2rc-333/15 — Repunerea în termen a cererii de validare a creanţei şi validarea creanţei

prima instanţă: E. Ababei dosarul nr.2rc-333/15 DECIZIE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinînd recursul declarat de către Serviciul Național Locuința, în în cauza intentată la cererea introductivă a Societății cu Răspundere Limitată „Tărățean Plus” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea Comercială „Coloana Specializată de Mobilă Mecanizată nr. 67” Societate pe Acțiuni, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălți din 04 martie 2015, prin care a fost respinsă cererea Serviciului Național Locuința cu privire la repunere în termen a cererii de înaintare a creanței, c o n s t a t ă La 02 iulie 2014, SRL „Tărățean Plus” a înaintat cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Coloana Specializată de Mobilă Mecanizată nr. 67” SA.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 04 iulie 2014, cererea introductivă înaitată de SRL „Tărăţean Plus” a fost admisă spre examinare. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 11 septembrie 2014 a fost intentată procedura de insolvabilitate față de SC „Coloana Specializată de Mobilă Mecanizată nr. 67” SA, fiind desemnat în calitate de administrator a procedurii de insolvabilitate ÎI „Popa Ion”. Totodată în vederea întocmirii tabelului definitiv a fost stabilit termenul limită de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor pînă la 27 octombrie 2014, fiind stabilită şedinţa de validare a creanţelor pentru data de 24 noiembrie 2014, ora 14:00. La 31 octombrie 2014, Serviciul Naţional Locuinţa a depus cerere cu privire la repunere în termen a cererii de înaintare a creanţei și validarea creanţei în mărime de 220 904 lei.

În motivarea cererii a invocat că la 14 octombrie 2014, în baza deciziei Curții Supreme de Justiție din 10 septembrie 2014, a fost emis titlul executoriu nr. 2e-59/2013 cu privire la încasarea din contul SC „Coloana Specializată de Mobilă Mecanizată nr. 67” SA în beneficiul Serviciului Național Locuință, în proces de lichidare, a sumei de 220 904,50 lei cu titlu de supraplată pentru lucrările efectuate. Susține că la 28 octombrie 2014, recepționînd încheierea executorului judecătoresc Boțan Gheorghe nr. 026-487/11 din 16 octombrie 2014, a aflat despre faptul că în privința SC „Coloana Specializată de Mobilă Mecanizată nr. 67” SA a fost intentat procesul de insolvabilitate.

Drept urmare, s-a adresat administratorului insolvabilității, care i-a comunicat că termenul limită de depunere a cererilor de validare a creanțelor a fost fixat pentru data de 27 octombrie 2014. Astfel, invocînd prevederile art. 6 alin. (3) şi (4) și art. 35 alin. (4) al Legii insolvabilității, susține că administratorul insolvabilității nu a respectat procedura de notificare prevăzută de art. 35 al Legii insolvabilității, iar publicarea dispozitivului hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate în Monitorul Oficial al RM nu poate echivala cu notificarea corespunzătoare, cu atît mai mult că Serviciul Național Locuințe se află în proces de lichidare și nu dispune de surse financiare pentru a se abona la revista respectivă.

Or, Legea insolvabilității reglementează expres că repunerea creditorului în termenul de înaintare a creanței și validarea unei creanțe depuse tardiv în cazul în care nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procedurii de insolvabilitate. Solicită Serviciul Național Locuința repunerea în termen a cererii de înaintare a creanței, validarea creanţei în mărime de 220 904 lei și includerea acesteia în tabelul definitiv al creanțelor SC „Coloana Specializată de Mobilă Mecanizată nr. 67” SA. Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 04 martie 2015, cererea Serviciului Național Locuința privind repunerea în termen de înaintare a creanței a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 23 martie 2015, Serviciul Național Locuința a declarat recurs împotriva încheierii instanței de insolvabilitate, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu emiterea unei noi încheieri, prin care cererea cu privire la repunerea în termenul de înaintare a cererii de validare a creanței să fie admisă. În motivarea recursului a invocat că administratorul procesului de insolvabilitate II „Popa Ion” nu l-a înștiințat despre intentarea procesului de insolvabilitate față de SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizatănr.67” și nici în instanța de insolvabilitate nu au fost prezentate careva probe ce ar demonstra respectarea procedurii de notificare în sensul dat. Pe cînd, prevederile Legii insolvabilităţii reglementează expres că în cazul în care nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului este posibilă repunerea creditorului în termenul de înaintare a creanţei şi validarea unei creanţe depuse tardiv.

