3ra-1030/15 — Anularea ordinului de sancţionare şi recuperarea prejudiciului moral

prima instanță: A. Gafton, dosarul nr. 3ra-1030/15 instanța de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna, ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Lazăr Vitalie împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de sancționare și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 23 decembrie 2014, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 17 octombrie 2014, Vitalie Lazăr a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la anularea ordinului de sancționare și încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că este angajat al MAI al RM din anul 1994, iar în prezent activează în funcția de şef al secţiei management operațional al Inspectoratului de Poliţie Botanica şi deține gradul special de locotenent-colonel de poliție. Susține că la 01 octombrie 2014, a luat cunoștință cu ordinul IGP nr. 570 ef. din 18 septembrie 2014 „Cu privire la sancționarea disciplinară a angajatului IP Botanica al DP mun.

Chișinăul a IGP locotenent-colonel de poliție Lazăr Vitalie cu „avertisment”, privind încălcarea prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a), b), c), d) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 privind activitatea poliției și statutul polițistului, pct. 13 al Codului de etică şi deontologie al polițistului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 481 din 10 mai 2006, cât şi ignorarea prevederilor art. 11 alin. (1) pct. 1) al Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație manifestată prin neexpedierea copiei deciziei pe marginea cazului înregistrat în REI nr. 2, cetățeanului Guler Dumitru.

Invocă dezacordul cu ordinul menționat şi solicită anularea acestuia, deoarece, dânsul, de fapt, nu a încălcat prevederile legislației în vigoare, după cum este indicat în ordinul de sancționare, deoarece, petiția lui Guler Dumitru a fost examinată, iar ultimul a fost informat în termen, despre rezultatul examinării materialului nr. 7500 înregistrat în REI nr. 2 la 15 mai 2014. La fel, indică că această petiție a fost examinată integral, responsabil şi în termen, cu informarea petiționarului în acest sens, prin urmare, nefiind încălcate prevederile Codului de etică şi deontologie al polițistului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 481 din 10 mai 2006 şi ale Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație.

Menționează că la momentul examinării petiției lui Guler Dumitru, s-a stabilit că, în materialul nr. 7500 din 15 mai 2014 lipsea confirmarea că Guler Dumitru a fost atras la răspundere contravențională, iar în răspunsul adresat petiționarului la 04 iulie 2014, nu i s-a indicat că i se refuză în prezentarea copiilor materialelor solicitate, ci s-a menționat necesitatea prezentării la organul de poliție pentru clarificarea circumstanțelor apărute. Afirmă că solicitantul, Guler Dumitru a fost informat corect și la timp despre decizia primită, fapt indicat în materialele anchetei de serviciu, care nu a fost luat în considerație de către persoana care a efectuat ancheta și a semnat ordinul de sancționare.

Consideră că ancheta de serviciu a fost efectuată superficial și unilateral, numai în direcția de a fi sancționat disciplinar, cu încălcări de procedură, nefiindu-i adusă la cunoștință încheierea pe marginea anchetei efectuate, prin ce i-a fost lezat dreptul de a înainta cereri și demersuri pentru a demonstra nevinovăția sa. Solicită declararea ilegalității şi anularea ordinului IGP nr. 570 ef. din 18 septembrie 2014 „Cu privire la sancționarea disciplinară a angajatului IP Botanica al DP mun. Chișinăul a IGP locotenent-colonel de poliție Lazăr Vitalie cu „avertisment” şi încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției al MAI al RM în beneficiul lui Vitalie Lazăr prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 decembrie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulat ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 570 ef. din 18 septembrie 2014, „Cu privire la sancționarea disciplinară a angajatului IP Botanica al DP mun. Chișinăul al IGP locotenent colonel de poliție Lazăr Vitalie cu „avertisment” ca fiind ilegal, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul General de Poliţie al MAI al RM şi menținută hotărârea primei instanțe. La 08 iunie 2015, Inspectoratul General al Poliţiei al MAI al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a inovat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Susține că instanțele inferioare la emiterea hotărârilor nu au constat şi elucidat pe deplin circumstanțele care au importantă pentru soluționarea pricinii, prin urmare, instanța a dat apreciere numai argumentelor expuse de către intimat. Menționează că la data de 26 august 2014, în adresa Direcției inspectare efectivă a IGP a parvenit sesizarea lui Guler Dumitru, prin care a comunicat că nu i-au fost eliberate copiile la solicitarea din 20 iunie 2014, depusă în IP Botanica al DP mun. Chișinău, astfel fiindu-i lezat dreptul la informație.

La fel, indică că în urma examinării sesizării s-a stabilit că, la 20 iunie 2014, Guler Dumitru a depus o solicitare în adresa IP Botanica al DP mun. Chişinău, privind eliberarea copiei deciziei adoptate pe marginea materialului înregistrat în R-2 al IP Botanica al DP mun. Chișinăul nr. 7500 din 15 mai 2014, în cadrul căreia, acestuia, la 17 iunie 2014, i-a fost întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție în baza art. 336 şi art. 354 ale Codului contravențional.

Ulterior, solicitarea cu privire la accesul la informație, a fost repartizată spre examinare intimatului, care a examinat această cerere la data de 04 iulie 2014, şi a emis în acest sens o încheiere de încetare a precăutării materialului, expediind un răspuns formal petiționarului, fără a elibera copia solicitată, însă, în urma examinării acestui caz, în acțiunile lui Guler Dumitru au fost constatate elemente constitutive ale contravenţiei prevăzute la art.336 şi 354 al Codului contravențional, cu încheierea proceselor-verbale cu privire la contravenție, fapt pentru care la 12 iunie 2014, de către agentul constatator al IP Botanica, locotenent de poliție, d-ul Agop a fost emisă încheierea cu privire la încetarea precăutării materialului dat.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că intimatul nu a încălcat prevederile legislației în vigoare, după cum este indicat în ordinul de sancționare, fiind stabilit precum că petiția lui Guler Dumitru a fost examinată, şi respectiv, petiționarul fiind informat în termen, deoarece, deși, la caz s-a respectat termenul de informare a petiționarului, aceasta nu constituie o informație pertinentă calificată ca răspuns la petiție, din motiv că răspunsul dat constituie o înștiințare de a se prezenta pentru stabilirea a câtorva circumstanțe.

La fel, indică că instanța de judecată eronat a constat precum că Guler Dumitru a fost informat corect şi la timp despre decizia primită, iar art. 11 al legii menționate nu prevede expres modalitatea informării eronate, prin urmare, rezultă că intimatul a încălcat prevederile art.1 1, alin.(1), lit. a) şi lit. b) al Legii nr.928-XIV din 11 mai 2000, privind accesul la informație, care prevede că furnizorul de informații, în conformitate cu competențele care îi revin este obligat să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilor de interes public și asupra problemelor de interes personal şi să garanteze liberul acces la informație.

Mai mult ca atât, faptul că Lazăr Vitalie nu a eliberat copia deciziei pe cazul dat, denotă refuzul accesului la informație, care conform art. 19 alin.(1) al Legii menționate, urma să fie făcută în scris, indicându-se data întocmirii refuzului, numele persoanei responsabile, motivul refuzului, făcând-se în mod obligatoriu trimitere la actul normativ, pe care se întemeiază refuzul, precum şi procedura de recurs a refuzului, inclusiv, a termenilor de prescripţie, însă, răspunsul expediat de Lazăr Vitalie în baza solicitării lui Guler Dumitru nu cuprinde forma refuzului prevăzut de lege, cât şi nu satisface nici cerințele legale ale petiționarului. La 21 iulie 2015, Vitalie Lazăr a depus referință la recursul declarat, prin care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind neîntemeiat.

Indică intimatul că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 01 aprilie, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei al MAI al RM este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei al MAI al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei al MAI al RM asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei al MAI al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva