3ra-601/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-601/15 Instanţa de fond: Curtea de Apel Chișinău – L. Popova DECIZIE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele ședinței judecător, Svetlana Filincova, Judecătorii Iuliana Oprea, Elena Covalenco Oleg Sternioală, Maria Ghervas, examinînd cererea de recurs depusă de către Nicolae Miron în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Miron împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chișinău din 06 mai 2008 prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, CONSTATĂ : La 07 februarie 2008 Nicolae Miron s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că prin actul de predare-primire din 28 aprilie 1998, procesele verbale nr.2-3 din 08 iunie 2000 și 5-6 din 24 august 2000 bunurile sovhozului ”Valea Trandafirilor” au fost transmise foștilor lucrători în calitate de cotă valorică, iar cota valorică a fost distribuită tuturor cotașilor. Cotașului Nicolae Miron i-a revenit în întregime obiectul ce făcea parte din componența sectorului de producție ”Hozdvor” și anume instalația de tăiat lemn (pilorama) estimată la suma de 915 lei. Bunul nu a fost înregistrat în organul cadastral pe parcusul a mai multor ani, din cauza inacțiunii autorităților publice locale. Neînregistrarea în ordinea stabilită a bunului face imposibilă exploatarea acestuia și obținerea venitului.

Nicolae Miron începînd cu 19 februarie 2001 de nenumărate s-a adresat cu cereri către Primăria Tohatin și OCT Chișinău în vederea înregistrării bunului primit, însă organul cadastral a refuzat primirea actelor, solicitînd decizia Consiliului local de delimitare a terenului de pămînt, aflat sub imobil și celui aferent cu drept de privatizare, deoarece după lichidarea gospodăriei agricole la 01 septembrie 2000, toate actele de privatizare au fost transmise Primăriei com. Tohatin. La 18 aprilie 2007 s-a adresat la Primăria Tohatin cu o cerere de eliberare a tuturor actelor necesare pentru a înregistra la OCT Chișinău instalația de tăiat lemn. La 02 mai 2007 a depus o cerere la OCT Chișinău în vederea perfectării actelor de înregistrare și înregistrarea bunului imobil, care au fost restituite reclamantului, pe motiv că construcția capitală a obiectului, unde este instalată rama de tăiat lemn, este amplasată pe pămînt și nu este considerată drept clădire.

Suplimentar s-a solicitat decizia Consiliului local Tohatin de delimitare a terenului aflat sub construcție și celui aferent. Prin cererile nr.240 și 241 din 04 mai 2007 adresate Primăriei Tohatin, mun. Chișinău, Nicolae Miron a solicitat delimitarea terenului, permisiunea restabilirii și punerii în funcțiune a instalației de tăiat lemn, care au fost ignorate de administrația publică locală. Din considerentul că cererile reclamantului au fost ignorate, la 13 decembrie 2007 a depus o cerere în procedura contenciosului administrativ împotriva Primăriei com. Tohatin, mun. Chișinău. Cu concursul instanței de judecată la 26 ianuarie 2008 actele solicitate de Nicolae Miron au fost eliberate de Primăria com.

Tohatin, mun. Chișinău, însă OCT Chișinău refuză primirea actelor și a cererii de înregistrare a dreptului de proprietate asupra bunului imobil, motiv pentru care solicită repunerea în termen, admiterea acțiunii, recunoașterea refuzului OCT Chișinău de a primi actele și a efectua înregistrarea de stat a dreptului de proprietate asupra instalației de tăiat lemn ca fiind neîntemeiat, transmiterea bunului în proprietate privată, obligarea OCT Chișinău de a efectua înregistrarea dreptului de prorpeitate asupra bunului în baza actului de predare – primire din 28 aprilie 1998, a certificatului de proprietate și încasarea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei. Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008 acțiunea lui Nicolae Miron a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția adoptată, la 17 iunie 2008 a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă integral. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 iulie 2008 a fost admis recusrul declarat de Nicolae Miron, casată hotărîrea primei instanțe din 06 mai 2008 și emisă o nouă hotărîre, prin care a fost repusă în termen și admisă parțial acțiunea lui Nicolae Miron, recunoscut ilegal refuzul Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău referitor la primirea actelor depuse de către Nicolae Miron și înregistrarea dreptului lui de prorpietate asupra instalației de tăiat lemn. S-a obligat Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău de a înregistra dreptul de proprietate a lui Nicolae Miron asupra instalației.

La 24 iulie 2009 Alexandru Anghelici, Pelaghia Anghelici, reprezentați de avocatul Vasile Sajen, Vasile Sajen, Raisa Bobicov, Nicolae Bobicov, Valentina Ciupis, Ecaterina Cheltuitor, Elena Daniliuc au depus cerere de revizuire, solicitînd casarea deciziei instanței de recurs cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța competentă cu atragerea revizuienților pentru a-și formula pretențiile. Cererea de revizuire, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 30 septembrie 2009 a fost respinsă ca fiind inadmisibilă. La 02 februarie 2015 Vasile Sajen a depus cerere de revizuire a deciziei Curții Supreme de Justiție din 23 iulie 2008, solicitînd casarea acesteia, punerea pe rol a examinării recursului lui Nicolae Miron, cu pronunțarea unei noi decizii, prin care să fie respins recursul și menținută hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008 și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 18 martie 2015 cererea de revizuire depusă de Vasile Sajen a fost admisă. S-a casat decizia instanței de recurs din 23 iulie 2008 și s-a dispus rejudecarea recursului lui Nicolae Miron. Conform art. I din Legea nr. 155 din 5 iulie 2012, întrată în vigoare de la 30 noiembrie 2012, Codul de procedură civilă a fost modificat şi completat cu excluderea din acesta a articolelor 397-422, care reglementau examinarea cererilor de recurs în secţiunea I. Potrivit art. II alin. (6) din Legea nr.155 din 5 iulie 2012, recursurile depuse împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de către curţile de apel vor fi examinate de Curtea Supremă de Justiţie conform prevederilor prezentei legi.

În conformitate cu art.3 alin. (1) CPC instanţele judecătoreşti aplică legile procesuale civile în vigoare la data judecării cauzei civile. Art. 442 alin. (1) în coroborare cu art. 444 alin. (1) CPC stipulează că recursul declarat se judecă în limitele invocate şi în baza referinţei depuse de către intimat fără înştiinţarea participanţilor la proces. Analizînd cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat, care necesită a fi respins cu menţinerea hotărîrii contestate din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Materialele cauzei atestă că în baza actului principal de predare-primire a cotei valorice foștilor proprietari ai gospodăriei ”Valea Trandafirirlor” din 28 aprilie 1998 au fost transmise în calitate de cotă valorică în natură atît mijloace fixe, cît și mijloace circulante ale acestei persoane juridice. (f.d.7) Extrasul nr.541 din procesele verbale ale Comisiei de privatizare a bunurilor Întreprinderea Agricolă sovhozul ”Valea Trandafirilor” nr. 2-3 din 08 iunie 2000, nr. 5-6 din 16 mai 2000 și actul de predare – primire din 28 aprilie 1998 atestă că grupului de proprietari, reprezentat de liderul Nicolae Miron i-au fost atribuite în propietate comună în diviziune bunuri în sumă totală de 2824 lei, inclusiv instalația de tăiat lemn (pilorama).

(f.d.9) Prima instanță a dispus respingerea acțiunii, motivînd că reclamantul nu a prezentat probe, ce ar confirma dreptul lui de proprietate asupra instalației de tăiat lemn, precum și că această construcție este una capitală. Nicolae Miron nu deține titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren asupra porțiunii de pămînt, pe care este amplasată construcția precum și a celui aferent bunului. Colegiul lărgit consideră că concluziile primei instanțe, expuse în hotărîre, sînt întemeiate, argumentate și legale și nu constituie temei de casare a acesteia. Din interpretarea art.5 al Legii cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din 25 februarie 1998 rezultă că bunurile imobile precum terenurile, clădirile și construcțiile legate solid de pămînt, apartamentele și alte încăperi izolate, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra lor sînt supuse înregistrării obligatorii.

