2rac-245/14 — Cu privire la încasarea sumei

Dosarul nr.2rac-245/14 prima instanţă: M. Avornic instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „G.S.D. Grup” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea de stat „MOLDATSA” împotriva societăţii cu răspundere limitată „G.S.D. Grup” cu privire la restituirea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „G.S.D.

Grup”, c o n s t a t ă La 11 iulie 2012, întreprinderea de stat „MOLDATSA” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „G.S.D. Grup” cu privire la restituirea sumei. În motivarea acţiunii înaintate, întreprinderea de stat „MOLDATSA” a indicat că, la 10 decembrie 2010 a semnat cu societatea cu răspundere limitată „G.S.D. Grup” contract de reprezentare în judecată a intereselor întreprinderii în diverse cauze civile. Conform contractului, societatea cu răspundere limitată „G.S.D. Grup” era obligată de a participa la toate şedinţele instanţelor de judecată (în fond, apel, recurs) şi de a apăra efectiv drepturile şi interesele întreprinderii. Onorariul contractului enunţat constituia suma de 100 000 lei.

La 26 aprilie 2011, printr-un acord al părţilor, contractul enunţat a fost modificat la capitolul remunerarea plăţii pentru serviciile prestate, fiind stabilită suma de 60 000 lei, în rest contractul a rămas fără modificări. Susţine că mandatarul a participat la examinarea pricinii în instanţa de apel, iar în instanţa de recurs nu s-a prezentat, astfel ultimul nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale. La 15 februarie 2011, a încheiat cu societatea cu răspundere limitată „G.S.D. Grup” contractul de reprezentare în judecată nr. 12, obiectul contractului fiind acordarea de către mandatar a serviciilor de reprezentare a intereselor întreprinderii pe cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Midrigan Vitalie- Silviu Ion către întreprindere.

Potrivit contractului nr. 12 din 15 februarie 2011, pentru serviciile prestate de către mandatar, mandantul a achitat plata în sumă de 45 000 lei. Mai indică că, pîrîta nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale şi nici la reclamaţiile expediate în adresa ultimului de a rezolva litigiul pe cale amiabilă nu s-au soldat cu succes. Solicită întreprinderea de stat „MOLDATSA” încasarea din contul societăţii cu răspundere limitată „G.S.D. Grup” în beneficiul său a sumei de 105 000 lei achitată în baza contractelor de reprezentare. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă integral (f.d.53-56). S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „G.S.D.

Grup” în beneficiul întreprinderii de stat „MOLDATSA” suma de 105 000 lei şi suma de 3 150 lei cheltuieli de judecată, în total suma de 108 150 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013, a fost admisă cererea societăţii cu răspundere limitată „G.S.D. Grup” şi a fost repusă în termen cererea de apel declarată de către ultimul (f.d.92-94). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „G.S.D. Grup” şi menţinută fără modificări hotărîrea primei instanţe (f.d.104-110). La 10 martie 2014, societatea cu răspundere limitată „G.S.D. Grup” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La 10 ianuarie 2014, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa participanţilor procesului copia deciziei (f.d.111). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece la materialele pricinii nu sunt date cînd a fost recepţionată copia deciziei instanţei de apel de către recurent. Recurentul, societatea cu răspundere limitată „G.S.D. Grup” în motivarea recursului a indicat că instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material şi au apreciat incorect probele anexate la dosar.

Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 24 martie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs depusă de societatea cu răspundere limitată „G.S.D.

Grup” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Prin referinţa depusă de întreprinderea de stat „MOLDATSA” la 11 aprilie 2014 a solicitat ca recursul depus de societatea cu răspundere limitată „G.S.D. Grup” să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, societatea cu răspundere limitată „G.S.D. Grup” în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „G.S.D. Grup”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „G.S.D.

Grup” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru