2ra-1097/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: D. Croitor dosarul nr. 2ra-1097/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Organizaţia de Microfinanţare „Credite Pentru Toţi” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Organizaţiei de Microfinanţare „Credite Pentru Toţi” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Dumitru Trifan cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2014 prin care a fost respinsă cererea de apel a Organizaţiei de Microfinanţare „Credite Pentru Toţi” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 06 august 2014, prin care a fost admisă parţial acţiunea constată: La 23 iunie 2014, OM „Credite Pentru Toţi” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dumitru Trifan cu privire la încasarea datoriei.

Susţine că la 19 noiembrie 2012, OM „Credite Pentru Toţi” SRL, în calitate de împrumutător şi Dumitru Trifan, în calitate de împrumutat au încheiat contractul de împrumut nr. 5651. Afirmă că conform contractului încheiat, Dumitru Trifan a primit suma de 4000 lei, urmând să restituie, potrivit condiţiilor contractuale, suma de 5800 lei. Această sumă include valoarea împrumutului principal şi dobânda fixă de 1800 lei. Menţionează că pentru nerespectarea termenului de rambursare a împrumutului, împrumutatul şi-a asumat obligaţia să achite şi o penalitate, care se raportează duratei de întârziere. Relatează că la 19 noiembrie 2012, a onorat obligaţiile asumate prin contractul de împrumut nr. 5651, transferând pe contul bancar al împrumutatului suma de 4000 lei.

Afirmă că împrumutatul Dumitru Trifan, până în prezent, nu şi-a onorat obligaţiunile, pe care urma să le onoreze conform contractului în cauză. 1 Indică că la 21 mai 2014, a expediat pârâtului o reclamaţie, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă. Astfel, împrumutatul a fost informat despre nerespectarea clauzelor contractuale, rezilierea anticipată a contractului de către împrumutător şi obligaţiunea de a returna împrumutul, dobânzile şi penalităţile calculate conform contractului.

Susţine că la momentul rezilierii contractului, datoria lui Dumitru Trifan constituia suma de 3460 lei, fiind calculată conform contractului de împrumut din 19 noiembrie 2012. Invocă prevederile art. 867 alin. (1) Cod civil, care stipulează că prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Face referire reclamantul şi la prevederile art. 872 alin. (2) Cod civil, prin prisma căruia dacă în contract este prevăzută restituirea împrumutului în rate şi împrumutatul nu restituie în modul stabilit nici cel puţin o rată, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a întregului împrumut şi a dobânzii aferente.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 867 alin. (1), 872 alin. (2), 624 alin. (1) şi (3), 1030 alin. (1), 1036 alin. (1) Cod civil, art. 96, 166, 167, 206 alin. (1) şi (5) CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea datoriei contractuale în sumă de 3460 lei, taxei de stat în sumă de 270 lei, precum şi cheltuielile pentru asistenţa juridică în mărime de 1500 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 06 august 2014 a fost admisă parţial acţiunea, încasată din contul pârâtului Dumitru Trifan în beneficiul reclamantului OM „Credite Pentru Toţi” SRL suma restantă a împrumutului bănesc în mărime de 3460 lei şi cheltuielile de judecată ce se compun din plata taxei de stat în mărime de 270 lei, în total suma de 3730 lei, respinsă pretenţia cu privire la încasarea de la pârâtul Dumitru Trifan în beneficiul reclamantului OM „Credite Pentru Toţi” SRL a sumei de 1500 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2014 a fost respinsă cererea de apel a OM „Credite Pentru Toţi” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 18 martie 2015, OM „Credite Pentru Toţi” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu încasarea sumei de 1500 lei de la intimat cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală. Susţine că la depunerea cererii de chemare în judecată, a anexat bonul de plată, în original, care atestă faptul că serviciile juridice în sumă de 1500 lei au fost achitate în contul Cabinetului asociat de avocaţi „Nicolae Strulea”.

Afirmă că în baza procurii din 01 mai 2013, eliberată în baza contractului de prestării servicii de recuperare a creanţelor OM „Credite Pentru Toţi” SRL a împuternicit SRL „Incaso” cu dreptul de a reprezenta interesele beneficiarului în 2 instanţa de judecată, de a semna şi de a depune acţiunea în instanţa de judecată, precum şi de dreptul de a substitui drepturile stabilite prin procură. Astfel, potrivit contractului de prestării servicii, cheltuielile de judecată vor fi suportate de către prestator. Prestatorul va putea apela din cont propriu la serviciile de asistenţă juridică a avocaţilor licenţiaţi. Menţionează că SRL „Incaso” a fost împuternicită să achite taxa de stat şi serviciile juridice din cont propriu pentru depunerea dosarului în instanţa de judecată.

Indică că serviciile juridice achitate de către SRL „Incaso” urmează a fi considerate drept cheltuieli de judecată, percepute de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile. Invocă prevederile art. 1034 alin. (2) Cod civil, care statuează că mandatarul poate încheia toate actele care pot fi deduse din împuternicirile lui şi care sunt necesare pentru îndeplinirea mandatului. Prin urmare, menţionează că prin procura eliberată a împuternicit administratorul SRL „Incaso”, Veaceslav Mîrza să încheie orice act juridic/tranzacţie. La fel, invocă recurentul şi conţinutul art. 96 alin. (1) şi alin. (11) CPC, care stipulează că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut câştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei nu rezultă faptul expedierii copiei deciziei recurate, însă recurentul invocă că a făcut cunoştinţă cu decizia menţionată la 05 februarie 2015. La caz se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 18 martie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de OM „Credite Pentru Toţi” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de OM „Credite Pentru Toţi” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de OM „Credite Pentru Toţi” SRL ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Organizaţia de Microfinanţare „Credite Pentru Toţi” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4