2012, în 1 07 decembrie 2012 în coroborare cu actele ilegale de presiune manifestate de CSM, de inspectorii-judecători, de aparatul CSM.

Susţine că la 18 decembrie 2012, Consiliul Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 784/38 a decis să propună Preşedintelui Republicii Moldova soluţionarea chestiunii cu privire la eliberarea ei din funcţia de judecător al Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie, din proprie iniţiativă, în baza art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului. Afirmă că prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 447-VII din 28 decembrie 2012, publicat în Monitorul Oficial din 11 ianuarie 2013, a fost eliberată din funcţia de judecător.

Menţionează că la 21 decembrie 2012, a solicitat eliberarea proceselor-verbale integrale ale Colegiului de calificare din 24 februarie 2012, 24 septembrie 2010, 26 martie 2010. Prin aceeaşi cerere, solicitând şi remiterea înregistrărilor audio, precum şi audio-video ale şedinţelor Colegiului de calificare din 07 decembrie 2012, precum şi cele ale şedinţei Consiliului Superior al Magistraturii din 18 decembrie 2012. Indică că prin cererea de chemare în judecată din 02 ianuarie 2013, completată la 15 ianuarie 2012, a contestat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 784/38 din 18 decembrie 2012, în partea în care conţine implicit refuzul de a clarifica, constata şi lua atitudine faţă de faptul presiunilor şi în partea în care constată că a depus cerere de demisie din proprie iniţiativă.

Susţine că la 11 ianuarie 2013, Consiliul Superior al Magistraturii a remis câteva acte, inclusiv înscrisuri care poartă denumirea de extrase din procesele-verbale ale şedinţelor Colegiului de calificare din 26 martie 2010 şi din 24 septembrie 2010, care, însă, nici pe departe nu constituie procese-verbale integrale ale şedinţelor colegiului de calificare potrivit formei şi conţinutului prescris de lege.

Relatează că la 15 ianuarie 2013, a depus observaţii asupra procesului-verbal al şedinţei Consiliului Superior al Magistraturii din 18 decembrie 2012, care a fost recepţionat la 11 ianuarie 2013. Susţine că la 21 ianuarie 2013 a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii revizuirea hotărârii nr. 177/12 din 20 aprilie 2010 şi nr. 116/10 din 13 martie 2012 în partea în care s-au validat hotărârile Colegiului de calificare nr. 24/1 din 26 martie 2010 şi nr. 24/1 din 24 februarie 2012 privind atestarea judecătorului Aliona Roşca, precum şi a solicitat casarea hotărârilor menţionate ale colegiului de calificare.

Remarcă că prin demersul repetat şi completat din 15 ianuarie 2013, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii remiterea proceselor-verbale integrale ale şedinţelor Colegiului de calificare din 26 martie 2010, 24 septembrie 2010, 24 februarie 2012 şi din 07 decembrie 2012, înregistrărilor audio, precum şi audio-video integrale ale şedinţelor Colegiului de calificare din 24 februarie 2012 şi 07 decembrie 2012, înregistrărilor audio, precum şi audio-video integrale ale şedinţei Consiliului Superior al Magistraturii din 18 decembrie 2012. Susţine că la 21 decembrie 2013, a expirat termenul maxim de 30 zile de la depunerea cererii din 21 decembrie 2012, prevăzut de Legea cu privire la petiţionare, însă, Consiliul Superior al Magistraturii nu a remis toate actele şi 2 înregistrările soliciate, nici nu a răspuns cu privire la motivul pentru care a omis să remită actele şi înregistrările solicitate din 21 decembrie 2009. Reiterează că la 15 ianuarie 2013, a concretizat inclusiv solicitarea de a-i fi remis procesul-verbal al şedinţei Colegiului de calificare din 07 decembrie 2012, în situaţia în care, prin lege, procesul-verbal trebuie redactat în termen de 3 zile de la desfăşurarea şedinţei Colegiului de calificare, procesele-verbale urmau a fi înmânate ei neântârziat.

