2ra-1145/15 — Încasarea în mod solidar a datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

Dosarul nr. 2ra-l 145/15 Prima instanţă: D. Puşca Instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chicu şi I. Talpa Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Oleg Stemioală şi Ion Corolevschi examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială „LEODIOX” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea Comercială „LEODIOX” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Alinei Cervac şi a lui Alexei Cervac privind încasarea în mod solidar a datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014, prin care apelul declarat de Societatea Comercială „LEODIOX” Societate cu Răspundere Limitată a fost respins, fiind mentinută hotărîrea Judecătoriei Bălti din 01 octombrie 2013. ACONSTATAT: La 03 august 2012 Societatea Comercială „LEODIOX” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alinei Cervac şi a lui Alexei Cervac privind încasarea în mod solidar a datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că pîrîţii Alina Cervac şi Alexei Cervac s-au adresat Societăţii Comerciale „LEODIOX” Societate cu Răspundere Limitată care este specializată în comercializarea parchetului şi materialelor pentru parchet, cu scopul a procura parchet. Ulterior, pîrîţii au ales varianta de parcfîet, stabilind cantitatea calitatea materialelor, culorile din care urma sa fie această compoziţie, costul materialelor preţul montării. Li s-a prezentat felurile de lemn, care vor fi folosite pentru confecţionarea parchetului, ei fiind de acord. A precizat reclamanta că le-a fost prezentată oferta preventivă (anexa 1) care a fost acceptată de ei. 1 La 06 octombrie 2010 Alina Cervac a comandat parchet artistic, parchet merbau şi parchet stejar, plus materiale pentru montarea parchetului în suma de 3555 euro, achitînd în avans suma de 1000 Euro, iar restul sumei urmînd să fie achitată la recepţionarea mărfii.

Această condiţie a fost introdusă în contract. Reclamanta a mai precizat că pîrîta Alina Cervac a primit dispoziţie de plată eliberată de Societatea Comercială „LEODIOX” Societate cu Răspundere Limitată pentru 16300 lei. A mai specificat reclamanta că pîrîţii s-au eschivat să semneze contractul din motivul ca ea se grăbeşte şi că ulterior va semna. Societatea Comercială „LEODIOX” Societate cu Răspundere Limitată a indicat că conform contractului a comandat parchet merbau din Italia. După primirea parchetului din Italia, el a fost expediat în Ucraina împreună cu parchetul din stejar şi proiectul acceptat de pîrîţi.

La 25 octombrie 2010 Alexei Cervac a recepţionat marfa, iar achitarea restanţei urma să o facă la 27 octombrie 2010. Ulterior, pîrîţii au fost telefonaţi de către reclamantă în sensul onorării integrale a obligaţiilor contractuale, însă au ajuns la înţelegerea că compania să înceapă montarea parchetului şi ulterior pîrîţii vor achita restanţa de cost a mărfii. Reclamanta a mai precizat că după montarea parţială a parchetului pîrîţii au manifestat obiecţii faţă de Societatea Comercială „LEODIOX” Societate cu Răspundere Limitată, înţelegînd că pîrîţii nu vor să-şi onoreze obligaţiile contractuale. Consideră reclamanta că obiecţiile pîrîţilor sunt neîntemeiate deoarece nici la momentul livrării mărfii şi nici la momentul începerii montării parchetului pîrîţii nu au avut careva obiecţii fată de marfa comandată.

La 07 decembrie 2010, reclamanta a depus la Comisariatul de Poliţie Bălţi o plîngere pe faptul neachitării datoriei de către pârâţi în mărime de 2 555 Euro pentru procurarea parchetului. Au fost înştiinţaţi că în cazul dat sunt în drept să se adreseze în instanţa de judecată în ordine civilă. Solicită reclamanta încasarea în mod solidar din contul pîrîţilor a sumei de 2555 Euro conform contractului din 06 octombrie 2011 şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 01 octombrie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea Comercială „LEODIOX” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Alinei Cervac şi a lui Alexei Cervac privind încasarea în mod solidar a datoriei şi a cheltuielilor de judecată a fost s-a respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014 apelul declarat de Societatea Comercială „LEODIOX” Societate cu Răspundere Limitată a fost respins, fiind menţinută Hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 01 octombrie 2013. La 23 martie 2015 Societatea Comercială „LEODIOX” Societate cu Răspundere Limitată, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. 2 În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanţei de apel, cit şi hotărirea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost recepţionată de către recurent la 31 ianuarie 2015, iar recursul a fost declarat la 23 martie 2015 (f.d. 174). Prin urmare, instanta de recurs constată că recursul este declarat în termen. Pînă la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului, în adresa Curţii Supreme de Justiţie nu a parvenit referinţa de la intimaţii Alina Cervac şi Alexei Cervac.

În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. In cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursurilor, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Societatea Comercială „LEODIOX” Societate cu Răspundere Limitată, este inadmisibil.

În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (I) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideri inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la ar. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC. în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC. completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a une: decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea Comercială „LEODIOX” Societate cu Răspundere Limitată, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Societatea Comercială „LEODIOX” Societate cu Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil.

încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Ion Corolevschi 4