Înregistrarea dreptului asupra bunului imobil, prin prisma art.28 alin.(1) al Legii cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din 25 februarie 1998 se face în temeiul următoarelor documente: actele administrative emise de autorităţile publice abilitate în modul stabilit de legislaţie, în vigoare la data adoptării lor; contractele asupra bunului imobil, încheiate conform legislaţiei în vigoare la data adoptării lor; certificatele de succesiune; hotărîrile instanţei de judecată; procesele-verbale privind procurarea bunului imobil la licitaţie, întocmite de executorul judecătoresc şi confirmate de către instanţa de judecată, sau procesele-verbale de transmitere silită a dreptului de proprietate asupra bunului imobil, întocmite de către executorul judecătoresc; titlurile de autentificare a drepturilor deţinătorului de teren şi alte acte (adeverinţe) privind drepturile asupra bunului imobil, eliberate de autorităţile publice abilitate, în modul stabilit de legislaţia în vigoare la data eliberării lor; alte documente privind naşterea sau transmiterea drepturilor asupra bunurilor imobile, eliberate conform legislaţiei în vigoare la data naşterii sau transmiterii acestor drepturi.

La 18 mai 2000 prin certificatul de proprietate privată nr. 307 Agenția teritorială Chișinău a departamentului Privatizării și Administrării Proprietății de Stat a autentificat dreptul de proprietate asupra cotei-valorice în sumă de 2824 lei din patrimoniul Întreprinderii Agricole sovhozul ”Valea Trandafirilor”, situat în s. Tohatin, mun. Chișinău, care aparține lui Nicolae Miron cu drept de proprietate privată. (f.d.8) Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.383 din 21 iulie 2008, întocmit de către Centrul de expertize independente ”Cexin” instalația de tăiat lemn (pilorama) este o construcție capitală și strămutarea acesteia este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinate ei.

În baza deciziei Consiliului local Tohatin, mun. Chișinău din 25 ianuarie 2008 a fost stabilită suprafața terenului aferent instalației de tăiat lemn și anume de 0,4928 ha. Totodată s-a obligat Primăria s. Tohatin să reîncheie contractul de atribuire în proprietate a terenului respectiv (f.d.25). Reclamantul a solicitat înregistrarea dreptului de prorpietate asupra instalației de tăiat lemn în baza Extrasului nr.541 din procesele verbale ale Comisiei de privatizare a bunurilor sovhozului ”Valea Trandafirilor” nr. 2-3 din 08 iunie 2000, nr. 5-6 din 16 mai 2000 și a actului de predare – primire din 28 aprilie 1998. Instanța de fond just a concluzionat că actele respective nu stabilesc dreptul de proprietate a lui Nicolae Miron asupra obiectului, deaoarece acesta face parte din bunurile transmise unui grup de deținători ai cotei valorice, interesele cărora în procesul de privatizare a fost reprezentat de Nicolae Miron.

La caz, instanța de recurs reține că prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2014, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 02 decembrie 2014 Nicolae Miron a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 310 alin.(1) Cod penal și încetat procesul penal pe motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală. In cadrul examinării cauzei penale s-a constatat că Nicolae Miron s-a aflat în litigiu cu ÎS ”Cadastru”, filiala OCT Chișinău privind obligarea înregistrării dreptului de prorpietate asupra instalației de tăiat lemn-pilorama.

În cadrul ședințelor de judecată dînsul a prezentat extrasul nr.541 cu conținut denaturat fals și anume sintagma din rubrica nr.6 – ”Alte mijloace fixe” a fost înlocuită cu sintagma – ”Instalație de tăiat lemn (pilorama) la suma de 915 lei”, fapt probat prin raportul de expertiză nr.118 din 16 martie 2011. Acest document fals prezentat de Nicolae Miron, în procesul civil drept probă autentică a servit temei de a-i fi admisă acțiunea prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 iulie 2008, care ulterior a fost revizuită. Cumulul probelor prezentate la materialele cauzei demonstrează că reclamantul nu a întrunit condițiile legale pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului, care face parte din bunurile atribuite ca cotă valorică, iar Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău întemeiat a restituit cererea lui Nicolae Miron privind înregistrarea bunului imobil.

Analizînd argumentele recursului coroborate circumstanţelor de drept, pe care este întemeiată hotărîrea instanței de judecată, instanţa de recurs consideră că s-a ajuns la o concluzie corectă și argumentată cu privire la respingerea acţiunii. În opinia Colegiului lărgit, prima instanță a determinat definitiv circumstanţele, care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicînd corect normele de drept material şi procedural, şi întemeiat a ajuns la concluzia cu privire la netemeinicia acțiunii.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărîrea primei instanțe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărîrea primei instanțe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE: Se respinge recursul declarat de către Nicolae Miron. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2008, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Nicolae Miron împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iuliana Oprea Elena Covalenco Oleg Sternioală Maria Ghervas