Dar, nici la momentul înaintării prezentei acţiuni judiciare, nu a obţinut actele şi înregistrările menţionate. Invocă prevederile art. 81 alin. (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, în redacţia în vigoare din 01 iulie 2008 care a acţionat până în 31 august 2012, hotărârile şi celelalte acte emise de Consiliul Superior al Magistraturii întru exercitarea activităţii sale sânt plasate pa pagina web din internet, iar la 31 august 2012, a intrat în vigoare noua redacţie a art. 81 potrivit completărilor şi modificărilor operate prin Legea nr. 153 din 05 iulie 2012 prin care sunt desfăşurate principiile transparenţei şi accesului la informaţiile privind activitatea Consiliul Superior al Magistraturuii şi descrise în mod tranşant condiţiile de realizare a acestuia.

Menţionează că potrivit din art. 81 alin. (2) din Legea sus menţionată, în redacţia din 31 august 2012, şedinţele Consiliului Superior al Magistraturii sunt publice, iar alin. (5) din art. 81 din Lege, în redacţia în vigoare din 31 august 2012, prevede că şedinţele Consiliului Superior al Magistraturii se înregistrează prin utilizarea mijloacelor video şi audio şi se consemnează în procesele verbale, care se plasează pe pagina web a Consiliului. Invocă art. 81 alin. (7) din Lege, în redacţia în vigoare din 31 august 2012 care prevede că hotărârile adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii şi de organele sale, opiniile separate ale membrilor Consiliului, precum şi rapoartele anuale se publică pe pagina web a Consiliului Superior al Magistraturii.

Face referire şi la conţinutul art. 9 alin. (6) al Legii cu privire la colegiul de calificare şi atestarea judecătorilor, în vigoare în perioada 20 septembrie 1996 – 14 decembrie2012, care este aplicabil situaţiei litigioase, şedinţele colegiului de calificare sunt publice. Mai indică că sarcina de înregistrare a fost înţeleasă şi aplicată de către Consiliul Superior al Magistraturii şi de Colegiul de calificare, or, şedinţa colegiului de calificare din 07 decembrie 2012, a fost înregistrată prin mijloacele audio/video. Remarcă că transmiterea la 11 ianuarie 2013, a înscrisurilor care poartă denumirea de extrase din procesele verbale ale şedinţelor Colegiului de calificare din 26 martie 2010 şi 24 septembrie 2010, nu urmează a fi considerată drept o satisfacţie a cererii reclamantei.

Susţine că din însăşi denumirea înscrisurilor rezultă că nu sunt procese – verbale în forma lor integrală, ci doar extrase. Mai indică că începând cu 01 iulie 2008, CSM are obligaţia de a plasa pe pagina web, procesele – verbale ale şedinţelor sale, iar din 13 februarie 2009 – hotărârile şi procesele – verbale, considerând ilegale actele CSM de neplasare pe pagina web a hotărârilor şi proceselor – verbale menţionate.

Solicită admiterea acţiunii şi considerarea drept ilegale a actelor Consiliului Superior al Magistraturii de netransmitere reclamantei a proceselor-verbale ale 3 şedinţelor Colegiului de calificare din 26 martie 2010, din 24 septembrie 2010, din 24 februarie 2012 şi din 07 decembrie 2012, actul Consiliului Superior al Magistraturii de netransmitere reclamantei a înregistrărilor audio, precum şi audio-video ale şedinţelor Colegiului de calificare din 07 decembrie 2012, actul Consiliului Superior al Magistraturii de netransmitere reclamantei a înregistrărilor audio, precum şi audio-video ale şedinţei Consiliului Superior al Magistraturii din 18 decembrie 2012, actul Consiliului Superior al Magistraturii de neplasare pe pagina sa web a proceselor-verbale ale şedinţelor Consiliului Superior al Magistraturii desfăşurate începînd cu 01 iulie 2008, actul Consiliului Superior al Magistraturii de neplasare pe pagina sa web a hotărârilor şi a proceselor-verbale ale şedinţelor Colegiului de calificare emise şi desfăşurate în perioada 13 februarie 2009 – 14 decembrie 2012, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să-i remită procesele-verbale integrale ale şedinţelor Colegiului de calificare din 26 martie 2010, din 24 septembrie 2010, din 24 februarie 2012 şi din 07 decembrie 2012, înregistrările audio,

precum şi audio-video integrale ale şedinţelor Colegiului de calificare din 07 decembrie 2012, înregistrările audio, precum şi audio-video integrale ale şedinţei Consiliului Superior al Magistraturii din 18 decembrie 2012, să plaseze pe pagina sa web procesele-verbale ale şedinţelor Consiliului Superior al Magistraturii desfăşurate începînd cu 01 iulie 2008, să plaseze pe pagina sa web hotărârile şi procesele-verbale ale şedinţelor Colegiului de calificare emise şi desfăşurate în perioada 13 februarie 2009 – 14 decembrie 2012. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 februarie 2013 a fost refuzată primirea cererii de chemare în judecată a Alionei Roşca împotriva Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la recunoaşterea ilegală a actelor şi explicat reclamantei că refuzul de a primi cererea de chemare în judecată exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2013 a fost admis recursul declarat de Aliona Roşca, casată încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 februarie 2013, restituită pricina pentru examinare în fond, în aceeaşi instanţă judecătorească. La 19 iulie 2013, Aliona Roşca a depus cerere de completare a acţiunii prin care a declarat că renunţă la cerinţele de considerare ca fiind ilegal actul de netransmitere a înregistrărilor audio, precum şi audio-video ale şedinţei CSM din 18 decembrie 2012 şi de obligare a CSM să remită înregistrările menţionate, menţionând că CSM, alăturat la răspunsul din 28 februarie 2013, a remis benevol înregistrarea audio solicitată. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 11 noiembrie 2013 a fost admis renunţul Alionei Roşca către Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la obligarea remiterii înregistrărilor audio-video ale şedinţei Consiliului Superior al Magistraturii din 18 decembrie 2012, încetat procesul în cauza civilă intentată pe marginea acţiunii depuse de Aliona Roşca către Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la obligarea remiterii înregistrărilor audio-video ale şedinţei Consiliului Superior al Magistraturii din 18 decembrie 2012. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 11 noiembrie 2013 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată depusă de Aliona Roşca către Consiliul Superior al Magistraturii, obligat Consiliul Superior al Magistraturii să remită reclamantei procesele – verbale ale şedinţelor Colegiului de calificare din 4 07 decembrie 2012, înregistrările audio şi video integrale ale şedinţei Colegiului de calificare din 07 decembrie 2012, să plaseze pe pagina web hotărârile şi procesele – verbale ale şedinţelor CSM, în rest fiind respinse ca neîntemeiate pretenţiile cu referire la obligarea pârâtului de a-i elibera copiile proceselor – verbale din 26 martie 2010, 24 septembrie 2010 şi 24 februarie 2012. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 04 martie 2014 a fost corectată greşeala mecanică admisă în dispoziţivul hotărârii pronunţate la 11 noiembrie 2013 prin excluderea expresiei la alin. (3) „dacă dispune de aceasta”, în rest, au fost respinse pretenţiile reclamantei, iar prevederile hotărârii pronunţate la 11 noiembrie 2013 se menţin. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 04 martie 2014, au fost respine pretenţiile Alione Roşca, ca neîntemeiate. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 14 aprilie 2014 au fost respinse pretenţiile Alionei Roşca către Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la obligarea plasării pe pagina web a hotărârilor şi proceselor – verbale ale şedinţelor Colegiului de calificare emise şi desfăşurate în perioada 13 februarie 2009 – 14 decembrie 2012. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2014 a fost admisă cererea de retragere a apelului, declarată de Aliona Roşca, în parte în care s-a solicitat să fie anulată din dispozitivul hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 noiembrie 2013 sintagma „dacă dispune de acestea” şi încetată procedura înaceastă parte. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Aliona Roşca şi menţinută hotărârea primei instanţe, respins recursul declarat de Aliona Roşca şi menţinută încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 04 martie 2014, prin care s-a dispus respingerea cererii de explicare a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 noiembrie 2013 şi cererii de eliberare a titlului executoriu. La 17 februarie 2015, Aliona Roşca a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea decizia instanţei de apel, a hotărârii primei instanţe în partea în care au fost respinse pretenţiile cu privire la obligarea CSM să remită reclamantei procesele-verbale integrale ale şedinţelor Colegiului de calificare din 26 martie 2010, din 24 septembrie 2010, din 24 februarie 2012, casarea hotărârii suplimentare a Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 04 martie 2014 şi a hotărârii suplimentare a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 14 aprilie 2014, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acţiunea după cum urmează: a obliga Consiliul Superior al Magistraturii să remită reclamantei procesele-verbale integrale ale şedinţelor Colegiului de calificare din 26 martie 2010, din 24 septembrie 2010, din 24 februarie 2012, să plaseze pe pagina sa web hotărîrile şi procesele-verbale ale şedinţelor Colegiului de calificare emise şi desfăşurate în perioada 13 februarie 2009 – 14 decembrie 2012, a considera ilegal actul CSM de netransmitere reclamantei a proceselor-verbale ale şedinţelor Colegiului de calificare din 26 martie 2010, din 24 septembrie 2010, din 24 februarie 2012 şi din 07 decembrie 2012, actul CSM de netransmitere reclamantei a înregistrărilor audio, precum şi audio-video ale şedinţelor Colegiului de calificare din 07 decembrie 2012, actul CSM de neplasare pe pagina sa web a proceselor-verbale ale şedinţelor CSM desfăşurate începând cu 01 iulie 2008, actul 5 CSM de neplasare pe pagina sa web a hotărârilor şi a proceselor-verbale ale şedinţelor Colegiului de calificare emise şi desfăşurate în perioada 13 februarie 2009 – 14 decembrie 2012. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o ilegală în partea respingerii apelului şi menţinerii hotărârii primei instanţe de respingere a pretenţiilor reclamantei cu privire la obligarea CSM să plaseze pe pagina lui web hotărârile şi procesele-verbale ale şedinţelor Colegiului de calificare emise şi desfăşurate în perioada 13 februarie 2009 – 14 februarie 2012. Susţine că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe în această parte sunt nemotivate şi emise cu aprecierea în mod arbitrar a probelor. De fapt, prima instanţă şi cea de apel nu au apreciat niciun fel de probe, iar unicele afirmaţii scrise ca motive ale concluziei de respingere a pretenţiilor sunt ambigue şi impertinente. Invocă că nu există normă legală care să elibereze CSM de obligaţia de a publica aceste materiale pe pagina web pe motivul că aceste acte sunt deţinute doar în parte de CSM.