Prin urmare, consideră că încheierea instanței de insolvabilitate a fost emisă pornindu-se de la un raționament defectuos izvorît din formalismul constatărilor și superficialitatea cercetării cauzei în detrimentul intereselor și libertățile Serviciului Național Locuința. La 31 martie 2015, Serviciul Național Locuințe a depus recurs suplimentar împotriva încheierii instanței de insolvabilitate, în care suplimentar a indicat că sunt declarative afirmațiile administratorului insolvabilității precum că nu a cunoscut despre creanțele Serviciului Național Locuința, or, în încheierea executorului judecătoresc nr. 026-487/11 din 16 octombrie 2014, este menționat că administratorul insolvabilității ÎI „Popa Ion” a notificat executorul judecătoresc despre intentarea procesului de insolvabilitate față de SC „Coloana Specializată de Mobilă Mecanizată nr. 67” SA.

Respectiv instanța de insolvabilitate reținînd că Serviciul Național Locuință a cunoscut despre intentarea procedurii de insolvabilitate față de SC „Coloana Specializată de Mobilă Mecanizată nr. 67” SA din încheierea executorului judecătoresc nr. 026-487/11 din 16 octombrie 2014 recepționată la 28 octombrie 2014, și concluzionînd că a fost respectată procedura de notificare, a interpretat eronat prevederile Legii insolvabilității care reglementează expres că administratorul insolvabilității este obligat dă înștiințeze direct creditorii despre intentarea procesului de insolvabilitate cu excepția cazului în care sarcina notificării și înștiințării aparține altor organe.

În circumstanțele relatate este de părerea că, în condițiile în care, materialele cauzei nu confirmă faptul notificării creditorului Serviciului Naţional Locuinţa de către administratorul insolvabilităţii despre intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67”, şi fixarea termenului pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor, cererea privind repunerea în termen de înaintare a creanțelor este întemeiată. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Iar, potrivit art. 8 alin. (1) a Legii insolvabilităţii, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

După cum atestă materiale cauzei cererea de recurs a Serviciului Național Locuințe împotriva încheierii instanței de insolvabilitate din 04 martie 2015 a fost înregistrat la data de 23 martie 2015, însă a fost depusă prin intermediul oficiului poștal la data de 19 martie 2015, fapt ce se confirmă prin plicul anexat la materialele cauzei (f.d. 34). Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva încheierii din 04 martie 2015 la data de 24 martie 2015, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi pasibil de a fi admis din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. Conform art. 427 lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, soluţionînd prin decizie problema în fond. Din materialele cauzei rezultă că recurentul îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei de insolvabilitate prin care a fost respinsă cererea sa de repunere în termen a cererii de validare a creanţei.

Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. Aşa cum atestă actele cauzei, la 11 septembrie 2014, Curtea de Apel Bălţi a intentat procedura de insolvabilitate faţă de SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67”. Potrivit art. 35 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, odată cu hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, administratorul insolvabilităţii expediază o notificare tuturor creditorilor cunoscuţi pentru ca aceştia să înainteze creanţele faţă de debitorul insolvabil.

Astfel, după cum atestă actele cauzei, la momentul intentării procesului de insolvabilitate, Serviciului Național Locuințe era creditor al SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67” în temeiul deciziei Curții Supreme de Justiție din 10 septembrie 2014, prin care din contul SC „Coloana Specializată de Mobilă Mecanizată nr. 67” SA s-a încasat în beneficiul Serviciului Național Locuință, în proces de lichidare, suma de 220 904,50 lei, cu titlu de supraplată pentru lucrările efectuate. Prin urmare, Serviciului Național Locuințe era un creditor cunoscut la momentul intentării procesului de insolvabilitate faţă de SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67”, iar administratorul insolvabilităţii urma să-l notifice despre acest fapt.

În conformitate cu prevederile art. 76 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, înaintarea creanţelor de către creditori are loc în strictă conformitate cu reglementările privind procedura de insolvabilitate. Conform art. 140 alin. (1) şi (2 ) din Legea insolvabilității, dacă are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile de admitere a creanţelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în instanţă. Cererea de admitere a creanţei se depune în termenul stabilit în hotărîrea de deschidere a procedurii sau în termenul indicat în notificarea administratorului provizoriu.

Termenul-limită pentru creditori privind înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului preliminar este de 30 de zile calendaristice, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice de la data intrării în procedură.

