2rac-146/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: A. Andronic dosarul nr. 2rac-146/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Serviciul Naţional Locuinţă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Monolit” împotriva Serviciului Naţional Locuinţă cu privire la încasarea datoriei şi acţiunea reconvenţională a Serviciului Naţional Locuinţă împotriva Societăţii pe Acţiuni „Monolit” cu privire la înlăturarea viciilor lucrărilor de construcţie, demontarea şi instalarea pavajului şi repararea izolaţiei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Serviciul Naţional Locuinţă şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 30 iunie 2014 prin care a fost admisă acţiunea constată: La 25 martie 2008, SA „Monolit” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Naţional Locuinţă cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii a invocat că potrivit prevederilor contractului de antrepriză nr. 1/8-04 din 25 octombrie 2006, având calitatea de antreprenor general, a executat lucrări de construcţie şi anume montaj la blocul locativ din str. Toma Ciorbă, 32/1 pentru Serviciul Naţional Locuinţă, care are calitatea de beneficiar. Susţine că pârâtul mai mult de 11 luni nu efectuează plăţile datorate pentru executarea lucrărilor de construcţie – montaj în valoare de 348161 lei.

Afirmă că creanţa debitoare este confirmată prin borderourile aferente executării lucrărilor de construcţie montaj şi notele informative iulie (valoarea lucrărilor de 60033 lei), septembrie (129977 lei) şi octombrie (135186 lei şi 22965 lei), ce confirmă îndeplinirea lucrărilor, fiind semnate de beneficiar. 1 Menţionează că la 08 august 2007 a încercat soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, notificând beneficiarul lucrărilor despre eventualitatea iniţierii unui proces de judecată. Beneficiarul, însă, nu a reacţionat în nici un fel. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 8, 10, 514, 515, 572, 602, 946, 966 Cod civil, art. 166, 167 CPC. Solicită încasarea forţată din contul Serviciul Naţional Locuinţă în contul de decontare al SA „Monolit” a sumei datorate ce constituie 348161 lei, suportarea de către pârât a cheltuielilor legate de plata taxei de stat în sumă de 10444,83 lei.

La 18 noiembrie 2008, Serviciul Naţional Locuinţă a depus o acţiune reconvenţională împotriva SA „Monolit” cu privire la înlăturarea viciilor lucrărilor de construcţie, demolarea şi instalarea pavajului şi repararea izolaţiei. În motivarea acţiunii a invocat că în baza contractului de antrepriză nr. 1/8-04 din 25 octombrie 2004 şi acordului adiţional nr. 1 din 11 decembrie 2006, încheiate între Serviciul Naţional Locuinţă (în calitate de beneficiar) şi SA „Monolit” (în calitate de antreprenor), au fost construite două blocuri locative cu parcare subterană pe str. Toma Ciorbă nr. 32/1 şi 32/2, mun. Chişinău.

Susţine că lucrările de construcţie a parcării subterane a blocurilor locative au fost executate în termen, însă până în prezent, în rezultatul celei mai neînsemnate ploi parcarea este imediat inundată, deşi de numeroase ori, în rezultatul reclamaţiilor SNL nr. 01-17 martie 2007, 01-1570 din 14 mai 2007, 01-1656 din 12 iunie 2007 şi 01-1701 din 03 iulie 2007, a parcurs la înlăturarea propriilor vicii a LCM. Menţionează că a reţinut ultimele achitări a preţului ca garanţie de înlăturare a viciilor LCM admise de către antreprenor în procesul de construcţie a blocurilor locative şi a parcării subterane de pe str. Toma Ciorbă nr. 32/1 şi 32/2, mun. Chişinău. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 8-11, 513, 514, 514, 668, 946, 949 alin. (1) din Codul civil, art. 42, 172, 173 CPC.

Solicită admiterea spre examinare a cererii reconvenţionale, încasarea din contul SA „Monolit” a sumei de 164621 lei, drept supraplată a lucrărilor executate, precum şi scutirea de la plata taxei de stat. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 13 aprilie 2009 a fost restituită cererea Serviciului Naţional Locuinţă împotriva SA „Monolit” cu privire la încasarea sumei de 164621 lei, cu titlul de supraplată a lucrărilor executate. Prin decizia Curţii de Apel Economice din 15 iunie 2009 a fost admis recursul declarat de Serviciul Naţional Locuinţă, casată încheierea recurată, cu trimiterea cauzei spre examinare în prima instanţă în acelaşi complet de judecată. La 20 ianuarie 2010, Serviciul Naţional Locuinţă a depus o cerere suplimentară la acţiunea reconvenţională, solicitând încasarea din contul SA „Monolit” a sumei de 301601,53 lei, drept cost al lucrărilor executate necalitativ.

În motivarea cererii a invocat că suma pe care o solicită rezultă din raportul de expertiză nr. 2850 din 08 decembrie 2008, efectuat de CNEJ, iniţiat din 2 iniţiativa proprietarului apartamentului nr. 13, Eva Gudumac, care a confirmat executarea necalitativă a lucrărilor de construcţie. Susţine că suprafaţa totală a blocurilor locative construite de către pârât constituie 5119,7 m.p., costul uni metru pătrat de turnare a suprafeţei constituie 58,91 lei. Astfel, suma solicitată este constituită din 5119,7 m.p. x 58,91 lei = 301601 lei. La 26 aprilie 2010, Serviciul Naţional Locuinţă a depus o cerere de concretizare, prin care a solicitat încasarea din contul SA „Monolit” a sumei de 164621 lei, drept reducere a valorii lucrărilor achitate de către SNL echivalent lucrărilor executate necorespunzător de către pârât pentru construcţia parcării subterane din str. Toma Ciorbă nr. 32/2 corespunzătoare la supraplata lucrărilor executate.

Susţină că la declaraţiile reprezentanţilor SA „Monolit” cu privire la faptul înlăturării tuturor viciilor a lucrărilor de construcţie a parcării subterane, până în prezent ACC 55/102 ce administrează parcarea respectivă înaintează pretenţii referitor la executarea necalitativă a lucrărilor de construcţie ce până în prezent provoacă scurgeri în parcarea subterană, fapt ce face imposibilă exploatarea şi folosirea acesteia. Susţine că costul lucrărilor de reparaţie a viciilor admise constituie 164621 lei, lucrările şi costul acestora fiind confirmat prin devizele locale. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 21 martie 2011 a fost atrasă în proces în Asociaţia de Coproprietari în Condominiu nr. 55/102 în calitate de intervenient accesoriu alături de Serviciul Naţional Locuinţă.

Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 15 martie 2012, a fost transmis dosarul la cererea de chemare în judecată a SA „Monolit” împotriva Serviciului Naţional Locuinţă cu privire la încasarea datoriei şi acţiunea reconvenţională a Serviciului Naţional Locuinţă împotriva SA „Monolit” cu privire la rambursarea supraplăţii, Judecătoriei Centru, mun. Chişinău pentru examinare în fond. La 27 iunie 2013, Serviciul Naţional Locuinţă a depus o cerere de concretizare a acţiunii reconvenţionale, solicitând obligarea SA „Monolit” să înlăture viciile lucrărilor de construcţie în parcarea subterană, demontarea pavajului din faţa blocului B, repararea izolaţiei şi instalarea pavajului cu înclinaţie de la bloc.

În motivarea acesteia a invocat că după darea în exploatare a blocurilor locative, apartamentele au fost transmise în proprietate investitorilor şi anume persoanele fizice care au investit mijloace băneşti în baza contractului de investiţie în construcţia spaţiului locative încheiate cu Serviciul Naţional Locuinţă, iar blocurile locative au fost transmise la balanţa Asociaţiei de coproprietari în condominiu nr. 55/102. Menţionează că până în prezent, proprietarii apartamentelor au înaintat numeroase pretenţii cu privire la calitatea lucrărilor de construcţie executate de către SA „Monolit”. 3 Relatează că în acest sens, a fost intentată şi o acţiune în judecată de către Eva Gudumac către Serviciul Naţional Locuinţă prin care a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 27384,7 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei, examinată în cadrul Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău. Afirmă că la 09 aprilie 2008, a parvenit cererea lui Valeriu Calmaţui, proprietar al apartamentului 26, bloc 32/1, prin care a solicitat înlăturarea deficienţelor de construcţie a sistemului de scurgere a apelor de ploaie de pe acoperişul casei în rezultatul căreia se umezeşte partea interioară a peretelui cu anexarea unor fotografii care probează vizual deficienţele lucrărilor de construcţie.

Remarcă că cererea respectivă a fost expediată SA „Monolit” prin scrisoarea de însoţire a SNL cu nr. 01-338 din 18 aprilie 2008 şi înregistrat în cancelaria acestuia cu nr 05/1-54 din 22 aprilie 2008. Susţine că la demersul ACC nr. 55/102, a expediat reclamaţia nr. 01-351 din 22 aprilie 2008, prin care s-a solicitat reparaţia reţelei de canalizare a ambelor blocuri, aducerea subsolurilor în starea sanitară satisfăcătoare, înlăturarea defectelor la parcarea auto subterană care provoacă scurgeri şi inundarea acesteia, repararea pavajului din curtea blocurilor locative, amenajarea corespunzătoare a terenului unde au fost efectuate lucrări de reparaţie a acoperişului parcării auto subterane. Afirmă că SA „Monolit” a efectuat doar lucrări superficiale, instalând jgheaburile şi burlanele care doar schimbă cursul apei.

Astfel, până în prezent, în rezultatul celei mai neînsemnate ploi parcarea este imediat inundată, fapt ce generează numeroase pretenţii din partea persoanelor care au investit în construcţie. Relatează că în urma efectuării acestor lucrări, a fost întocmit actul de predare - primire a lucrărilor de reparaţie a acoperişului parcării subterane de pe str. Toma Ciorbă nr. 32/1 şi nr. 32/2 din 27 martie 2012, prin care SA „Monolit” a garantat reparaţia acoperişului parcării subterane până la 01 aprilie 2013, iar în caz de scurgere a apei, se obligă să lichideze neajunsurile lucrărilor. La fel, prin actul menţionat SA „Monolit” s-a obligat ca până la 30 mai 2012 să demonteze pavajul din faţa blocului B, precum şi să repare izolaţia şi să instaleze pava cu înclinaţie de la bloc, ceea ce nu a fost executat.

Mai notează că la 21 octombrie 2010, a fost întocmit procesul – verbal prin care au fost nominalizate neconformităţile în construcţie şi cauzele ce au dus la survenirea acestor neconformităţi. Mai mult ca atât, în procesul - verbal menţionat, SA „Monolit” recunoaşte că lucrările au fost efectuate necalitativ şi se obligă să înlăture neconformităţile, care însă nu au fost înlăturate. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 septembrie 2013, a fost scoasă de pe rol cauza civilă la acţiunea înaintată de SA „Monolit” împotriva Serviciului Naţional Locuinţă cu privire la încasarea datoriei şi acţiunea reconvenţională a Serviciului Naţional Locuinţă împotriva SA „Monolit” cu privire la încasarea sumei supraplată a lucrărilor executate.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 14 ianuarie 2014, a fost anulată încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 septembrie 2013, 4 repusă spre examinare acţiunea civilă la cererea de chemare în judecată a SA „Monolit” împotriva Serviciului Naţional Locuinţă cu privire la încasarea datoriei şi acţiunea reconvenţională a Serviciului Naţional Locuinţă împotriva SA „Monolit” cu privire la încasarea sumei supraplată a lucrărilor executate. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 30 iunie 2014 a fost admisă acţiunea, încasată de la Serviciul Naţional Locuinţă în beneficiul SA „Monolit” datoria în sumă de 95727,39 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 5341,12 lei.

A fost respinsă acţiunea reconvenţională, ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de Serviciul Naţional Locuinţă şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 30 martie 2015, Serviciul Naţional Locuinţă a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea SA „Monolit” să fie respinsă, iar acţiunea reconvenţională a Serviciului Naţional Locuinţă – admisă, precum şi scutirea de la plata taxei de stat. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că în cadrul examinării cauzei a fost stabilit cu certitudine că în baza contractului de antrepriză nr. 1/8-04 din 25 octombrie 2004 şi a Acordului adiţional nr. 1 din 11 decembrie 2006 la acesta, încheiate între Serviciul Naţional Locuinţa (în calitate de beneficiar) şi SA„ Monolit” (în calitate de antreprenor), au fost construite două blocuri locative cu parcare subterană de pe str. Toma Ciorbă nr. 32/1 şi 32/1, mun. Chişinău.

Afirmă că deşi, blocurile locative au fost date în exploatare în baza procesului-verbal de recepţie finală nr. 425-I din 20 aprilie 2007, până în prezent, proprietarii apartamentelor au înaintat numeroase pretenţii asupra calităţii lucrărilor de construcţie executate de către SA „Monolit”, în acest sens fiind intentată şi o acţiune în judecată de către Eva Gudumac către Serviciul Naţional Locuinţă prin care se solicită încasarea prejudiciului material în mărime de 27384,7 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei, examinată în cadrul Judecătoriei Buiucani. Precizează că nu recunoaşte suma de 115000 lei, solicitată de către intimat pentru încasare întrucât în corespundere cu informaţiile contabile şi procesele - verbale de executare a lucrărilor transmise, datoria SNL în raport cu SA„Monolit” constituia 178037 lei.

Menţionează că ulterior au fost transferate în contul intimatului suma de 86843,16 lei, respectiva suma datorată conform informaţiilor contabile este de 95727.39 lei, suma care a fost reţinută drept garanţie de înlăturare a viciilor, care până în prezent nu au fost înlăturate totalmente. Mai indică că la 21 octombrie 2010, a fost întocmit procesul - verbal prin care au fost nominalizate neconformităţile în construcţie şi cauzele ce au dus la survenirea acestor neconformităţi, iar intimatul recunoaşte că lucrările au fost efectuate necalitativ şi se obligă să înlăture neconformităţile, ceea ce nici până în 5 ziua de azi nu au fost înlăturate, continuând sa vină pretenţii de la locatarii blocului în cauză.

Consideră că nu poate fi reţinut argumentul intimatului precum că problemele scurgerilor apelor pluviale nu ţin de construcţia necalitativă, ci de proiectul propus, deoarece conform raportului de verificare nr. 2410-08.05 la proiectul de execuţie, case de locuit cu 56 de apartamente cu parcare subterana pentru 26 autovehicule din str. Toma Ciorbă nr. 32/1 mun. Chişinău, proiectul în cauză a fost aprobat de către Direcţia verificare şi expertizare a proiectelor de construcţii. Invocă că instanţa nu a examinat nici o probă prezentată la materialele dosarului de către Serviciul Naţional Locuinţa şi nici nu s-a expus asupra lor. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 30 ianuarie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 161 ), careva probe despre recepţionarea acesteia de către recurentă, la materialele dosarului, lipsesc. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 30 martie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Serviciul Naţional Locuinţă nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 6 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Serviciul Naţional Locuinţă, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Serviciul Naţional Locuinţă ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Serviciul Naţional Locuinţă se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 7