Aceasta pentru că prin lege, Colegiul de calificare avea competenţa să adopte hotărâri scrise şi argumentate cu privire la fiecare caz examinat, toate şedinţele Colegiului de calificare erau publice, desfăşurarea acestor şedinţe trebuia consemnată în procese-verbale, toate hotărârile Colegiului de calificare şi procesele-verbale ale şedinţelor acestuia trebuiau remise trimestrial CSM spre păstrare şi plasare pe pagina sa web. Afirmă că CSM avea obligaţia să reclame de la Colegiul de calificare hotărârile şi procesele-verbale, precum şi avea obligaţia de a păstra şi plasa aceste materiale pe pagina sa web. Prin urmare, situaţia de nedeţinere de către CSM a tuturor hotărârilor şi proceselor-vervale ale Colegiului de calificare constituie rezultatul neândeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a dispoziţiilor directe ale legii de către demnitarii şi funcţionarii publici din cadrul CSM şi a organelor sale subordonate.

Remarcă că instanţele au apreciat arbitrar probele pentru că au ignorat faptele stabilite cu putere de lucru judecat, care, potrivit art. 123 alin. (2) din CPC sunt obligatorii, nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate. Afirmă că prin hotărîrea din 11 noiembrie 2013, instanţa de judecată a făcut statuări exprese şi clare cu privire la existenţa obligaţiei CSM de a plasa pe pagina sa web materialele cu privire la atestările efectuate de Colegiul de calificare, hotărâre care în partea admiterii pretenţiilor a devenit irevocabilă prin neatacare. Menţionează că instanţa a constatat cu referire la procesele-verbale ale Colegiului de calificare din 26 martie 2010, din 24 septembrie 2010 şi din 24 februarie 2012, precum că pârâtul nu este exonerat de obligaţia de a le posta pe pagina web, potrivit reglementărilor legale.

La fel, în aceeaşi hotărâre, prima instanţă a statuat: că în circumstanţele enunţate şi potrivit art. 14 alin. (3) al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, prevede că, materialele cu privire la atestările efectuate sunt remise trimestrial Consiliului Superior al Magistraturii spre păstrare şi plasare pe pagina web a acestuia, se atestă faptul că, pârâtul este responsabil de păstrarea şi plasarea pe pagina web a proceselor-verbale, astfel, acesta având obligaţia de a le face publice. 6 Consideră că respingând pretenţia de publicare pe pagina web a CSM a hotărârilor şi a proceselor-verbale ale şedinţelor Colegiului de calificare, instanţele au încălcat puterea lucrului judecat şi principiul securităţii raporturilor juridice.

Mai indică pe lângă faptul că instanţele au refuzat să pună în aplicare legea, acestea nu au depus nici efortul de invocare a probelor pe care se bazează afirmaţiile lor. Or, instanţele nu au indicat probele care ar confirma că CSM deţine doar în parte hotărârile şi procesele-verbale ale şedinţelor Colegiului de calificare. Această constatare a instanţei este dubioasă şi arbitrară pentru că asemenea probe lipsesc la dosar şi pentru că însuşi CSM a confirmat că este în posesia tuturor hotărârilor şi proceselor-verbale de atestare. Susţine că CSM nu a indicat care parte a hotărârilor şi a proceselor-verbale de atestare a judecătorilor sunt deţinute de CSM, nu a indicat motivul pentru care refuză să oblige CSM să publice hotărârile şi procesele-verbale de atestare în partea în care acestea le deţine.

Menţionează că instanţele nu au indicat nici probele care ar confirma că CSM nu dispune de posibilităţi tehnice pentru publicarea hotărârilor şi proceselor- verbale de atestare. Or, simpla afirmaţie a CSM în acest sens nu este suficientă în plan probatoriu. Invocă că toate aceste erori de fapt şi de drept comise de instanţe au dus la încălcarea drepturilor ei fundamentale la un proces echitabil şi de acces la informaţii, şi constituie temeiuri de casare absolută a hotărârii potrivit art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Menţionează că dispoziţiile judecătoreşti contestate sunt pronunţate cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material, pentru că instanţele nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi, în general, instanţele nu au aplicat nici o lege.

Consideră că nu au aplicat art. 9 alin. (6) al Legii cu privire la colegiul de calificare şi atestarea judecătorilor, în vigoare în perioada 20 septembrie 1996 – 14 decembrie 2012, potrivit cărui şedinţele colegiului de calificare sunt publice, nici art. 12 alin. (3) din aceeaşi lege care prevede că hotărârea (avizul) colegiului de calificare se emite în scris şi trebuie să cuprindă data şi locul adoptării, componenţa colegiului care a examinat cazul, argumentarea hotărârii adoptate. Hotărârea (avizul) este semnată de preşedintele şi membrii colegiului care au participat la şedinţă.

Menţionează că potrivit art. 14 alin. (2) din aceeaşi Lege, în redacţia în vigoare din 19 martie 1998, care a acţionat până în 14 decembrie 2012, la şedinţa colegiului de calificare se întocmeşte un proces-verbal, în care se indică data şedinţei, prezenţa membrilor colegiului de calificare şi a altor participanţi la şedinţă, ordinea de zi, cuprinsul succint al cuvîntărilor, chestiunile puse la vot şi rezultatul votului. Procesul-verbal se întocmeşte în decurs de 3 zile, se semnează de preşedintele şedinţei şi se contrasemnează de secretar. Susţine că art. 14 alin. (3) al Legii sus menţionate, în redacţia în vigoare din 13 februarie 2009, care a acţionat până în 14 decembrie 2012, prevede că materialele cu privire la atestările efectuate sunt remise trimestrial Consiliului Superior al Magistraturii spre păstrare şi plasare pe pagina web a acestuia.

Indică că normele speciale conţinute în Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nu prevăd termenul limită de plasare pe pagina web a 7 hotărârilor şi a proceselor-verbale ale şedinţelor Colegiului de calificare. Prin urmare, şi în această situaţie acţionează norma generală prevăzută de art. 16 alin. (1) al Legii nr. 982 din 11 mai 2000, potrivit căreia informaţiile vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informaţie. Consideră că dreptul publicului larg, inclusiv al său, de a avea acces la hotărârile şi la procesele-verbale ale şedinţelor Colegiului de calificare apare în temeiul legii, fără a fi necesară înaintarea unor solicitări speciale şi separate pentru fiecare şedinţă şi hotărâre în parte.

La fel, consideră ilegală decizia instanţei de apel cu privire la respingerea apelului şi menţinerea hotărârii primei instanţe de respingere a pretenţiilor cu privire la obligarea CSM să remită reclamantei copiile de pe procesele-verbale integrale ale şedinţelor Colegiului de calificare din 26 martie 2010, din 24 septembrie 2010, din 24 februarie 2012. Invocă că şi în această parte, decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt nemotivate şi date cu aprecierea în mod arbitrar a probelor, iar concluzia instanţelor precum că pretenţia reclamentei e pasibilă de respins pentru că CSM prin scrisoarea din 11 ianuarie 2013, a expediat în adresa reclamantei extrase din procesele-verbale este arbitrară şi contradictorie.