Potrivit art. 145 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, cu excepţia cazului în care notificarea intentării procesului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi, titularul de creanţe, anterioare intentării procesului, care nu depune cerere de validare a creanţelor pînă la expirarea termenului de înaintare a creanţelor prevăzut prin hotărîrea instanţei de insolvabilitate, este decăzut, în ceea ce priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi: de a participa şi de a vota la adunarea creditorilor; de a înainta şi de a retrage candidatura administratorului insolvabilităţii/lichidatorului; de a participa la distribuirile de sume în cadrul procedurii de restructurare şi/sau al procedurii falimentului; de a îşi realiza creanţele împotriva debitorului, a membrilor ori asociaţilor acestuia; de a înainta propuneri de restructurare a debitorului.

Cu referire la prevederile normei enunţate, instanţa de recurs constată că dreptul de a depune cerere de admitere a creanţelor apare doar în cazul cînd creditorul are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii. Potrivit art. 42 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, creanţa patrimonială a creditorului chirografar se consideră născută pînă la momentul intentării procesului de insolvabilitate în cazul în care raporturile pe care se bazează au apărut pînă la acest moment.

După cum denotă actele cauzei, procedura de insolvabilitate faţă de SC „Coloana Specializată de Mobilă Mecanizată nr. 67” SA a fost intentată la data de 11 septembrie 2014, pe cînd creanţa Serviciului Naţional Locuinţă a apărut anterior acestei date şi anume o dată cu emiterea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 10 septembrie 2014, prin care a fost admis recursul declarat de către Serviciul Național Locuință în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Serviciului Național Locuință în proces de lichidare împotriva SC „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” cu privire la încasarea sumei, casată decizia Curții de Apel Bălți din 11 martie 2014 și hotărîrea Judecătoriei Bălți din 24 aprilie 2013 și emisă o nouă hotărîre prin care a fost încasat de la SC „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” SA în beneficiul Serviciului de locuință în proces de lichidare suma de 220 904,50 bani cu titlu de supraplată pentru lucrările de executare.

Conform art. 145 alin. (2) al Legii insolvabilităţii, la cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată care examinează procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului sau de obiectul creanţei ori dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului, instanţa de insolvabilitate repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a creanţelor. Raportând prevederile normei enunţate la circumstanţele cauzei, instanţa de recurs reţine că concluziile instanţei de insolvabilitate cu privire la netemeinicia cererii de repunere în termen a cererii de validare a creanţei formulate de Serviciul Naţional Locuinţă, sunt expuse într-o formă evazivă şi incertă, neavând putere de convingere.

Astfel, instanţa de recurs relevă că, deşi în cererea de repunere în termen a cererii de validare a creanţei Serviciul Naţional Locuinţă a invocat nerespectarea, de către administratorul insolvabilităţii SC „Coloana Specializată de Mobilă Mecanizată nr. 67” SA, a prevederilor art. 35 alin. (4) al Legii insolvabilităţii cu privire la notificarea tuturor creditorilor cunoscuţi în vederea înaintării de către aceştia a creanţelor, instanţa de insolvabilitate, fără a supune verificării acest temei, a constat netemeinicia cererii de repunere în termen, reţinând că Serviciul Naţional Locuinţă a cunoscut despre situaţia financiară a debitorului SC „Coloana Specializată de Mobilă Mecanizată nr. 67” SA de la executorul judecătoresc, încă la 16 octombrie 2014. Instanţa de recurs relevă, însă, că o astfel de abordare a problemei cu care a fost investită instanţa de insolvabilitate este incorectă, or chestiunea dată urma a fi supusă examinării prin prisma dispoziţiilor art. 145 alin (2) al Legii insolvabilităţii, care direct prevede că dacă instanţa de judecată care examinează procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza nerespectării procedurii de notificare a intentării procesului, repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a creanţelor.

De altfel, la caz sunt aplicabile şi prevederile art. 35 alin. (4) al Legii insolvabilităţii din conţinutul căror rezultă incontestabil că anume administratorul insolvabilităţii are obligaţia, odată cu adoptarea hotărârii de intentare a procedurii de insolvabilitate, de a expedia o notificare tuturor creditorilor cunoscuţi pentru ca aceştia să înainteze creanţele faţă de debitorul insolvabil. Având în susţinere aceste prevederi legale, instanţa de recurs va remarca ca neîntemeiată reţinerea instanţei de insolvabilitate în sensul că administratorul insolvabilităţii SC „Coloana Specializată de Mobilă Mecanizată nr. 67” SA nu a notificat Serviciul Naţional Locuinţă pentru ca acesta să înainteze creanţele faţă de debitorul insolvabil, deoarece nu deţinea careva date potrivit cărora Serviciul Naţional Locuinţă ar putea fi inclus în lista creditorilor.

