3ra-478/14 — Contestarea actelor adminisitrative şi obligarea restituirii sumei

prima instanţă : I. Gancear dosarul nr. 3ra-478/14 instanţa de apel: L. Popova A. Doga, S. Caitaz ÎNCHEIERE 23 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Indeprin”, în pricina civilă la cererea la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Indeprin” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani cu privire la contestarea actelor administrative și restituirea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău Direcția Administrare Fiscală Buiucani, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 19 iulie 2013, și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea fost respinsă, c o n s t a t ă: La 12 februarie 2013 SRL „Indeprin” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani cu privire la contestarea actelor administrative și restituirea sumei. În motivarea acțiunii a invocat că la data de 02 noiembrie 2012, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Buiucani în temeiul art. 193-201 din Codul Fiscal a emis Hotărîrea nr. 0109002 „Cu privire la executarea silită a obligației fiscal a contribuabilului”.

Drept urmare, prin încheierea de asigurare a executării din 05 noiembrie 2012 Biroul executorului judecătoresc Miron Iacob a pus sechestru pe conturile bancare a societății deținute la BC „Moldova Agroindbank” SA, mun. Chişinău. Ulterior, la data de 27 noiembrie 2012 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani a prezentat băncii ordinul de incaso şi a încasat suma în mărime 401538,40 lei, transferaţi recent pe cont de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare a RM, conform contractului nr. 12 din 02 decembrie 2010 de achiziţionare publică a serviciilor. Din suma transferată suma de 357 271 lei constituie taxele oficiale, fapt ce se confirmă prin actul de predare-primire nr. 12 din 04 iulie 2012, aprobat cu Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare a RM.

Consideră, reclamantul că, actele emise de către pîrît sunt neîntemeiate şi contravin prevederilor legale, deoarece nu l-a informat despre data examinării şi emiteri hotărîrii „Cu privire la executarea silită a obligației fiscal a contribuabilului” şi nici nu i-a fost adusă la cunoştinţă hotărîrea respectivă. De asemenea consideră, reclamantul că este lipsită de necesitate şi nu este justificată încasarea mijloacelor băneşti constituite din taxe prevăzute pentru asigurarea integrităţii proprietăţii statului, iar suma taxelor încasate de pîrît fiind direcţionată la penalităţile impuse şi la TVA, plăţi care fac parte din aceiaşi categorie de creanţe.

La fel, menționează că taxele în mărime de 357 271 lei urmau să fie transferate în termeni stabiliţi de convenţiile internaţionale şi legile naţionale din domeniul proprietăţii industriale, iar în caz contrar neplata taxelor în termen afectează proprietatea statului, avînd în vedere, că mărcile deţinute de Minister constituie proprietate de stat şi aduc la achitarea majorată cu 50 % a taxelor pentru un termen de graţie, ceea ce va majora semnificativ cheltuielile de la buget. Astfel, prin încasarea sumei sus indicate sunt prejudiciate nu numai obligaţiunile întreprinderii de a achita în termen taxele oficiale dar şi interesele statului care este plătitorul mijloacelor băneşti alocate din buget pentru taxe.

Afirmă că aplicarea executării silite a obligaţiei fiscale, a blocat activităţile economice ale societăţii, iar ca consecinţă angajaţii sunt lipsiţi de posibilitatea de a se întreţine pe sine şi familiile lor. Mai mult ca atît, modalitatea de soluţionare prin executare silită întreprinsă de pîrît ar putea aduce şi la pierderea locurilor de muncă create de reclamant. Mai invocă că Inspectoratul Fiscal a respins iniţial adresarea în scopul permiterii eşalonării efectuării plăţilor, din dificultăţile existente, ignorînd prin aceasta dreptul contribuabilului stabilit de art. 8 din Codul fiscal de a obţine amînarea şi eşalonarea executării obligaţiei, în aşa mod a fost creată o situaţie dificilă la achitarea plăţilor la buget acestea fiind majorate de organul fiscal cu penalităţile impunătoare şi cu alte cheltuieli nejustificate.

Susține că la data de 05 decembre 2012, a depus o contestație prin care a solicitat Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani anularea Hotărîrii nr. 0109002 din 02 noiembrie 2012 şi restituirea taxelor de stat încasate, însă prin răspunsul din 04 ianuarie 2013, cererea a fost respinsă din motivul nerespectării termenului de 10 zile de la emiterea actului administrativ. Consideră răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani neîntemeiat, deoarece Hotărîrea contestată a fost emisă în lipsa sa și i-a devenit cunoscută doar la 04 decembrie 2012, prin intermediul executorului judecătoresc. Solicită anularea Hotărîrii Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani, nr. 0109002 din 02 noiembrie 2012 și obligarea pîrîtului să-i restituie suma de 357 271 lei. La 17 aprilie 2014, SRL „Indeprin” a depus o cerere de modificare a cerinţelor în care a invocat că prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 martie 2013, a fost suspendată executarea Hotărîrii nr. 0109002 din 02 noiembrie 2012 și încheierii din 05 noiembrie 2012 în partea ce se referă la SRL „Indeprin”. Ulterior, prin comunicarea din 17 aprilie 2013, a fost informat de către BC „Moldova Agroindbank” SA despre Dispoziția Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani din 16 noiembrie 2012 privind suspendarea operațiunilor la conturile bancare ale societății după emiterea Hotărîrii nr. 0109002 din 02 noiembrie 2012, executarea căreia este suspendată.