Or, prin asemenea motivare, însăşi instanţele recunosc că reclamantei i-au fost remise doar extrase, adică fragmente din procesele-verbale solicitate. Afirmă că instanţele de judecată nu au indicat nici un motiv pentru care refuză sau limitează accesul la procesele-verbale integrale ale şedinţelor Colegiului de calificare din zilele respective, după cum a solicitat expres. Invocă că această concluzie a instanţei de apel şi a primei insanţe este dată şi cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. Susţine că instanţele nu au aplicat, dar trebuiau să aplice art. 7 alin. (2) din Legea privind accesul la informaţie, potrivit căruia accesul la informaţiile oficiale nu poate fi îngrădit, decât în cazurile de excepţie prevăzute de lege.

Legea nu prevede careva restricţii în accesul la informaţiile cu privire la activitatea CSM şi a organelor subordonate acestora, dimpotrivă, a declarat aceste informaţii de interes public şi a garantat expres accesul public la aceste informaţii oficiale. Face referire şi la conţinutul art. 10 alin. (3) al Legii sus menţionate, potrivit cărei orice persoană care solicită acces la informaţii în conformitate cu prezenta lege este absolvită de obligaţia de a-şi justifica interesul pentru informaţiile solicitate.

Menţionează că şi dispoziţiile judecătoreşti cu privire la pretenţiile ce se referă la considerarea ilegală a actelor CSM de neplasare a documentelor pe pagina web şi de netransmitere a materialelor solicitate de reclamantă, de asemenea, sunt nemotivate, date cu aprecierea în mod arbitrar a probelor, încalcă dreptul la un proces echitabil, pronunţate cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material, împotriva acestor dispoziţii judecătoreşti se invocă mulatis mutandis argumentele invocate mai sus care probează ilegalitatea deciziei instanţei de apel care vizează pretenţiile corespunzătoare ale reclamantei în realizare.

Invocă art. 1, alin. (2), art. 17 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, care garantează oricărei persoane care se consideră vătămată într-un 8 drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, că se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine, inclusiv, anularea actului. Menţionează că potrivit art. 11 şi art. 12 din Codul civil, apărarea dreptului civil se face pe cale judiciară prin declararea nulităţii actului ce contravine legii emis de autoritatea publică. Remarcă că contrar acestor norme, instanţele de judecată ilegal au respins pretenţiile de declarare ca fiind ilegale actele CSM de neplasare pe pagina web, în termenele şi în modul prevăzut de lege, a proceselor-verbale ale şedinţelor CSM, a hotărârilor şi a proceselor-verbale ale Colegiului de calificare.

Susţine că la respingerea acestor pretenţii, instanţa de apel a indicat afirmaţii străine cauzei, acesta fiind răspunsul oferit apelantei de către Consiliul Superior al Magistraturii acesteia este complet, cu atât mai mult că, o parte din actele indicate au fost transmise. Menţionează nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat conform propriei sale formulări sau într-un anumit sens, după dorinţa personală. Or, în speţă, recurenta nu a solicitat şi nu s-a plâns de vreun răspuns al CSM, nici nu a pretins la vreun răspuns cu anumite formulări sau într-un anumit sens, după dorinţa personală, ci, prin acţiunea judiciară, a contestat refuzul CSM de a asigura acces la materialele de interes public aşa cum acestea au fost şi trebuiau redactate, sub imperiul legii, de către CSM şi de către Colegiul de calificare.

Invocă că nu poate fi considerat respectat dreptul la proces echitabil, atunci când instanţa nu a auzit-o, nu i-a examinat pretenţiile şi a refuzat să se pronunţe cu privire la legalitatea acţiunilor CSM. La 12 martie 2015, Consiliul Superior al Magistraturii a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului, cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2014, hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 noiembrie 2014, precum şi a hotărârii suplimentare a Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 04 martie 2014 şi 14 aprilie 2014. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentei, la 30 decembrie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 282, vol. I), însă careva date despre recepţionarea acestea de către recurent la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 17 februarie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în 9 măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Aliona Roşca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Aliona Roşca, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Aliona Roşca ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Aliona Roşca se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 10