Asta deoarece, din conţinutul deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 10 septembrie 2014, prin care a fost încasat de la SC „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” SA în beneficiul Serviciului de locuință în proces de lichidare suma de 220 904,50 cu titlu de supraplată pentru lucrările de executare, rezultă că litigiul pe cauza dată s-a aflat în procedură din 27 februarie 2008, respectiv, la caz nu poate fi invocată necunoaşterea. Prin urmare, se constată cu certitudine că Serviciul Naţional Locuinţă a dobândit calitatea de creditor al SC „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” SA în perioada derulării procesului de insolvabilitate, astfel că administratorul insolvabilităţii nu putea să nu cunoască despre existenţa acestui litigiu, prin urmare şi a calităţii de creditor a Serviciului Naţional Locuinţă.

Sub acest aspect, afirmaţia administratorului insolvabilităţii, reţinută şi de către instanţa de insolvabilitate, cum că organele de conducere a debitorului nu au prezentat administratorului insolvabilităţii documentele primare şi de evidenţă contabilă, nu poate constitui temei de lipsă a notificării. Mai mult ca atît, neînregistrarea Serviciului Naţional Locuinţă în calitate de creditor în contabilitatea SC „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” SA, precum şi lipsa deciziei instanţei de recurs din 10 septembrie 2014, nu-i pot fi imputate recurentului şi, respectiv, nu serveşte ca motiv plauzibil de lipsă a reacţiei administratorului în vederea notificării lui.

În acest context, instanţa de recurs conchide că toate aceste circumstanţe analizate în ansamblul lor, constituie o excepţie de la regula generală de depunere a cererii de înregistrare a creanţei în termenul stabilit de instanţa de insolvabilitate şi serveşte temei legal de repunere în termen a cererii de admitere a creanţei. În acelaşi timp, instanţa de recurs reţine că termenul de depunere a creanţelor, stabilit de instanţa de insolvabilitate prin hotărîrea din 11 septembrie 2014 a fost de 45 zile. Respectiv, verificînd respectarea acestui termen de către recurent prin prisma art. 145 alin. (2) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, instanţa de recurs conchide Serviciul Naţional Locuinţă s-a conformat termenului de 45 zile, or, despre intentarea insolvabilităţii faţă de SC „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” SA a aflat la 28 octombrie 2014, cererea de validare a creanţei fiind înaintată la 31 octombrie 2014 (f.d.

12). Pentru considerentele menţionate şiavând în vedere că argumentele recursului sunt întemeiate, iar încheierea contestată neîntemeiată Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa încheierea instanţei de insolvabilitate din 04 martie 2015 cu adoptarea unei noi încheieri, prin care a admite cererea de repunere în termen a cererii Serviciului Naţional Locuinţă cu privire la validarea creanţei şi a remite cauza în Curtea de Apel Bălţi pentru judecarea în fond a cererii de validare a creanţei formulate de Serviciul Naţional Locuinţă. În conformitate cu art. 427 lit. b) şi c), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de Serviciul Național Locuința.

Se casează încheierea Curţii de Apel Bălţi din 04 martie 2015 în cauza intentată la cererea introductivă a Societății cu Răspundere Limitată „Tărățean Plus” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea Comercială „Coloana Specializată de Mobilă Mecanizată nr. 67” Societate pe Acțiuni, prin care a fost respinsă cererea Serviciului Național Locuința cu privire la repunerea în termen a cererii de validare a creanţei şi se pronunţă o nouă încheiere prin care: Se admite cererea Serviciului Național Locuința cu privire la repunerea în termen a cererii de validare a creanţei. Se repune în termen cererea de validare a creanţei înaintată de Serviciul Național Locuința.

Se restituie cauza intentată la cererea introductivă a Societății cu Răspundere Limitată „Tărățean Plus” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea Comercială „Coloana Specializată de Mobilă Mecanizată nr. 67” Societate pe Acțiuni, la Curtea de Apel Bălţi pentru judecarea în fond a cererii de validare a creanţei înaintată de Serviciul Național Locuința. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva