3ra-611/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: L. Holeviţcaia dosarul nr. 3ra-611/15 (Jud. Rîşcani mun. Chişinău) Instanţa de apel: N. Budăi, M. Moraru, I. Muruianu (Curtea de Apel Chişinău) DECIZIE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Galina Stratulat Iuliana Oprea, Nadejda Toma examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Energocredit-SL”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Energocredit-SL” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 mai 2014 şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 15 noiembrie 2012, SRL „Energocredit-SL” a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin decizia IFS mun.Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Buiucani nr. 83 din 23 august 2012, a fost anulată înregistrarea ca plătitor al TVA al SRL „Energocredit-SL” şi certificatul de plătitor TVA nr.0504166.

Decizia nominalizată a fost înmânată, contra semnătură, directorului SRL „Energocredit-SL” la 24 august 2012, fapt confirmat prin semnătura acestuia pe decizia contestată. Menţionează reclamanta că la 24 septembrie 2012, a expediat în adresa pârâtului cererea prealabilă nr. 150, solicitînd anularea deciziei nr.83 din 23 august 2012 ca fiind ilegală, iar prin răspunsul nr.01-05-8-884-3167 din 15 octombrie 2012, a fost informată că cererea prealabilă a rămas neexaminată.

Susţine reclamanta că motiv de emitere a deciziei contestate a servit faptul că la 23 august 2012 organul fiscal a efectuat un control la faţa locului la 1 subdiviziunea sa situată pe str. Independenţei, 6/1, mun.Chişinău, unde s-a constatat că contractul de locaţiune nr. 25/1 din 01 septembrie 2011 a spaţiului acestei subdiviziuni a fost reziliat la 04 aprilie 2012, iar dînsa nu a informat autoritatea fiscală despre acest fapt în termen de 30 zile şi invocând prevederile art.113 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, pîrîtul a emis decizia privind anularea înregistrării ca plătitor TVA, pe motiv că informaţia prezentată despre sediul contribuabilului, este neveridică. Consideră reclamanta că pentru aceeaşi încălcare, legată de subdiviziunea dînsei situată pe str. Independenţei, 6/1, mun.

Chişinău, IFS mun.Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Buiucani a emis şi decizia nr.799 din 10 septembrie 2012, prin care i-a fost aplicată amendă în mărime de 4000 lei. Declară că în aceeaşi zi – 23 august 2012, pîrîtul a vizitat şi sediul central al SRL „Energocredit-SL” amplasat în mun. Chişinău, s. Truşeni, str. 27 August, 53, unde a constatat că dînsa se află la sediul declarat la autoritatea fiscală. Afirmă că, decizia nr. 83 din 23 august 2012 privind anularea înregistrării TVA este ilegală în fond, deoarece în temeiul normei invocate din decizie - art.113 alin. (2) lit. c) Cod fiscal, serviciul fiscal poate anula de sine stătător înregistrarea contribuabilului TVA doar în cazul în care informaţia prezentată de către subiectul impunerii, în conformitate cu art. 8 alin. (2) lit. b) Cod fiscal, este neveridică, iar omisiunea de a informa despre rezilierea contractului de locaţiune pentru subdiviziune, nu poate fi considerată ca informaţie neveridică.

Or, informaţia despre sediul subdiviziunii dînsei din str. Independenţei, 6/1, mun. Chişinău prezentată autorităţii fiscale, a fost autentică, adică veridică, ce se confirmă prin următoarele aspecte: încăperea subdiviziunii din str. Independenţei, 6/1, mun. Chişinău a fost real luată în locaţiune de la ÎS „Incercom”, în baza contractului de locaţiune nr. 25/1 din 01 septembrie 2011 şi a fost închiriată timp de 7 luni, iar ulterior la 04 aprilie 2012 contractul de locaţiune a fost reziliat, acte confirmative în acest sens au fost ridicate de la ÎS „Incercom” de către inspectorii fiscali, astfel, veridicitatea informaţiei despre subdiviziunea în cauză este evidentă.

Specifică că, neinformarea autorităţilor fiscale despre rezilierea contractului de locaţiune nu poate fi calificată ca informaţie neveridică, deoarece noţiunea de neveridic presupune inducerea în eroare, prezentarea unei informaţii ce nu corespunde realităţii, iar în cazul de faţă consideră că o inacţiune din partea reclamantului, care constituie în sine neprezentarea unor informaţii despre schimbarea sediului contribuabilului, al subdiviziunilor lui, noţiune prevăzută la art.255 Cod fiscal, care se sancţionează cu amendă de 4000 lei.

Precizează că, în cazul în care se va urma logica pârâtului, atunci pentru o încălcare minoră, cum este neprezentarea informaţiei despre rezilierea contractului de locaţiune pentru o subdiviziune, despre existenţa şi amplasarea căreia autoritatea fiscală a fost informată în modul stabilit de lege, s-ar aplica o sancţiune excesiv de dură, ceea ce ar duce la încălcarea echilibrului între interesul general al societăţii şi interesul particular al individului. Afară de aceasta, menţinerea actului administrativ contestat, ar duce la dubla sancţionare a reclamantului pentru aceeaşi încălcare, ceea ce ar contravine 2 principiul general de drept non bis in idem şi art.4 alin. (l) al Protocolului 7 la CEDO.

Solicită reclamanta SRL „Energocredit-SL” anularea deciziei IFS mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Buiucani nr. 83 din 23 august 2012. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 29 mai 2014, acţiunea a fot admisă şi anulată decizia IFS pe mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Buiucani nr. 83 din 23 august 2012 cu privire la anularea înregistrării SRL „Energocredit-SL” ca plătitor al TVA. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, a fost admis apelul declarat de IFS mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Buiucani, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 mai 2014 şi pronunţată o nouă hotărâre de respingere a acţiunii ca neîntemeiată.

La 12 martie 2015, SRL „Energocredit-SL” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 şi menținerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 mai 2014. În motivarea recursului, recurenta a indicat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, ca urmare a emis o decizie ilegală, iar hotărârea primei instanţe este legală şi întemeiată. Astfel, invocă recurenta că în speţă nu este dovedită încălcarea fiscală - prezentarea „informaţiei neveridice” prevăzută de art. 113 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, probele demonstrând contrariul.

În acest sens, susţine că informaţia despre sediul subdiviziunii recurentei, şi anume str. Independenţei 6/1, mun. Chişinău prezentată autorităţii fiscale a fost autentică, adică veridică, fapt confirmat prin contractul de locaţiune nr. 25/1 din 01 septembrie 2011. Ca urmare, consideră recurenta că instanţa de apel în mod arbitrar a interpretat extensiv noţiunea de „informaţie neveridică”, or, neinformarea autorităţilor fiscale despre schimbarea sediului societăţii nu poate fi calificată ca prezentare de informație neveridică.

Totodată, reiterează că pentru o încălcare minoră, aşa cum este informaţia despre rezilierea contractului de locaţiune pentru o subdiviziune, despre existenţa şi amplasarea căreia autoritatea fiscală a fost informată în modul stabilit de lege – s-a aplicat o sancţiune excesiv de dură, ceea ce ar duce la încălcarea echilibrului între interesul general al societăţii şi interesul particular al individului, iar menţinerea actului administrativ contestat va duce la dubla sancţionare a recurentului-reclamant pentru aceeaşi încălcare, ceea ce este contrar principiului non bis in idem. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia redactată a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 a fost expediată în adresa recurentului la 14 ianuarie 2015 (f.d. 137). În circumstanţele relevate, recursul declarat de către SRL „Energocredit-SL” se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. 3 La 27 martie 2015, în adresa intimatului IFS mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Buiucani a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Energocredit-SL” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei la recurs. La 22 aprilie 2015, IFS mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Buiucani a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca inadmisibil.

Consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, iar argumentele expuse de către recurenta-reclamantă au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel. Totodată, susţine că argumentele invocate în recursul SRL „Energocredit-SL” nu pot constitui temei de admitere a acestuia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural de către instanţa de apel. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 06 mai 2015, recursul declarat de către SRL „Energocredit-SL” a fost considerat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 mai 2014, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Conform art. 8 alin. (2) lit. b) Cod fiscal, contribuabilul este obligat să se pună la evidenţă la organul fiscal în a cărui rază îşi are sediul stabilit în documentele de constituire (înregistrare) şi să primească certificatul de atribuire a codului fiscal.

Aceste prevederi nu se aplică persoanelor al căror număr de identificare de stat reprezintă codul fiscal. Potrivit art. 113 alin. (2) lit. c) Cod fiscal, organul fiscal este în drept să anuleze de sine stătător înregistrarea contribuabilului TVA în cazul în care informaţia prezentată despre sediul subiectului şi sediul subdiviziunilor acestuia este neveridică. În conformitate cu art. 161 alin. (8) din Codul fiscal, la adoptarea deciziei despre schimbarea sediului şi/sau constituirea subdiviziunii, contribuabilul, în termen de 60 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate (posesie, locaţiune), informează organul fiscal despre schimbarea sediului său şi/sau prezintă informaţiile iniţiale, iar ulterior informează despre modificările cu privire la sediul subdiviziunii sale, precum şi despre sistarea temporară a activităţii subdiviziunii.

Conform art. 255 Cod fiscal, neprezentarea, prezentarea cu întârziere sau prezentarea organului fiscal a unor informaţii neveridice despre sediul sau despre schimbarea sediului contribuabilului, al subdiviziunilor lui se sancţionează cu 4 amenda de 4000 de lei. Sunt pasibile de amendă subdiviziunile care corespund noţiunii indicate la art. 5 pct. 29). Potrivit art. 235 alin. alin. (1) şi (2) din acelaşi Cod, sancţiunea fiscală este o măsură cu caracter punitiv şi se aplică pentru a se preveni săvârşirea, de către delincvent sau de către alte persoane, a unor noi încălcări, pentru educarea lor în spiritul respectării legii. Pentru încălcarea fiscală poate fi aplicată sancţiunea fiscală sub formă de amendă.

Conform art. 236 alin. (1) din Codul fiscal, amenda este o sancţiune fiscală care constă în obligarea persoanei ce a săvârşit o încălcare fiscală de a plăti o sumă de bani. Amenda se aplică indiferent de faptul dacă au fost aplicate sau nu alte sancţiuni fiscale ori plătite impozite, taxe, majorări de întârziere (penalităţi) calculate suplimentar la cele declarate sau nedeclarate. Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii, rezultă că la 23 august 2012, intimatul IFS mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Buiucani a efectuat un control fiscal prin metoda verificării faptice la recurenta-reclamantă SRL „Energocredit-SL” privind veridicitatea declarării subdiviziunii amplasate în mun.

Chişinău, str. Independenţei, 6/1, în rezultatul căruia s-a constatat că contractul de locaţiune în temeiul căruia SRL „Energocredit-SL” a arendat de la ÎS „Incercom” încăperea subdiviziunii sale de pe adresa nominalizată, a fost reziliat la 03 aprilie 2012, fapt confirmat şi prin explicaţiile proprietarului imobilului la ÎS „Incercom” (f.d. 14). Drept consecinţă, în aceeași zi, IFS mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Buiucani a emis decizia nr. 83, prin care s-a dispus anularea înregistrării ca plătitor al TVA a SRL „Energocredit-SL”, obiectul de examinarea al prezentei cauze, şi certificatului de plătitor TVA nr.0504166 din 01 ianuarie 2005 (f.d. 13). Ulterior, IFS mun.

Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Buiucani a emis decizia nr. 799 din 10 septembrie 2012, în privinţa SRL „Energocredit-SL” referitor la acelaşi caz de încălcare a legislaţiei fiscale, aplicînd în temeiul art. 255 Cod fiscal faţă de recurenta-reclamantă amendă în sumă de 4000 lei, fiind achitată de către recurentă în decurs de 72 de ore (f.d. 15). Totodată, instanţa de recurs reţine că la 01 septembrie 2011 SRL „Energocredit-SL” a încheiat cu ÎS ”Incercom” contract de locaţiune nr. 25/1 asupra imobilului din str. Independenţei 6/1, mun. Chişinău pentru perioada 01 septembrie 2011 – 31 decembrie 2012, care a fost reziliat la 04 aprilie 2012 şi întocmit Actul de predare-primire a imobilului (f.d.

16-20). În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că inacţiunile SRL „Energocredit-SL” privind informarea organului fiscal despre schimbarea sediului subdiviziunii sale greşit au fost calificate ca prezentarea organului fiscal a informaţiei neveridice privind sediul său. Acel fapt că noţiunile „prezentarea informaţiei neveridice” şi „neprezentarea informaţiei despre schimbarea sediului” relatează situaţii de fapt şi de drept diferite se confirmă şi prin conţinutul art. 255 din Codul fiscal, care prevede sancţiunea fiscală pentru diferite încălcări fiscale distincte - neprezentarea, prezentarea cu 5 întârziere sau prezentarea organului fiscal a unor informaţii neveridice despre sediul sau despre schimbarea sediului contribuabilului, al subdiviziunilor lui.

Astfel, recurenta-reclamantă a admis o inacțiune de prezentare a schimbului sediului societății, ceea ce urma a fi încadrat ca atare, actul administrativ contestat fiind ilegal în fond. Urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă a emis în prezenta pricină o hotărâre legală, iar instanţa de apel şi-a întemeiat concluziile pe o interpretare eronată a normelor de drept material. Nu pot fi reţinute argumentele instanţei de apel precum că după schimbarea sediului, informaţia asupra sediului a devenit neveridică, astfel încadrarea efectuată de către IFS mun.

Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Buiucani este corectă, or, însăşi instanţa de apel prin analiza făcută, admite că informaţia asupra sediului la momentul prezentării a fost veridică, însă a devenit neveridică ca urmare a schimbării sediului de către contribuabil şi nedeclararea despre acest fapt organelor fiscale – ceea ce în sine reprezintă o inacţiune – neprezentarea informaţiei asupra schimbului sediului, care se sancţionează potrivit articolului 255 Cod fiscal. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, prezentarea informaţiei neveridice despre sediul contribuabilului, reprezintă o acţiune şi ea se consumă la momentul prezentării informaţiei neveridice şi trebuie analizată, ţinând cont de momentul consumării.

În ceea ce priveşte argumentele recurentei privind dubla sancţionare asupra aceleiaşi încălcări, instanţa de recurs reţine că atât concluziile primei instanţe, cât şi a celei de apel sunt eronate. Astfel, sunt neîntemeiate alegaţiile instanţei de apel precum că anularea înregistrării ca contribuabil al TVA nu reprezintă o sancţiune, nefiind încadrată în capitolele 13-15 ale Codului fiscal, în care sunt reglementate dispoziţiile generale privind răspunderea pentru încălcări fiscale, procedura de examinare a cazurilor de încălcare fiscală, precum şi tipurile de încălcări fiscale şi răspunderea pentru ele, deoarece prin însăşi natura sa şi prin consecinţele survenite ca urmare a acesteia, ea este o sancţiune şi urmează a fi analizată ca atare.

Sunt neîntemeiate şi argumentele primei instanţe privind încălcarea principiului non bis in idem prin aplicarea a acestor 2 sancţiuni asupra aceleiaşi încălcări, or, art.236 alin. (1) din Codul fiscal prevede expres că amenda se aplică indiferent de faptul dacă au fost aplicate sau nu alte sancţiuni fiscale. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, dacă încălcarea comisă de către recurenta- reclamantă ar fi fost corect încadrată ca prezentarea informaţiei neveridice, organul fiscal ar fi avut dreptul să-i aplice ambele sancţiuni, însă, în speţă, nu suntem în situaţia descrisă. În ceea ce priveşte argumentele IFS mun.

Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Buiucani precum că recurenta SRL „Energocredit-SL” nu a atacat decizia nr. 799 din 10 septembrie 2012 asupra aceleiaşi încălcări, astfel a recunoscut încălcarea comisă, instanţa de recurs accentuează că contestarea actului administrativ este un drept al contribuabilului, iar faptul că actul administrativ nu a fost contestat nu poate fi considerat ca temei al legalităţii acestuia. 6 În concluzie, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Energocredit-SL” urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, ca fiind legală.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este legală, iar decizia instanţei de apel este fundamentată pe o interpretare şi aplicare eronată a normelor de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către SRL „Energocredit-SL”, a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 mai 2014. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Energocredit-SL”.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Energocredit-SL” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Galina Stratulat Iuliana Oprea Nadejda Toma 7