2r-630/14 — Repararea prejudiciului cauzat

prima instanţă: E. Buzu 2r-630/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Minciună, Iu. Cimpoi DECIZIE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Morol”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Consecus Grup” împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Morol”, intervenient accesoriu „Lihoveschi Alexandru” cu privire la repararea prejudiciului cauzat pe procedura de insolvabilitate şi la cererea reconvenţională a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Morol” împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Consecus Grup cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, prin care a fost respinsă cererea Societăţii cu Răspunderea Limitată „Morol” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, constată: La 23 ianuarie 2013, SRL „Consecus Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Morol”, intervenient accesoriu „Lihoveschi Alexandru” cu privire la repararea prejudiciului cauzat pe procedura de insolvabilitate.

În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 noiembrie 2012, a fost respinsă cererea introductivă depusă de SC „Consecus Grup” SRL cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa SRL „Morol” şi ridicate măsurile de asigurare aplicate în privinţa debitorului SRL „Morol” prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2011. Susţine că la 16 noiembrie 2012 a fost emisă încheierea Curţii de Apel Chişinău şi eliberat titlu executoriu privind încasarea cheltuielilor administratorului provizoriu ÎI „Lihoveţchi Alexandru” în mărime de 25000 lei din contul SC „Consecus Grup” SRL pentru intentarea procedurii de insolvabilitate. Afirmă că SC „Consecus Grup” SRL a suportat cheltuieli pentru intentarea procesului de insolvabilitate din cauza neexecutării obligaţiilor de către SRL „Morol”, invocînd în susţinerea poziţiei sale prevederile art. 1415 alin.(1) Cod civil, cît şi prevederile art. 572 alin.(2) Cod civil.

Menţionează că pîrîtul nu a executat obligaţia sa de rambursare a datoriei faţă de sine, fapt care şi a şi dus la situaţia, în care societatea a fost nevoită să se adreseze cu 1 cererea de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Morol”, ce a cauzat formarea datoriei faţă de administratorul provizoriu Lihoveţchi Alexandru. Consideră că cheltuielile în mărime de 25000 lei pentru intentarea procesului de insolvabilitate urmează să fie percepute din contul pîrîtului, din culpa căruia s-a format această datorie. Solicită încasarea din contul SRL „Morol” în beneficiul SC „Consecus Grup” SRL sumei cheltuielilor pentru intentarea procesului de insolvabilitate în mărime de 25000 lei. În cadrul dezbaterilor judiciare reclamantul a depus o cerere suplimentară prin care a solicitat şi încasarea sumei cheltuielilor pentru intentarea procesului de insolvabilitate în mărime de 25000 lei, taxei de stat şi a cheltuielilor de asistenţă juridică.

Tot în cadrul dezbaterilor judiciare, SRL „Morol” a depus cerere reconvenţională împotriva SRL „Consecus Grup” cu privire la încasarea prejudiciului material. În motivarea cererii a invocat că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 noiembrie 2012 a fost respinsă cererea introductivă înaintată de către SC „Consecus Grup” SRL cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine şi ridicate măsurile de asigurare aplicate în privinţa SRL „Morol” prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2011. Susţine că SC „Consecus Grup” SRL prin intentarea neîntemeiată a procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea sa a adus prejudicii materiale considerabile faţă de aceasta.

Cu referire la prevederile art. 1398 alin.(1) şi (2) din Cod civil, cît şi art. 43 din Legea insolvabilităţii, invocă că prin acţiunile administratorului provizoriu a SRL „Morol”, care î-şi îndeplinea obligaţiunile de serviciu expediind scrisori la Inspectoratul Fiscal, Procuratura şi alte organe competente, i-au fost aplicate verificări suplimentare. La fel fiind expediate scrisori şi partenerilor săi permanenţi de afaceri, anexînd la scrisori încheierea cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate şi solicitînd de la ei actele de verificare, facturile fiscale şi alte documente, care se referă la activitatea sa cu ei. Afirmă că prin acţiunile administratorului provizoriu a SRL „Morol” încrederea cu partenerii săi a fost redusă esenţial, mulţi dintre care şi-au expus poziţia fermă de a nu mai colabora cu ei din motivul de incertitudine şi lipsa de încredere.

Consideră că scopul întreprinderii SRL „Consecus Grup” prin depunerea cererii introductive cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea sa, era de a le crea situaţie financiară dificilă, deposedarea de patrimoniul personal şi din cele din urmă pătarea reputaţiei sale profesionale. Solicită încasarea din contul întreprinderii SRL „Consecus Grup” în beneficiul SRL „Morol” drept prejudiciul material în valoare de 100000 lei. Prin cererea de concretizare şi majorare a pretenţiilor din 16 septembrie 2013, SC „Consecus Grup” SRL a solicitat încasarea din contul SRL „Morol” şi Morarenco Oleg în beneficiul său a sumei de 29207,45 lei pentru intentarea procesului de insolvabilitate, taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată şi a onorariului executorului judecătoresc Romaliischii Maxim.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 31 octombrie 2013, acţiunea iniţială şi acţiunea reconvenţională au fost respinse ca neîntemeiate. 2 La 28 noiembrie 2013, SRL „Morol” a depus cerere de apel nemotivată, solicitînd admiterea acesteia, casarea hotărîrii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii reconvenţionale. La 04 noiembrie 2013, apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanţe a fost depus şi de către SC „Consecus Grup”, care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe în partea respingerii acţiunii iniţiale cu pronunţarea în partea dată a unei noi hotărîri de admiterea acţiunii în sensul formulat.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014, nu s-a dat curs cererilor de apel depuse de către SRL Consecus Grup” şi SRL „Morol”, fiindu-le acordat apelanţilor un termen pînă la 12 martie 2014 ora 12.00 pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat SRL „Consecus Grup” în mărime de 657,20 lei şi SRL „Morol” în mărime de 2250 lei şi fiecare din ei apel ce indică motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi probele invocate în susţinerea apelului. Totodată s-a explicat apelanţilor SRL Consecus Grup” şi SRL „Morol” că în cazul îndeplinirii în termen a indicaţiilor instanţei de apel, cererea de apel va fi considerată depusă la data prezentării iniţiale, în caz contrar cererea de apel va fi restituită conform art. 369 alin.(1) CPC.

La 03 aprilie 2014, SC „Consecus Grup” SRL a lichidat neajunsurile invocate în încheierea instanţei de apel din 12 februarie 2014, prezentînd cererea de apel motivată şi dovada achitării taxei de stat în mărime de 657,20 lei. Iar, SRL „Morol”, prin cererea scrisă, a solicitat instanţei de apel scutirea de la plata taxei de stat invocînd în susţinerea cererii prevederile art. 85 alin.(4) CPC şi a faptului că la moment întreprinderea nu are posibilitate de a achita taxa de stat, deoarece conturile de decontare sunt suspendate de către creditorul BC „Eximbank” SA şi Inspectoratul Fiscal de Stat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, a fost respinsă cererea SRL „Morol” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel şi acordat apelantului SRL „Morol” termen suplimentar pînă la 21 mai 2014, ora 11.00, pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 2250 lei.

Totodată s-a explicat apelantului SRL „Morol” că în cazul îndeplinirii în termen a indicaţiilor instanţei de apel, cererea de apel va fi considerată depusă la data prezentării iniţiale, în caz contrar cererea de apel va fi restituită conform art. 369 alin.(1) CPC. La 30 aprilie 2014, SRL „Morol” a depus cerere de recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, solicitând casarea acesteia şi dispunerea scutirii recurentului de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel. Recurentul SRL „Morol” în motivarea recursului şi-a exprimat dezacordul cu încheierea contestată, considerând-o nefondată, fiind elaborată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi normelor de drept procesual.

Invocă recurentul că bunurile SRL „Morol” se află sub sechestru şi firma nu are active financiare pe conturile bancare, reţinînd în acest sens că în conformitate cu art. 85 alin.(5) CPC, în funcţie de situaţie materială şi de probe prezentate în acest sens persoana fizică sau juridică poate fi scutită de instanţă de judecată de plata taxei de stat sau de plata a unei părţi a ei. De asemenea invocă că potrivit practicii constante a Curţii Europene, interdicţia instanţelor naţionale de a scuti persoanele juridice de la plata taxei de stat, în cazul constatării situaţiei lor materiale grele, este în sine o încălcare a art. 6 alin.(1) din Convenţie. Aceasta deoarece, într-o asemenea situaţie, părţile sunt îngrădite în dreptul 3 său la judecarea în mod echitabil şi public a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială din ţară.

În conformitate cu art. 425 al CPC RM, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 30 aprilie 2014, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. La caz, se constată că SRL „Consecus Grup” şi SRL „Morol” au depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 31 octombrie 2013, fără a achita taxa de stat, care, însă, se impune a fi achitată, or litigiul în cauză este unul patrimonial.

Drept urmare, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014, nu s-a dat curs cererilor de apel depuse de către SRL „Consecus Grup” şi SRL „Morol” , fiindu-le acordat apelanţilor un termen pînă la 12 martie 2014 ora 12.00 pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat SRL „Consecus Grup” în mărime de 657,20 lei şi SRL „Morol” în mărime de 2250 lei şi fiecare din ei a apelului ce indică motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi probele invocate în susţinerea acestuia. Totodată s-a explicat apelanţilor SRL Consecus Grup” şi SRL „Morol” că în cazul îndeplinirii în termen a indicaţiilor instanţei de apel, cererea de apel va fi considerată depusă la data prezentării iniţiale, în caz contrar cererea de apel va fi restituită conform art. 369 alin.(1) CPC.

Neajunsurile nominalizate, au fost înlăturate doar de către apelantul, SRL „Consecus Grup” care a prezentat în termenul acordat cererea de apel motivată şi dovada achitării taxei de stat Iar SRL „Morol”, prin cererea scrisă, a solicitat scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel. În confirmarea faptului că nu dispune de mijloace pentru achitarea taxei de stat pentru depunerea apelului, apelantul a prezentat copia raportului financiar pe anul 2013, copia încheierilor executorului judecătoresc Maxim Romaliischii din 22 februarie 2013, prin care s-a dispus executarea silită a documentelor executorii nr. 2- 124/2011 din 05 mai 2011, emise de Judecătoria Orhei cu privire la transmiterea silită în posesia BC „Eximbank” SA a bunurilor gajate (f. d. 181-183).

4 În conformitate cu art. 85 alin. (4) CPC, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reţine ca întemeiată concluzia instanţei de apel prin care a respins cererea SRL „Morol” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel, acordîndu-i ultimului un termen suplimentar pentru achitarea taxei de stat în mărime de 2250 lei, deoarece SRL „Morol” nu a prezentat probe concludente în confirmarea faptului că situaţia materială a societăţii este dificilă.

De altfel, şi argumentul invocat în recurs precum că este imposibilă achitarea taxei de stat, deoarece bunurile SRL „Morol” se află sub sechestru, iar pe conturile bancare ale societăţii lipsesc careva active financiare, nu poate fi reţinut de către instanţa de recurs, or recurentul nu a confirmat aceste afirmaţii prin probe pertinente, prin urmare şi acest argument fiind unul pur declarativ. Sub acest aspect se constată că înscrisurile prezentate de apelantul SRL „Morol” sunt insuficiente pentru a considera că ultimul este în imposibilitatea de a achita taxa de stat în cuantumul prevăzut de lege pentru cererea de apel, la caz fiind în mărime de 2250 lei.

Or, SRL „Morol”, ca persoană juridică, în susţinerea acestor afirmaţii, urma să prezinte o informaţie deplină de la organul fiscal cu privire la deţinerea conturilor bancare, pe când doar afirmaţiile precum că societatea nu are active financiare pe conturile bancare, nu denotă şi faptul că apelantul nu dispune de alte mijloace băneşti care ar permite achitarea taxei de stat. Cu atît mai mult că astfel de probe nu au fost prezentate nici instanţei de recurs. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate ceea ce denotă că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel contestate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie,, decide: Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspunderea Limitată „Morol”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Consecus Grup” împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Morol”, intervenient accesoriu „Lihoveschi Alexandru” cu privire la repararea prejudiciului cauzat pe procedura de insolvabilitate şi la cererea reconvenţională a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Morol” împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Consecus Grup cu privire la încasarea prejudiciului material.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva 5