2ra-1040/17 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

prima instanță: R. Pascari nr. 2ra-1040/17

instanța de apel: I. Cimpoi, I. Secrieru, E. Fistican

ÎNCHEIERE

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de organizația

de microfinanțare „Credite Pentru Toți” Societate cu Răspundere Limitată

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a organizației de

microfinanțare „Credite Pentru Toți” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

lui Dumitru Ghiumiușliu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de avocatul Natalia Covaliov în interesele organizației de

microfinanțare „Credite Pentru Toți” Societate cu Răspundere Limitată și menținută

hotărârea primei instanțe

constată:

La 12 octombrie 2015, OM „Credite Pentru Toți” SRL a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Dumitru Ghiumiușliu cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 05 ianuarie 2014, între OM „Credite Pentru

Toți” SRL în calitate de creditor și Dumitru Ghiumiușliu în calitate de debitor a fost

încheiat contractul de împrumut nr. 8697.

Indică că Dumitru Ghiumiușliu a primit suma de 2000 lei, urmând să restituie

potrivit condițiilor contractuale suma de 2400 lei, valoarea împrumutului principal

și dobânda fixă în mărime de 400 lei.

Totodată, Dumitru Ghiumiușliu și-a asumat obligația să achite și o penalitate

pentru nerespectarea termenului de rambursare a împrumutului, care se raportează

duratei de întârziere.

Notează că la 05 ianuarie 2014, OM „Credite Pentru Toți” SRL și-a onorat

obligațiile asumate prin contractul de împrumut nr. 8697, transferând pe contul

bancar al împrumutatului suma de 2000 lei, iar Dumitru Ghiumiușliu până în prezent

nu și-a onorat obligațiile conform contractului în cauză.

1

Subliniază că la 10 august 2015, a expediat în adresa lui Dumitru Ghiumiușliu

o reclamație în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.

Menționează că la momentul rezilierii contractului, datoria lui

Dumitru Ghiumiușliu constituia suma de 3661 lei, calculată potrivit contractului.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 624 alin. (1) și (3),

867 alin. (1), 872 alin. (2), 1030 alin. (1), 1036 alin. (1) Cod civil, art. 96 alin. (1),

(11), 166 – 167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Dumitru Ghiumiușliu datoria

contractuală în sumă de 3661 lei, a taxei de stat în sumă de 270 lei și a cheltuielilor

de asistență juridică în mărime de 800 lei în beneficiul OM „Credite Pentru

Toți” SRL.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 27 octombrie 2016,

acțiunea a fost admisă integral, a fost încasat de la Dumitru Ghiumiușliu în beneficiul

OM „Credite Pentru Toți” SRL datoria contractuală în mărime de 3661,00 lei.

A fost admisă parțial cererea înaintată de OM „Credite Pentru Toți” SRL

privind compensarea cheltuielilor de judecată.

A fost încasat de la Dumitru Ghiumiușliu în beneficiul OM „Credite Pentru

Toți” SRL cheltuieli de judecată în sumă de 360,00 lei, inclusive pentru taxa de stat

270,00 lei și pentru citarea public 90,00 lei.

A fost respinsă cererea privind compensarea cheltuielilor de judecată pentru

asistență juridică ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, a fost respins apelul

declarat de avocatul Natalia Covaliov în interesele OM „Credite Pentru Toți” SRL

și menținută hotărârea primei instanțe.

La 30 martie 2017, prin intermediul oficiului poștal, avocatul Natalia Covaliov

în interesele OM „Credite Pentru Toți” SRL a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

modificarea hotărârii primei instanțe cu încasarea sumei de 800, lei cheltuieli pentru

asistență juridică și 135 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată considerând-o

ilegală.

Obiectează că prima instană și instanța de apel au respins cerința cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistență juridică, cu toate că la materialele

cauzei a fost anexată procura eliberată de OM „Credite Pentru Toți” SRL, potrivit

căreia ÎM „Incaso” SRL a fost împuternicit de a reprezenta interesele beneficiarului

în instanța de judecată, de a semna și depune acțiunea în instanța de judecată precum

și de dreptul de substituire a dreptului stabilit prin procură.

Astfel, potrivit procurii eliberată în baza contractului de prestări servicii de

recuperare a creanțelor nr. 2/11-2010 din 25 mai 2010, semnătura ÎM „Incaso” SRL

fiind opozabilă OM „Credite Pentru Toți” SRL.

Explică că potrivit contractului cheltuielile de judecată vor fi suportate de către

prestator, iar potrivit pct. 3.5 din contractual nominalizat prestatorul va putea apela

din cont propriu la serviciile de asistență juridică a avocaților licențiați.

2

Remarcă că ÎM „Incaso” SRL a fost împuternici să achite taxa de stat și

serviciile juridice din cont propriu.

Consideră că serviciile juridice achitate de către ÎM „Incaso” SRL urmau să fie

considerate drept cheltuieli de judecată percepute de la persoanele ale căror interese

se exercită.

Indică că avocatul Natalia Covaliov conform contractului de asistență juridică

încheiat cu ÎM „Incaso” SRL a fost împuternicită să reprezinte interesele

OM „Credite Pentru Toți” SRL inclusiv și dreptul de a semna și a depune dosarul în

judecată.

Mai mult, acținea de delegare a împuternicirilor ÎM „Incaso” SRL în calitate de

mandatar a fost efectuată deoarece dispune de dreptul de a semna împuternicirile

avocatului în baza procurii eliberate de OM „Credite Pentru Toți” SRL, acținea de

delegare a împuternicirilor fiind efectuate în conformitate cu art. 1034 alin. (2) Cod

civil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 20 ianuarie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 100). Informații cu privire la data recepționării de către recurent la materialele

cauzei lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, în termenul

legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de OM „Credite Pentru Toți” SRL

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

3

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de OM „Credite Pentru Toți” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de OM „Credite Pentru Toți” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de organizația de microfinanțare „Credite Pentru Toți”

Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

4