Astfel, despre existența Dispoziției din 16 aprilie 2013 a aflat la 17 aprilie 2013, și respectiv prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 martie 2013, executarea dispoziției respective nu a fost suspendată. Solicită SRL „Indeprin” anularea şi Dispoziției Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani nr.052012091733 din 16 noiembrie 2012. La 14 iunie 2013, SRL „Indeprin” a depus o cerere de concretizare și majorare a cuantumului acțiunii în care a invocat că prin ordinul de plată nr.228 din 27 noiembrie 2012 în contul executorului judecătoresc Miron Iacob a fost încasată suma 401500 lei, transferată de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare conform bonului de plată din 15 noiembrie 2012. Ulterior, organul fiscal a încasat de pe contul executorului judecătoresc prin ordinele de plată nr.176 din 30 noiembrie 2012 suma de 159616, 05 lei și nr.177 din 30 noiembrie 2012 suma de 26991,89 lei, nr.178 din 30 noiembrie 2012 suma de 191412,13 lei, iar, prin ordinul de plată nr.31 din 07 martie 2013 executorul judecătoresc a încasat de pe contul SRL „Indeprin” suma de 7589,60 lei.

Menționează că din suma totală 401538,40 lei transferată pe cont de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, suma de 357 271 lei urma să fie achitată, în calitatea lui de mandatar împuternicit prin contractul de achiziţii publice nr. 12 din 02 decembrie 2010, pentru acoperirea cheltuielilor suportate de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare peste hotare în calitate de taxe şi în legătură cu procedurile de protecţie şi menţinere a obiectelor de proprietate industrială a statului, iar suma de 44229 lei constituie onorariul societății. Solicită SRL „Indeprin” anularea Hotărîrii Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani nr. 0109002 din 02 noiembrie 2012, Dispoziției nr. 052012091733 din 16 noiembrie 2012 și încasarea sumei de 409089 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 19 iulie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulată parțial Hotărîrea Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani nr. 0109002 din 02 noiembrie 2012, în partea ce ține de încasarea sumei de 357271 lei și integral Dispoziția nr. 052012091733 din 16 noiembrie 2012 și obligat Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani să restituie SRL „Indeprin” din bugetul de stat suma de 357271 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani, casată hotărîrea primei instanțe şi emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 09 ianuarie 2014, SRL „Indeprin” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului, recurentul SRL „Indeprin” a invocat că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele cu privire la proveniența mijloacelor financiare din contul SRL „Indeprin” și nu a dat apreciere faptului că suma de bani contestată a fost transferată pe contul societății de către Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare pentru efectuarea transferului la organele internaţionale (specializate în protecţia proprietăţii intelectuale), taxele necesare pentru protecţia mărcilor proprietate de stat, acordate prin lege in gestiunea Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare.

În acest sens, susține că din cauza încasării forţate din contul SRL „Indeprin” a sumelor în litigiu, societatea nu şi-a putut îndeplini obligaţiile asumate faţă de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare şi respectiv, a fost prejudiciat în mod direct bugetul de stat, iar Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare a sesizat şi Procuratura Generala cu privire la faptul neachitării în termen a taxelor menţionate de către societate. Afirmă că faptul că sumele încasate de la SRL „Indeprin” aparțin Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare se confirmă prin facturile şi contractele anexate la materialele dosarului, din care cert şi clar rezultă de către cine şi pentru ce au fost transferate sumele băneşti şi care a fost destinaţia acestora.

Menționează, recurentul că prin decizia pronunțată, instanța de apel a soluționat problema drepturilor unei persoane și anume Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, care nu a fost atrasă în proces. Totodată instanța de apel incorect a stabilit şi a apreciat modul de comunicare a actelor SRL „Indeprin” și eronat a stabilit că Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani i-a comunicat actele contestate, deoarece intimatul a expediat actele emise la o adresă greșită și anume str. Bănulescu Bodoni, în timp ce sediul societății este Petru Rareș. La fel, consideră recurentul că instanţa de apel în cadrul examinării cauzei a aplicat o lege care nu urma a fi aplicată şi anume dispoziţiile Codului Fiscal, în timp ce urma să aplice prevederile art. 88 al Codului de Executare, care stabileşte modalitatea şi bunurile care pot fi urmărite.

Insistă că Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani, nu avea dreptul să urmărească banii Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, or din punct de vedere legal, aceştia puteau să dispună doar urmărirea bunurilor proprietate a SRL „Indeprin” nu şi a terţelor persoane. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Indeprin” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Indeprin” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de chemare în judecată. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Indeprin” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Indeprin” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Indeprin” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva