3r-116/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă, Curtea de Apel Chişinău: B. Bîrca dosarul nr. 3r-116/15 DECIZIE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, recursul declarat de către Bezrodnîi Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bezrodnîi Vladimir împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, prin care a fost scoasă de pe rol cererea de chemare în judecată depusă de către Bezrodnîi Vladimir, c o n s t a t ă La 17 octombrie 2012, Bezrodnîi Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul Bezrodnîi Vladimir a indicat că la 05 septembrie 2012, a depus la Serviciul Vamal cererea prealabilă nr. B-433/12, solicitînd calcularea şi achitarea indemnizaţiei unice, pentru perioada de muncă în cadrul organului vamal 20 august 1997 – 12 februarie 2009, în mărime de 10 salarii medii lunare, reieşind din salariul de funcţie pe care dînsul a deţinut-o - specialist principal în cadrul Secţiei misiuni speciale, în care a fost restabilit prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 august 2007, cu furnizarea informaţiei detaliate privind modul de calculare al indemnizației date.

Prin răspunsul pîrîtului nr. B-433/12 din 19 septembrie 2012, dînsului i s-a comunicat că cererea nu a fost soluţionată din motiv că aceasta a fost depusă tardiv, avînd în vedere că actele administrative, acţiunile sau inacţiunile organelor vamale, ale colaboratorilor vamali, pot fi atacate în termen de 10 zile calendaristice de la data comunicării actului sau efectuării acţiunii/inacțiunii.

Consideră reclamantul că răspunsul pîrîtului este neîntemeiat şi ilegal, deoarece nu a contestat vre-un act administrativ al organului vamal sau vre-o acţiune/inacţiune a colaboratorilor vamali, dar a solicitat soluţionarea unor chestiuni ce ţin de raporturile de muncă pe care dînsul le-a avut cu pîrîtul, fiind reglementate de prevederile Codului muncii şi Legii speciale privind „Serviciul în organele vamale” nr. 1150 din 20 iulie 2000. Cere Bezrodnîi Vladimir recunoaşterea răspunsului Serviciului Vamal drept ilegal şi neîntemeiat, obligarea pîrîtului să modifice textul ordinului nr. 058-p din 10 1 februarie 2009 „Cu privire la demisia V. Bezrodnîi” cu introducerea menţiunii „…în legătură cu imposibilitatea îndeplinirii atribuţiilor constatată prin examenul medical de specialitate nr. 33 din 06 februarie 2009”, obligarea pîrîtului să-i prezinte un certificat în care să fie indicată mărimea salariului său în funcţia de specialist principal al Secţiei misiuni speciale, în care a fost restabilit prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 august 2007, cu calcularea a 10 salarii medii lunare pentru perioada 20 august 1997 – 20 august 2009, şi cu furnizarea informaţiei detaliate referitor la modul de calculare a indemnizaţiei respective, precum şi să fie încasată din contul Serviciului Vamal în beneficiul dînsului indemnizaţia unică în mărime de 10 salarii medii lunare,

reieşind din informaţia pe care o v-a prezenta pîrîtul. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, a fost scoasă de pe rol cererea de chemare în judecată depusă de către Bezrodnîi Vladimir în temeiul art. 267 lit. g) CPC – reclamantul citat legal nu s-a prezentat în şedinţa de judecată, nu a comunicat instanţei motivele neprezentării sau motivele sunt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau nu a solicitat examinarea pricinii în absenţa sa, iar pîrîtul nu solicită soluţionarea pricinii în fond. La 01 aprilie 2015, Bezrodnîi Vladimir a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, solicitînd repunerea în termenul de declarare a recursului, admiterea recursului şi casarea încheierii recurate.

În susţinerea recursului Bezrodnîi Vladimir a indicat drept motiv de omitere a termenului faptul că nu i-a fost comunicată încheierea recurată, despre emiterea căreia a aflat doar la 19 martie 2015, cînd a primit răspuns la cererea sa depusă în adresa Curţii de Apel Chişinău la 18 februarie 2015. La 29 aprilie 2015, în adresa intimatului Serviciul Vamal a fost expediată spre cunoştinţă copia recursului declarat de către Bezrodnîi Vladimir. Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit. Prin prisma art. 426 alin. (3) CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca fiind tardiv, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Conform art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele pricinii rezultă că la 17 octombrie 2012, Bezrodnîi Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ. Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 22 octombrie 2012, a primit în procedură cererea de chemare în judecată depusă de către Bezrodnîi Vladimir, fixând data examinării acesteia pentru 01 noiembrie 2015, ora 0945, concomitent fiind citate părţile pentru şedinţa de judecată respectivă (f.d.

1, 8). 2 Potrivit procesului-verbal din 01 noiembrie 2012, la şedinţa de judecată a instanţei de apel s-a prezentat doar reprezentantul pîrîtului Serviciul Vamal – Mariana Manoli, din care motiv, aceasta a fost amînată pentru data de 06 decembrie 2012, concomitent, fiind citat repetat recurentul-reclamant Bezrodnîi Vladimir (f.d. 11-13). Totodată, nici la şedinţa de judecată a Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, recurentul-reclamant Bezrodnîi Vladimir nu s-a prezentat. Astfel, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, a fost scoasă de pe rol cererea de chemare în judecată depusă de către Bezrodnîi Vladimir în temeiul art. 267 lit. g) CPC – reclamantul citat legal nu s-a prezentat în şedinţa de judecată, nu a comunicat instanţei motivele neprezentării sau motivele sunt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau nu a solicitat examinarea pricinii în absenţa sa, iar pîrîtul nu solicită soluţionarea pricinii în fond.

Prin adresa nr. 2a-1049/12 din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Chişinău a restituit recurentului-reclamant cererea de chemare în judecată şi anexele (f.d. 17). Iar, la 01 aprilie 2015, Bezrodnîi Vladimir a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, solicitînd repunerea în termenul de declarare a recursului, admiterea recursului şi casarea încheierii recurate. În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). La caz se reţine că, recurentul-reclamant Bezrodnîii Vladimir în cererea de recurs, solicitînd repunerea în termenul de declarare a recursului a indicat drept motiv de omitere a termenului faptul că nu i-a fost comunicată încheierea recurată, despre emiterea căreia a aflat doar la 19 martie 2015, cînd a primit răspuns la cererea sa depusă în adresa Curţii de Apel Chişinău la 18 februarie 2015. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acest motiv nu poate fi apreciat ca fiind justificativ, or, recurentul-reclamant trebuia să depună diligenţa necesară de a se informa la ce etapă de examinare se află cererea sa de chemare în judecată şi după caz să facă cunoştinţă cu încheierea recurată.

În acest sens, instanţa de recurs reţine că în cererea de repunere în termen recurentul nu a indicat nici un argument din care cauză s-a adresat Curţii de Apel Chişinău, privind eliberarea informaţiei ce se referă la cererea sa de chemare în judecată, tocmai la 18 februarie 2015. Astfel, ţinînd cont de faptul că prezentul recurs a fost declarat abia la 01 aprilie 2015, adică peste 2 ani şi 4 luni, cu încălcarea evidentă a termenului prevăzut de art. 425 CPC, fără a fi indicat vre-un motiv justificativ în vederea argumentării omiterii termenului legal, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bezrodnîi Vladimir urmează a fi respins ca fiind depus în afara termenului legal.

Instanţa de recurs accentuează că o asemenea soluţie este compatibilă cu standardele înserate în textul art. 6§1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, încuviințarea exercitării unei căi 3 ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicţional valabil adoptat în lipsa unor circumstanţa fundamentale şi obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului în speţa Melnic c. Moldovei din 14 noiembrie 2006, definitivă din 14 februarie 2007, precum şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov c. Ucrainei (hotărîrea din 03 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie 2008), unde se notează că deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluţie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că recursul a fost depus cu omiterea termenului prevăzut de art. 425 CPC, în lipsa temeiurilor de repunere în termen, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Bezrodnîii Vladimir, ca fiind depus tardiv. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge cererea lui Bezrodnîi Vladimir de repunere în termenul de declarare a recursului. Se respinge recursul declarat de către Bezrodnîi Vladimir, ca fiind depus în afara termenului legal.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4