2rac-120/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: O.Parfeni dosarul nr. 2rac-120/15 instanţa de apel: L.Popova, M.Moraru, A.Panov ÎNCHEIERE 01 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială „Consecus Grup” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea comercială „Consecus Grup” societate cu răspundere limitată împotriva întreprinderii individuale „Lihoveţchi Alexandru” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de societatea comercială „Consecus Grup” societate cu răspundere limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 29 septembrie 2014, c o n s t a t ă La 18 mai 2013, SC „Consecus Grup” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Lihoveţchi Alexandru” cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii s-a indicat că, în baza recipisei din 08 iunie 2012, semnată de Lihoveţchi Alexandru, ultimul a primit de la reprezentantul SC „Consecus Grup” SRL, avocatul Ulanov Denis, suma de 1 500 lei pentru compensarea parţială a cheltuielilor de administrare a SRL „Morol” în proces de insolvabilitate. Totodată, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 noiembrie 2012 s-a dispus încasarea de la SC „Consecus Grup” SRL a remuneraţiei şi cheltuielilor administratorului provizoriu ÎI „Lihoveţchi Alexandru” în mărime de 25 000 lei.

Încheierea menţionată a fost executată prin achitarea sumei în baza ordinului incaso nr.05 din 21 ianuarie 2013. 1 Consideră că în cazul în care remuneraţia administratorului Lihoveţchi Alexandru a fost încasată prin încheierea instanţei de judecată, acesta urmează să restituie suma transmisă, prin intermediul avocatului Ulanov Denis, pentru compensarea cheltuielilor de administrare a SRL „Morol” în proces de insolvabilitate. Solicită reclamantul, încasarea de la ÎI „Lihoveţchi Alexandru” în beneficiul său a sumei de 1 500 lei şi cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 septembrie 2014 acţiunea SC „Consecus Grup” SRL împotriva ÎI „Lihoveţchi Alexandru” cu privire la încasarea sumei a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, SC „Consecus Grup” SRL a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către SC „Consecus Grup” SRL, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. La 30 ianuarie 2015 SC „Consecus Grup” SRL, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a indicat că, instanţele judecătoreşti au aplicat greşit normele de drept material şi procedural.

În acest sens susţine că cuantumul remuneraţiei şi al cheltuielilor ce urmează a fi restituite administratorului se stabileşte de comitetul creditorilor prin încheiere a instanţei de judecată, prin urmare suma ce urmează a fi achitată intimatului, cu titlu de remuneraţie, nu poate depăşi suma de 25 000 lei, stabilită prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 noiembrie 2012. Consideră că suma de 1500 lei obţinută de intimat în lipsa unui temei legal, constituie îmbogăţire fără justă cauză şi urmează a fi restituită. Verificînd legalitatea hotărârii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către SC „Consecus Grup” SRL urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost 2 judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SC „Consecus Grup” SRL este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de SC „Consecus Grup” SRL în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Consecus Grup” SRL ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către societatea comercială „Consecus Grup” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî 4