2rac-188/15 — Înlăturarea obstacolelor

prima instanţă: G. Bivol dosarul nr. 2rac-188/15 instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Craiu, A. Doga DECIZIE 03 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Vladimir Timofti Iurie Diaconu Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Societatea Comercială „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Ana Leşan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Comerciale „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea cheltuielilor pentru reparaţia capitală a încăperii, a venitului ratat şi a prejudiciului moral, şi acţiunea Societăţii Comerciale „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Comerciale „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Societatea Comercială „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 28 februarie 2014 prin care s-a admis parţial acţiunea Societăţii Comerciale „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată, dispunându-se încasarea de la Societatea Comercială „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată cu titlu de cheltuieli pentru reparaţia capitală a încăperii în mărime de 203801 lei şi taxa de stat în mărime de 470 lei, fiind admisă acţiunea Societăţii Comerciale „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Comerciale „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, dispunându-se încasarea de la Societatea Comercială „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Societăţii Comerciale „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată cu titlu de datorie suma în mărime de 111159, 41 lei şi suma taxei de stat în mărime de 1476, 04 lei, încasarea de la Societatea Comercială „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată taxa de stat în 1 mărime de 3334, 78 lei, încasarea de la Societatea Comercială „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată taxa de stat în mărime de 5644, 13 lei constată: La 23 februarie 2010, SRL „Biancomlil” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Cons Parcaj” cu privire la înlăturarea obstacolelor în exploatarea încăperii, iar la 18 decembrie 2012 a depus cerere de concretizare a pretenţiilor.

În motivarea cererii iniţiale şi a cererii de concretizare a invocat că la 25 martie 2008, între SRL „Cons Parcaj” şi SRL „Biancomlil” a fost încheiat contractul de sublocaţiune nr. 03/03/08, potrivit căruia SRL „Cons Parcaj” a transmis în sublocaţiune către SRL „Biancomlil” încăperea cu suprafaţa totală de 10 m2, amplasată pe adresa mun. Chişinău, str. Sarmisegetuza 12, contra sumei de 15 euro.

Contractul a fost încheiat pe un termen de doi ani şi unsprezece luni, începând cu 25 martie 2008 până la 25 februarie 2011. Susţine că la aceiaşi dată, între SRL „Cons Parcaj” şi SRL „Biancomlil” a fost încheiat un acord adiţional, potrivit căruia SRL „Biancomlil” primea în sublocaţiune încăperea industrială - sanitară cu suprafaţa de 10 m2, suma finală de achitarea fiind de 500 lei inclusiv TVA, de asemenea conform aceluiaşi acord SRL „Biancomlil” urma să achite suplimentar pentru consumul energiei electrice pentru 1 kwh x 1.03 x 1.53 lei, pentru consumul 1 m3 apă (potabilă, menajeră) 24,2 lei, şi 150 lei pe lună pentru evacuarea gunoiului. Indică că, deoarece intenţia firmei SRL „Biancomlil” era de a deschide pe acest teritoriu un service auto, tot în acea sumă SRL „Biancomlil” a primit în sublocaţiune de la SRL „Cons Parcaj” o încăpere cu suprafaţa de 200 m2.

Totodată, menţionează că printr-o înţelegere verbală pe care a avut-o directorul SRL „Biancomlil” cu administratorul SRL „Cons Parcaj”, s-a convenit că, deoarece încăperea cu suprafaţa de 200 m2 era într-o stare deplorabilă şi anume, nu avea reţele electrice, nu avea grup sanitar, geamuri, nu era conectată la sistemul de canalizare, la apeduct ş.a., SRL „Biancomlil” va efectua cu forţele proprii repararea şi amenajarea încăperii date, iar SRL „Cons Farcaj” la rândul său va menţine preţul la arendă până la 25 februarie 2011, adică până la expirarea contractului de sublocaţiune. Menţionează că începând cu 25 martie 2008 timp de aproximativ 5-6 luni de către SRL „Biancomlil” au fost efectuate lucrările de reparaţie şi amenajare a încăperii respective.

Pentru reparaţia şi amenajarea efectuată SRL „Biancomlil” a cheltuit peste 200000 lei, fapt confirmat prin avizul expertizei tehnice nr. 30 din 16 februarie 2010 conform concluziei căreia s-a constatat că SRL „Biancomlil” a cheltuit 203801 lei. Lucrările date au fost efectuate de SRL „Biancomlil” în calitate de locatar, necătînd la faptul, că, în conformitate cu prevederile art. 898 Cod civil, obligaţia efectuării reparaţiei capitale a bunului, ţine de locator.

Susţine că după conectarea tuturor reţelelor electrice şi conectarea încăperii respective la furnizorul de energie electrică, administraţia SRL „Biancomlil” a 2 dorit să instaleze pentru încăperea respectivă un contor separat de evidenţă a energiei electrice, care a fost procurat cu paşaportul tehnic respectiv şi sigiliu conform legislaţiei în vigoare de la furnizorul de energie electrică, însă administraţia SRL „Cons Parcaj” a insistat ca contorul respectiv să fie instalat în clădirea lor, unde administraţia SRL „Biancomlil” nu avea acces. Mai relatează că după finisarea lucrărilor de reparaţie şi amenajare a încăperii respective, SRL „Biancomlil” a instalat utilajul necesar şi a început activitatea propriu zisă, achitând în tot acest timp plata pentru locaţiune şi cheltuielile comunale, necătînd la faptul că firma practic nu a activat o perioadă îndelungată.

Invocă că după un scurt timp de activitate, administraţia SRL „Cons Parcaj”, văzând că încăperea a fost amenajată şi poate primi de la un alt agent economic un preţ mai bun, a început să expedieze în adresa SRL „Biancomlil” facturi pentru consumul de energie electrică cu sume fabuloase. Comunică că la solicitarea administraţie SRL „Biancomlil” de a verifica în prezenţa lor datele contorului, administraţia SRL „Cons Parcaj” de fiecare dată găsea diferite motive pentru a le îngrădi accesul la contorul respectiv.

Concretizează că toate aceste acţiuni au fost făcute de către administraţia SRL „Cons Parcaj” cu încălcarea prevederilor hotărârii Agenţiei Naţionale Pentru Reglementarea în Energetică nr. 314 din 04 decembrie 2008 cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice capitolul VIII al căreia prevede conform punctului 154 al acestei hotărâri, fiecare loc de consum este dotat, în mod obligatoriu, cu echipament de măsurare pentru evidenţa consumului de energie electrică, caracteristicile şi locul de amplasare ale căruia sunt specificate în contractul de furnizare a energiei electrice. Susţine că conform punctului 155 echipamentul de măsurare se amplasează doar în limitele teritoriului consumatorului.

Iar, Conform punctului 160 după instalare, echipamentul de măsurare se sigilează şi se pune sub tensiune de către personalul unităţii de distribuire în prezenţa obligatorie a consumatorului, cu întocmirea procesului-verbal de dare în exploatare în două exemplare (câte unul pentru fiecare parte contractantă) şi semnarea lui de către ambele părţi contractante. Menţionează că în procesul-verbal se indică data instalării, tipul şi numărul echipamentului de măsurare, locul instalării lui, numele consumatorului, denumirea furnizorului, indicaţiile iniţiale ale echipamentului de măsurare, numărul sigiliilor, alte informaţii. Procesul-verbal de dare în exploatare a echipamentului de măsurare este parte integrantă a contractului de furnizare a energiei electrice.

Indică că conform punctului 168 personalul furnizorului/unităţii de distribuţie nu este în drept să efectueze controlul echipamentului de măsurare în lipsa consumatorului sau a reprezentantului acestuia. Personalul furnizorului/unităţii de distribuţie este obligat să examineze vizual integritatea echipamentului de măsurare şi sigiliile aplicate fără a le deteriora sau viola. 3 În cazul în care personalul furnizorului/unităţii de distribuţie depistează că echipamentul de măsurare este deteriorat şi/sau sigiliile sunt la fel deteriorate, el demonstrează încălcările respective consumatorului. În scopul verificării schemei de conectare a echipamentului de măsurare, după ce a examinat vizual echipamentul de măsurare şi sigiliile aplicate lui, personalul furnizorului/unităţii de distribuţie este în drept să înlăture sigiliile aplicate de furnizor.

Mai relatează că personalul furnizorului/unităţii de distribuţie, de asemenea, este în drept să verifice integritatea liniei electrice pe segmentul dintre punctul de delimitare şi echipamentul de măsurare. În rezultatul controlului echipamentului de măsurare şi sigiliilor aplicate şi verificării integrităţii liniei electrice pe segmentul dintre punctul de delimitare şi echipamentul de măsurare, personalul furnizorului/unităţii de distribuţie este obligat să întocmească actul de control în două exemplare, contrasemnat de consumator, câte unul pentru fiecare parte. De asemenea susţine că conform punctului 195 al hotărârii menţionate în cazul în care echipamentul de măsurare este instalat în limitele proprietăţii furnizorului/unităţii de distribuţie, responsabil de integritatea echipamentului de măsurare şi a sigiliilor aplicate este furnizorul/unitatea de distribuţie.

Ulterior administraţia SRL „Cons Parcaj” a prezentat administraţiei SRL „Biancomlil” nişte conturi de plată pentru consumul energiei electrice fabuloase, iar la solicitarea SRL „Biancomlil” să le fie permis accesul la contorul de evidenţă a energiei electrice care a fost, de asemenea, procurat de SRL „Biancomlil” în mod brutal au primit refuz făcându-li-se sugestii ca SRL „Biancomlil” să elibereze încăperea respectivă şi în general să părăsească teritoriu. Necătînd la acest fapt, SRL „Biancomlil” a achitat toate facturile primite. Indică că administraţia SRL „Cons Parcaj” văzând că SRL „Biancomlil” continuă activitatea şi nu doreşte să cedeze încăperea de care SRL „Biancomlil” se folosea legal în baza contractului de sublocaţiune nr. 03/03/08 din 25 martie 2008 a început în mod unilateral să ridice plata pentru chirie de câteva ori pe an.

Fapt confirmat prin scrisoarea de înştiinţare din 19 decembrie 2008 emisă de SRL „Cons Parcaj”, conform căreia administraţia SRL „Cons Parcaj” a informat administraţia SRL „Biancomlil” despre majorarea plăţii pentru chirie până la 140 euro, Acordul adiţional, notificarea din 16 iunie 2009, conform căreia administraţia SRL „Cons Parcaj” a informat administraţia SRL „Biancomlil” despre majorarea plăţii pentru chirie până la 440 euro. Totodată, invocă că administraţia SRL „Cons Parcaj” a început să deconecteze de la reţeaua de energie electrică, administraţia SRL „Biancomlil” fiind nevoită să instaleze un generator electric pentru a menţine activitatea firmei la minim, însă de către administraţia SRL „Cons Parcaj” a fost categoric interzisă folosirea generatorului electric.

Astfel, în rezultatul multiplelor deconectări de la energia electrică întreprinse de către administraţia SRL „Cons Parcaj” firma SRL „Biancomlil” practic nu a activat în anul 2009. 4 În rezultatul mai multor tentative, susţine că la 10 martie 2010, încăperea închiriată a fost reconectată la sursa de energie electrică, iar la 11 martie 2010 a fost din nou deconectată. Mai indică că de la data încheierii contractului de sublocaţiune până la momentul când SRL „Biancomlil” a decis să nu se folosească de încăperea respectivă, auto service-ul a activat aproximativ 9-10 luni, restul perioadei SRL „Biancomlil” a fost implicată de la început în reparaţie apoi în litigiu cu administraţia SRL „Cons Parcaj”.

Necătînd la aceasta SRL „Biancomlil” a efectuat toate transferurile pentru chirie şi serviciile de întreţinere. Din motivul că administraţia SRL „Cons Parcaj” prin diferite metode a stopat activitatea firmei SRL „Biancomlil”, ultima a suferit mai multe pierderi, şi anume reparaţia încăperii în sumă de 203801 lei, pentru care de către directorul SRL „Biancomlil” şi alţi angajaţi ai firmei au fost luate mai multe credite bancare fapt confirmat prin răspunsurile de la BC „MobiasBanca” şi BC „Moldova Agroindbank”, creditele în cauză fiind rambursate până la finele anului 2012. Face referire la art. 909 alin. (1) Cod civil, care prevede că la expirarea termenului sau la rezilierea contractului de locaţiune, locatarul are dreptul să separe îmbunătăţirile, efectuate cu permisiunea locatorului, care pot fi separate fără a se deteriora bunul ori să ceară compensarea valorii lor de către locator, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

De asemenea indică şi prevederile art. 14 al Codului civil ce stipulează că persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Dacă cel care a lezat o persoană într-un drept al ei obţine ca urmare venituri, persoana lezată este în drept să ceară, pe lângă reparaţia prejudiciilor, partea din venit rămasă după reparaţie. În acelaşi context susţine că conform prevederilor art. 1389 alin. (1) Cod civil - persoana care, fără temei legal sau contractual, a dobândit ceva (acceptant) ca urmare a executării unei prestaţii de către o altă persoană (prestator) sau a realizat în alt mod o economie din contul altuia este obligată să restituie acestei alte persoane ceea ce a primit sau a economisit.

Nu este relevant faptul dacă îmbogăţirea fară justă cauză a avut loc ca rezultat al comportamentului uneia dintre părţi, a unui terţ sau ca urmare a unei cauze independente de voinţa lor. Menţionează că în perioada activării service-lui SRL „Biancomlil” avea un venit minim ce constituia circa 2000 lei zilnic, dar având stabilitate putea creşte. Luând în consideraţie prevederile art. 14 alin. (2) Cod civil care prevede că se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

Solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru reparaţia capitală a încăperii închiriate în mărime de 203801 lei, încasarea prejudiciului privind încălcarea dreptului (venitului ratat) în mărime de 1440000 lei, încasarea prejudiciului moral în sumă de 288000 lei şi a taxei de stat. 5 La 01 iunie 2009 SRL „Cons Parcaj”, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Biancomlil” cu privire la încasarea datoriei pentru sublocaţiune şi serviciile comunale în sumă de 15868, 17 lei. Ulterior, prin cererea de concretizare a pretenţiilor depusă de reprezentantul SRL „Cons Parcaj”, avocatul Ana Leşan, a solicitat încasarea din contul SRL „Biancomlil” datoria în sumă de 111159, 41 lei. În motivarea cererii iniţiale şi a cererii de concretizate a invocat că conform contractului de sublocaţiune nr. 03-03/08 din 25 martie 2008, SRL „Cons Parcaj” a transmis în sublocaţiune SRL „Biancomlil”, bunul imobil cu o suprafaţă totală de 20 m2, situat în mun.

Chişinău, str. Sarmizegetusa, 12, iar conform pct. 1.3 al contractului, sublocatarul şi-a asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru sublocaţiune în sumă de 30 euro, echivalentul în lei, conform cursului BNM la momentul achitării. Indică că luând în consideraţie faptul că, s-a mărit suprafaţa dată în sublocaţiune, prin acordul la contractul de sublocaţiune din 25 martie 2012, SRL „Cons-Parcaj” şi SRL „Biancomlil” au stabilit că, pentru 220 m2, ultimul v-a achita suma de 140 Euro, conform cursului BNM la momentul achitării. Ulterior, prin notificarea din 16 iunie 2009, SRL „Biancomlil” i-a fost adus la cunoştinţă că, plata pentru 220 m2, din 01 iulie 2009 va constitui 440 Euro lunar, echivalentul în lei conform cursului BNM la momentul achitării.

Menţionează că SRL „Biancomlil” a fost de acord, fapt ce se confirmă prin semnătura aplicată de către directorul SRL „Biancomlil”, Ungureanu Lilian pe notificare, unde indică că este de acord, şi a luat cunoştinţă la 19 iunie 2009. Face referire la prevederile art. 514 Cod civil, care stipulează că obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legi. Mai indică şi art. 572 alin. (2) Cod civil, potrivit căruia obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Menţionează că şi-a executat obligaţiile contractuale şi a transmis în posesiune şi folosinţă SC „Biancomlil” SRL, bunul imobil cu suprafaţa de 220 m2, situat în mun.

Chişinău, str. Sarmizegetusa, 12, însă acesta nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale, acumulând faţă de SC „Cons-Parcaj” SRL la 01 septembrie 2010 o datorie totală pentru sublocaţiune şi serviciile comunale în sumă de 111159,41 lei. Informează că în adresa SRL „Biancomlil” a fost înaintată notificare privind rezilierea contractului de sublocaţiune şi eliberarea bunului imobil din mun. Chişinău, str. Sarmizegetusa, 12 cu suprafaţa de 220 m2 SRL „Biancomlil”, prin răspunsul la notificare a indicat că, „încăperea dată în sublocaţiune pe adresa mun.

Chişinău, str. Sarmizegetusa, 12 de către locatar, nu poate fi eliberată în aceşti termeni şi mai mult ca atât până la finisarea dosarului în cauză.” Indică că facturile prezentate de SRL „Biancomlil” sunt până 06 iunie 2009, însă datoria în sumă de 111159, 41 lei acumulată de SRL „Biancomlil” este pentru perioada iulie 2009 - septembrie 2010. Mai mult ca atât, SRL 6 „Biancomlil” printr-o scrisoare de garanţie, a garantat achitarea datoriei acumulate, însă nici această promisiune nu a fost îndeplinită. Susţine că prin nota extrajudiciară, SC „Cons-Parcaj” SRL a solicitat achitarea restanţei pentru sublocaţiune, cu avertizarea SRL „Biancomlil” privind eventualitatea intentării unei proceduri civile în instanţa de judecată, cu privire la recuperarea silită a sumelor datorate.

Însă, în termenul stabilit în somaţie, SRL „Biancomlil” nu a achitat restanţa pentru locaţiune şi serviciile comunale. Cu referire la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Biancomlil” menţionează că în conformitate cu art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Conform explicaţiilor comentariul Codului Civil al RM., se indică că, dreptul la compensare a prejudiciului moral îl au numai persoanele fizice.

Persoanele juridice nu pot cere compensarea prejudiciului, cu excepţia cazului când numele sau reputaţia profesională de care se bucura au fost lezate. Diferenţa de structură juridică între persoana fizică şi persoana juridică explică de ce persoanei juridice nu i se pot cauza suferinţe fizice şi psihice. Menţionează că de către SRL „Biancomlil” nu au fost prezentate probe care să confirme că SRL „Cons-Parcaj” i-a lezat reputaţia profesionala. Totodată menţionează că încasarea prejudiciului material în sumă de 1440000 lei solicitat de SRL „ Biancomlil”, acesta nu a prezentat probe pertinente şi incontestabile ce ar confirma cauzarea unor astfel de prejudicii, precum şi nu a prezentat calculul venitului ratat.

Ce ţine de încasarea sumei de 203801 lei ce constituie cheltuielile suportate pentru reparaţia capitală a încăperii închiriate, invocă că, de către SRL „Biancomlil” nu au fost prezentate probe care să confirme că a efectuat reparaţia capitală a încăperii, iar în acest sens nu a prezentat bonurile de plată care se confirme ca a procurat materiale de construcţie. În cazul în care SRL „Biancomlil” a efectuat reparaţia capitală a bunului imobil închiriat urma să prezinte acordul locatorului în scris privind permisiunea de a efectua reparaţia. Solicită încasarea din contul SC „Biancomlil” SRL datoria în sumă de 111159, 41 lei cât şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 28 februarie 2014 a fost admisă parţial acţiunea Societăţii Comerciale „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată, a fost încasat de la Societatea Comercială „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Societăţii Comerciale „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată cu titlu de cheltuieli pentru reparaţia capitală a încăperii suma de 203801 lei şi taxa de stat în mărime de 470 lei, a fost admisă acţiunea Societăţii Comerciale „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată, a fost încasat de la Societatea Comercială „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Societăţii Comerciale „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată cu titlu de datorie suma în mărime de 7 111159, 41 lei şi suma taxei de stat în mărime de 1476, 04 lei, a fost încasat de la Societatea Comercială „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată taxa de stat în mărime de 3334, 78 lei, încasat de la Societatea Comercială „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată taxa de stat în mărime de 5644, 13 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de Societatea Comercială „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 februarie 2014. La 15 aprilie 2015, SRL „Cons Parcaj”, prin intermediul avocatului Ana Leşan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu emiterea unei decizii privind casarea parţială a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 februarie 2014 în partea care s-a încasat din contul SRL „Cons Parcaj” în beneficiul SRL „Biancomlil” suma de 203801 lei ce constituie cheltuielile pentru reparaţia capitală a încăperii.

Emiterea unei hotărârii privind respingerea cererii de chemare în judecată înaintată de SRL „Biancomlil” împotriva SRL „Cons Parcaj” cu privire la încasarea sumei de 203801 lei ce constituie cheltuielile pentru reparaţia capitală a încăperii. În motivarea recursului a indicat că hotărârea primei instanţe în pricina dată se întemeiază pe aprecierea superficială şi unilaterală a circumstanţelor pricinii, fără a fi stabilite circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, hotărârea neavând puterea de convingere.

Constată că istanţa de fond şi instanţa de apel la emiterea hotărârii privind încasarea sumei de 203801 lei ce constituie cheltuielile pentru reparaţia capitală a încăperii a reţinut faptul că, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 30 din 16 februarie 2010 SRL „Biancomlil” a efectuat reparaţii capitale şi amenajare a încăperii în imobilul care i-a fost transmis în sublocaţiune de către SRL „Cons Parcaj” în volum de 181301, 52 lei, inclusiv salariu în mărime de 42413 lei. În acest sens menţionează că, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 30 din 16 februarie 2010 nu constituie probă ce ar confirma faptul că, de către SRL „Biancomlil” a fost efectuată reparaţie capitală, iar în acest sens acesta urma să prezinte bonurile de plată care să confirme că a procurat materiale de construcţie.

Or, faptul achitării banilor se confirmă numai prin documente stabilite în pct. 12 a Hotărîrei Guvernului nr. 764 din 25 noiembrie 1992. Susţine că instanţa de apel şi prima instanţă au dispus încasarea cheltuielilor de reparaţie în baza raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 30 din 16 februarie 2010 care nu a fost efectuat în cadrul procesului, dar unilateral de către SRL „Biancomlil”. Totodată menţionează că instanţa de judecată la examinarea cauzei nu aluat în consideraţie faptul dacă este acordul SRL „Cons Parcaj” pentru efectuarea reparaţiei a bunului imobil.

În această ordine de idei face referire la art. 909 alin. (1) şi (2) Cod civil, care prevede expres că, la expirarea termenului sau la rezilierea contractului de 8 locaţiune, locatarul are dreptul să separe îmbunătăţirile, efectuate cu permisiunea locatorului, care pot fi separate fără a se deteriora bunul ori să ceară compensarea valorii lor de către locator dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Locatarul are dreptul să separe îmbunătăţirile efectuate fără permisiunea locatorului dacă pot fi separate fără a se deteriora bunul şi dacă locatorul refuză să compenseze valoarea lor. În cazul în care îmbunătăţirile efectuate fără permisiunea locatorului nu pot fi separate fără a se deteriora bunul, ele devin proprietate a locatorului.

Astfel, reiterează că potrivit art. 909 Cod civil, condiţionează apariţia dreptului locatarului de a cere restituirea cheltuielilor de faptul dacă îmbunătăţirile au fost efectuate cu permisiunea persoanei care dă în arendă, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Susţine că SRL „Cons Parcaj” nu numai că nu a permis efectuarea lucrărilor de reparaţie, dar o astfel de solicitare nu a fost din partea SRL „Biancomlil”. La fel nu a fost elucidat faptul daca încăperea luată în locaţiune de către SRL „Biancomlil” necesita reparaţia şi în cazul în care necesita SRL „Biancomlil” s-a adresat către SRL „Cons Parcaj” pentru efectuarea reparaţie la bunul imobil luat în locaţiune. Consideră că Judecătoria Centru, mun.

Chişinău şi Curtea de Apel Chişinău, prin pronunţarea hotărâri în partea în care s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Biancomlil” insuficient motivate, a încălcat prevederile alin. (1) art. 6 CEDO care obligă instanţele să-şi motiveze hotărârile, această ingerinţă a fost statuată şi în cazul Ruiz Torija împotriva Spaniei. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate din 29 ianuarie 2015 a fost primită sub semnătură de către reprezentantul SRL „Cons Parcaj”, avocatul Ana Leşan, la 19 februarie 2015 (f. d. 44 Vol. II). Astfel, se constată că SRL „Cons Parcaj” s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 15 aprilie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, din considerentele următoare. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum rezultă din materialele pricinii, înaintând prezenta acţiune în instanţa de judecată împotriva SRL „Cons Parcaj”, cu ulterioarele concretizări, SRL „Biancomlil” a solicitat încasarea cheltuielilor suportate pentru reparaţia capitală a încăperii închiriate în mărime de 203801 lei, încasarea prejudiciului privind încălcarea (venitului ratat) în mărime de 1440000 lei, încasarea prejudiciului moral în sumă de 288000 lei şi a taxei de stat. 9 SRL „Cons Parcaj”, la rândul său, a depus cerere reconvenţională împotriva SRL „Biancomlil” cu privire la încasarea datoriei pentru sublocaţiune şi serviciile comunale în sumă de 111159, 41 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii Societăţii Comerciale „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată, încasând de la Societatea Comercială „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Societăţii Comerciale „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată cu titlu de cheltuieli pentru reparaţia capitală a încăperii suma de 203801 lei şi taxa de stat în mărime de 470 lei, totodată admiţând şi acţiunea Societăţii Comerciale „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată şi încasând de la Societatea Comercială „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Societăţii Comerciale „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată cu titlu de datorie suma în mărime de 111159, 41 lei şi suma taxei de stat în mărime de 1476, 04 lei, a fost încasat de la Societatea Comercială „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată taxa de stat în mărime de 3334, 78 lei, a fost încasat de la Societatea Comercială „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată taxa de stat în mărime de 5644, 13 lei, soluţie menţinută şi de instanţa de apel.

Se va menţiona că hotărârile instanţelor de judecată ierarhic inferioare au fost contestate cu recurs doar de către SRL „Cons Parcaj” şi numai în partea prin care a fost admisă acţiunea Societăţii Comerciale „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată şi încasate cheltuielile pentru reparaţia capitală a încăperii. Instanţa de recurs, analizând materialele dosarului în coraport cu materialele pricinii şi argumentele invocate în recurs, conchide că soluţia adoptată de instanţele de judecată în partea contestată rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, concluziile instanţei de apel fiind bazate pe o apreciere unilaterală şi arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în contradicţie cu normele de drept procedural.

În susţinerea opiniei enunţate se vor reţine prevederile art. 373 alin. (1) CPC care indică că instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. La fel, şi alin. (5) al normei mai sus citate expres prevede că instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. La caz se constată, însă, că contrar acestor prevederi legale, instanţa de apel judecând apelul declarat SRL „Cons Parcaj” a trecut în mod superficial asupra temeiurilor invocate de către apelant, reţinând la mod general că prima instanţă a constatat cu certitudine că SRL „Biancomlil” a efectuat reparaţie capitală în încăperea arendată, costul reparaţiei fiind în mărime de 203801 lei.

Astfel, instanţele de judecată ierarhic inferioare, constatând temeinicia acţiunii cu privire la încasarea de la SC „Cons Parcaj” SRL în beneficiul SC „Biancomlil” SRL cu titlu de cheltuieli pentru reparaţia capitală a încăperii 10 suma de 203801 lei, au reieşit din prevederile art. 898 Cod civil care reglementează obligaţia locatorului de a efectua reparaţia capitală a bunului închiriat. Reţinând aceste dispoziţii legale, prima instanţă şi instanţa de apel au trecut, însă cu vederea faptul că alin. (1) a normei menţionate indică că locatorul este obligat să efectueze reparaţia capitală a bunului închiriat dacă legea sau contractul nu prevede altfel, cât şi alin. (2), care stipulează că reparaţia capitală se efectuează în termenul stabilit în contract sau când reiese dintr-o necesitate stringentă.

Or, pe tot parcursul examinării pricinii în fond locatorul SRL „Cons Parcaj” a menţionat că prevederile pct. 2.3.3. al contractului de sublocaţiune a încăperilor din 25 martie 2008 încheiat SRL „Cons Parcaj” şi SRL „Biancomlil” prevede că locatarul poate efectua reparaţia încăperii arendate doar cu acordul în scris a locatorului, pe când un acord în scris pentru efectuarea reparaţiei capitale SRL „Biancomlil” nu a avut. Iar din interpretarea corectă a prevederilor alin. (3) art. 898 Cod civil rezultă că doar în cazul nerespectării de către locator a obligaţiei prevăzute la alin. (1) şi (2), acordă locatarului dreptul să efectueze reparaţia capitală şi să treacă cheltuielile de reparaţie capitală în contul chiriei.

Mai mult ca atât, reţinând prevederile art. 898 Cod civil la judecarea prezentei cauze, instanţele de judecată nu au stabilit care era starea încăperii luate în locaţiune de către SRL „Biancomlil” şi dacă aceasta necesita efectuarea unei reparaţii capitale.

Asta deoarece, potrivit conţinutului actului de predare-primire a încăperii, anexă a contractului de locaţiune nr. 03-03/08 din 25 martie 2008, starea încăperii arendate este una satisfăcătoare, prin urmare nefiind demonstrată necesitatea stringentă de a efectua lucrări de reparaţie (f. d. 123 vol. I). Aspectele descrise, au rămas însă fără verificare de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, deşi urmau a fi cercetate minuţios în vederea stabilirii certe şi definitive a circumstanţelor relevante pentru soluţionarea justă a pricinii, inclusiv şi prin prisma prevederilor art. 909 alin. (1) Cod civil, care stipulează că la expirarea termenului sau la rezilierea contractului de locaţiune, locatarul are dreptul să separe îmbunătăţirile, efectuate cu permisiunea locatorului, care pot fi separate fără a se deteriora bunul ori să ceară compensarea valorii lor de către locator dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Urmare celor menţionate, se constată că decizia instanţei de apel este lipsită de certitudine şi nu are putere de convingere, pe când o hotărârea judecătorească trebuie să aibă o poziţie fermă. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. 11 De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel în partea contestată nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi de a verifica temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Distinct de cele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel în partea prin care a fost admisă acţiunea Societăţii Comerciale „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată şi a fost încasat de la Societatea Comercială „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Societăţii Comerciale „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată cu titlu de cheltuieli pentru reparaţia capitală a încăperii suma de 203801 lei, taxa de stat în mărime de 470 lei şi de 5644, 13 lei, urmează a fi casată cu remiterea pricinii în partea dată spre rejudecare în instanţa de apel. Rejudecând pricina în partea casată, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

Totodată, având în vedere că în rest decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe nu au fost contestate cu recurs, instanţa de recurs, având în susţinere prevederile art. 442 alin (1) CPC, consideră inoportun de a se pronunţa cu privire la legalitatea hotărârilor judecătoreşti în partea necontestată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Societatea Comercială „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Ana Leşan Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Comerciale „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea cheltuielilor pentru reparaţia capitală a încăperii, a venitului ratat şi a prejudiciului moral şi la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Comerciale „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, şi anume în partea prin care a fost admisă acţiunea Societăţii Comerciale „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată şi a fost încasat de la Societatea Comercială „Cons Parcaj” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul 12 Societăţii Comerciale „Biancomlil” Societate cu Răspundere Limitată cu titlu de cheltuieli pentru reparaţia capitală a încăperii suma de 203801 lei, taxa de stat în mărime de 470 lei şi de 5644,

13 lei cu remiterea pricinii în partea dată la rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Vladimir Timofti Iurie Diaconu Ala Cobăneanu 13