2ra-673/17 — repararea prejudiciului moral cauzat

prima instanță: E. Cojocaru nr. 2ra-673/17

instanța de apel: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican

ÎNCHEIERE

12 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Dovgani Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Dovgani Anatolie împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire

la repararea prejudiciului moral cauzat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Dovgani Anatolie și menținută hotărîrea

Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 22 ianuarie 2016

c o n s t a t ă

La 17 decembrie 2015 reclamantul Dovgani Anatolie a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea

prejudiciului moral în urma acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală.

În motivarea acțiunii a invocat că, activează în calitate de jurnalist și unic

specialist din Moldova în domeniului „AUTORADARELOR” și în acest domeniu

scrie publicații, deja de peste 10 ani în rubrica «ABTOBЭKCПPECC» din ziarul

„Heзависимая Moлдова”.

Invocă reclamantul că, la 18 mai 2013, de către agentul constatator al

Inspectoratului Național de Patrulare, Cotorobai Dorin a fost întocmit în privința sa

un proces-verbal prin care a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției

prevăzute de art. 236 alin. (2) Cod contravențional al RM, fiindu-i aplicată

sancțiunea sub formă de amendă în mărime de 30 unități convenționale și sancțiunea

complementară în mărime de 4 puncte de penalizare.

Menționează că, la 23 mai 2013 a depus contestație în Judecătoria Centru

mun. Chișinău, care la 13 decembrie 2013 a emis încheierea de strămutare a

contestației conform competenței, Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău. Instanța de

judecată a reținut că potrivit informației Șefului Inspectoratului Național de

Patrulare al Inspectoratului General de Poliție, Igor Gori în baza Deciziei privind

1

modificarea datelor din Registru de stat al unităților de drept a Camerei Înregistrării

de Stat din 23 septembrie 2013, sediul administrativ al Inspectoratului Național de

Patrulare a fost redislocat din mun. Chișinău, strada Vasile Alecsandri, 42 și O.

Goga, 18, în mun. Chișinău, str. Doina, 102, ce corespunde competenței teritoriale a

Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău.

Indică reclamantul că, în contestație personal a indicat că procesul-verbal a

fost întocmit în lipsa translatorului și nu au fost prezentate probe, care ar demonstra

existența faptei contravenționale, de asemenea, a indicat că dispozitivele pentru

aprecierea vitezei de deplasare au fost utilizate cu încălcarea Hotărîrii Guvernului

nr. 1139 din 18.09.03, fiind utilizat în locuri nepermise. Totodată, a mai indicat, că

în procesul-verbal cu privire la contravenție nu este indicat corect dispozitivul de

apreciere a vitezei, astfel încât în procesul-verbal este indicat „ISKRA-VIDEO”, iar

în Buletinul de verificare „ISKRA-1", ceea ce încalcă art. 443 alin. (1), lit. d) și alin.

4) a Codului contravențional.

Astfel, la 05 martie 2014 Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău a admis

contestația sa, fiind declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție din 18

mai 2013 intentat împotriva sa pe semnele contravenției prevăzute de art. 236 alin.

(2) Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional.

Ulterior, la 18 septembrie 2014, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a

respins ca nefondat recursul declarat de agentul constatator, Dorin Cotorobai

împotriva hotărîrii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 05 martie 2014, prin

care a fost încetată cauza contravențională în baza art. 236 alin. (2) CC în privința

sa.

În atare circumstanțe, indică reclamantul că a fost sancționat ilegal, fiindu-i

cauzate astfel suferințe fizice și psihice.

Cere Dovgani Anatolie încasarea din bugetul de stat în beneficiul său a

prejudiciului moral cauzat în sumă de 4 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinăul din 22 ianuarie 2016,

acțiunea înaintată de către Dovgani Anatolie a fost respinsă ca fiind nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Dovgani Anatolie și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani

municipiul Chișinău din 22 ianuarie 2016.

La 04 iulie 2016 și 18 august 2016, Dovgani Anatolie a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinăul din 22 ianuarie 2016 cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima

instanță.

La 22 august 2016 Dovgani Anatolie a depus recurs motivat împotriva

deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele de judecată la pronunțarea

hotărîrii și deciziei au interpretat în mod eronat legea și au dat o apreciere arbitrară

probelor.

Susține că instanța de apel și cea de fond nu au ținut cont de faptul că la

examinarea acțiunilor civile privind repararea prejudiciului moral, instanțele de

2

judecată vor lua în considerație criteriile specifice de evaluare a cuantumului acestor

despăgubiri, cît și datele obiective care certifică acest fapt.

Or, potrivit art. 13 alin. (1) al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, repararea

prejudiciului specificat la art.7 lit. a), c)-g) și în capitolul III, se efectuează din

contul bugetului de stat, iar în cazul când prejudiciul a fost cauzat de organul de

urmărire penală întreținut din bugetul local - din contul acestui buget. Prejudiciul

material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către

alte organe decât instanța de judecată se repară de către aceste organe.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Dovgani Anatolie nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

3

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în

recursul declarat de Dovgani Anatolie, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Dovgani Anatolie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Dovgani Anatolie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

4