3r-257/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – A. Spoială dosarul nr. 3r-257/13 instanţa de apel – N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol DECIZIE 26 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând recursul declarat de către Nicolae Miron în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Miron împotriva Consiliului comunei Tohatin şi Primăriei comunei Tohatin cu privire la contestarea actului administrativ, atribuirea în proprietate privată cu înmânarea titlului de proprietate asupra terenului aferent instalaţiei de tăiat lemn, declararea nulităţii planului cadastral, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de către Nicolae Miron şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2011 şi hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 21 ianuarie 2011 constată: La 07 mai 2009, Nicolae Miron a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei com. Tohatin şi Consiliului com. Tohatin şi cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că a devenit proprietar al bunului imobil (ferestrău mecanic) ca urmare a certificatului de proprietate privată nr. 307 şi anexei nr. 541, eliberate de către Agenţia Teritorială Chişinău a Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat.

Menţionează că ulterior în temeiul deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 23 iulie 2008 a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate asupra obiectului privat sub nr. cadastral 0146122287. Conform deciziei 1/8 din 25 ianuarie 2008 organul public local a stabilit suprafaţa de 0,4928 ha, ce constituie teren aferent bunului imobil nominalizat, aceiaşi suprafaţă fiind indicată şi în decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 iulie 2008. Afirmă că devenind proprietar cu drepturi depline a solicitat organului public local vânzarea-cumpărarea terenului aferent imobilului privat, reieşind din condiţiile pct. 2 al Regulamentului cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente, în acest sens a depus cerere la 30 decembrie 2008, însă prin răspunsul din 07 aprilie 2009 pârâtul nu a întreprins nimic, solicitând acordul Agenţiei de privatizare.

Consideră că nu este necesar acordul Agenţiei de privatizare, deoarece terenul aferent imobilului nu este un teren din domeniul privat al statului pentru a cere acordul Agenţiei, iar celelalte acte cerute de lege au fost prezentate. Or, teren aferent se consideră suprafaţa de teren pe care sunt amplasate nemijlocit bunurile şi este necesar pentru deservirea acestora. Susţine că acţiunile pârâtului sunt ilegale, contrare pct. 14 al Regulamentului cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente, aprobat prin hotărârea Guvernului din 16 decembrie 2008, ceea ce constituie conform art. 26 al Legii contenciosului administrativ, temei pentru anularea actului administrativ, adică refuzul de transmite reclamantului în proprietate privată a terenului aferent imobilului.

De asemenea, susţine că prin acţiunile sale organul public local îi creează impedimente în realizarea dreptului prevăzut de lege, determinându-l să suporte anumite inconveniente morale. Solicită obligarea pârâtului de a încheia cu Nicolae Miron contractul de vânzare-cumpărare a terenului cu suprafaţa de 0,4928 ha, aferent obiectului privat (ferestrău mecanic - instalaţia de tăiat lemn), înregistrat sub nr. cadastral 0146122287 şi repararea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei, cauzat prin acţiuni ilegale. Ulterior, Nicolae Miron a depus cerere suplimentară, solicitând declararea nulităţii planului cadastral a terenului aferent instalaţiei de tăiat lemn (ferestrăului mecanic) elaborat de pârât şi declararea nulităţii deciziei Consiliului Comunal Tohatin mun.

Chişinău 4/4 din 27 martie 2009. În cadrul dezbaterilor judiciare Nicolae Miron a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat obligarea Primăriei com. Tohatin de a atribui în proprietate privată, cu înmânarea titlului de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 0,4928 ha, aferent instalaţiei de tăiat lemn în baza deciziei 9/2 din 06 octombrie 2006, modificată prin decizia 1/8 din 25 ianuarie 2008, conform planului cadastral din 05 octombrie 2009 elaborat de „GeoInfoSistem” SRL, declararea nulităţii planului cadastral din 05 octombrie 2008 elaborat de Primăria Tohatin şi înregistrat la OCT Chişinău la 26 noiembrie 2008, declararea nulităţii deciziei Consiliului comunal Tohatin 4/4 din 27 martie 2009, repararea prejudiciului material în sumă de 1582,96 lei şi prejudiciului moral în sumă 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 28 decembrie 2009 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2010 a fost admis recursul, casată hotărârea primei instanţe şi remisă pricina la rejudecare. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 05 noiembrie 2010 a fost admisă cererea lui Ivan Iosob şi atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Liuba Vieru. (f. d. 229 verso) Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21 ianuarie 2011 a fost respinsă acţiunea.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 iulie 2011 a fost admis recursul declarat de către Nicolae Miron, casată parţial hotărârea primei instanţe şi în această parte emisă o nouă hotărâre, prin care a fost anulată decizia nr. 4/4 din 27 martie 2009, decizia nr. 1/9 din 25 ianuarie 2011, planul cadastral din 08 octombrie 2008 şi obligată Primăria comunei Tohatin şi Consiliul comunei Tohatin de a transmite lui Nicolae Miron, în proprietate privată prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare terenul cu suprafaţa de 0,4928 ha, aferent construcţiei nr. cadastral 0146122287 şi se încasat de la Primăria şi Consiliul com. Tohatin în beneficiul lui Nicolae Miron 800 lei. În rest hotărârea a fost menţinută.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2011 a fost admisă cererea de revizuire depusă de Serghei Sajin, Nina Sajin, Raisa Bobicov, Nicolai Bobicov, Olga Şibarov, Alexandru Anghelici, Pelagheia Anghelici, Maria Gadji, Teodor Josan, Ana Gavrilova, Petru Daniliuc, Victor Daniliuc, Maria Barbu, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 iulie 2011 şi dispusă examinarea pricinii în ordine de recurs pentru 25 octombrie 2011, ora 15.00. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2011 a fost respins recursul declarat de către Nicolae Miron şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 06 august 2012 Nicolae Miron a depus cerere de revizuire, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2011, rejudecarea recursului, admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi admiterea pretenţiilor formulate în acţiune.

În motivarea cererii de revizuire menţionează că ulterior pronunţării deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2011, decizia organului public local nr. 1/91 din 25 ianuarie 2011 care a constituit temei pentru emiterea hotărârii din 25 octombrie 2011, a fost anulată, fapt ce constituie temei de declarare a revizuirii conform art. 449 lit. e) CPC. Indică că din materialele cauzei se constată că revizuentul este proprietar al bunului imobil „pilorama” - instalaţia de tăiat lemn, în temeiul certificatului de proprietate privată nr. 307 şi a anexei nr. 541. Acest drept de proprietate a fost înregistrat în registrul bunurilor imobile sub nr. cadastral 0146122.287.01, ca urmare a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 23 iulie 2008. La 25 ianuarie 2008, în vederea identificării suprafeţei terenurilor aferente obiectivelor private, organul public local a adoptat decizia nr. 1/8 prin care a stabilit suprafaţa terenului aferent „piloramei” - 0,4928 ha.

Acest act administrativ a intrat în circuitul juridic, astfel încât Curtea Supremă de Justiţie obligând la înregistrarea dreptului de proprietate asupra „pilorama - instalaţia de tăiat lemn” a constatat că acest bun este amplasat pe un teren aferent cu suprafaţa de 0,4928 ha. Susţine că deşi, existau acte administrative care au fost supuse controlului judecătoresc, precum şi hotărâri judecătoreşti care identifică suprafaţa terenului aferent bunului revizuentului, organul public local a emis decizia nr. 1/9 din 25 ianuarie 2011 care a stabilit suprafaţa de 0,454 ha pentru imobilul „clădirea fostei lemnării”, din suprafaţa de 0,4928 ha, iar restul suprafeţei ar constitui teren aferent construcţiei revizuentului.

Mai mult, despre exproprierea de bunul său, revizuentul a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, indicând crearea de piedici artificiale în privatizarea terenului aferent construcţiei sale. Referitor la actele „noi descoperite” de către unii din intervenienţii accesorii şi prezentate Curţii de Apel Chişinău la 25 octombrie 2011 menţionează că Extrasul din Registrul bunurilor imobile - există anexat la dosar, fiind apreciat de către prima instanţă, precum şi de către Curtea de Apel Chişinău, iar depunerea acestuia în mod repetat, nu constituie prin sine un fapt nou. Ce ţine de dosarul tehnic, indică că prin informaţia ce o reflectă nu este o circumstanţă nouă. Or, măsurările efectuate de către „GeoInfoSistem” au avut ca reper actele şi informaţia cadastrală, ce au constatat că construcţia nr. cadastral 0146112.287 este amplasată pe un teren cu suprafaţa de 0,4928 ha.

În acest sens este relevantă practica judiciară europeană, precum cauza Popov nr. 2 contra Republicii Moldova, ce a constatat că unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (cauza Brumărescu contra României, Roşca contra Moldovei). Astfel, securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei.

Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare (Roşca contra Moldovei). Afirmă că la adresarea către organul public local, s-a indicat că transmiterea terenului în proprietate privată este posibilă, însă după rectificarea greşelii strecurate în numărul cadastral al construcţiei revizuentului Nicolae Miron, nefiind invocate motive de fond sau altă imposibilitate. Consideră că Curtea de Apel Chişinău urma să respecte dreptul la judecare, acordând părţilor egalitate în faţa justiţiei, înlăturarea oricăror discriminări şi îndatoriri procesuale.

Ceea ce l-a plasat în dezavantaj pe revizuent faţă de ceilalţi participanţi la proces este faptul că a fost împiedicat de a „culege beneficiile” din probele administrate judiciar, de a fi asistat de avocat, iar în fond de a-şi exercita dreptul de apărarea prin prezentarea probelor ce îndreptăţesc cererea sa introdusă în justiţie. Or, din moment în care la 25 octombrie 2011 instanţa de judecată a redeschis procesul, urma să acorde termen ca părţile raportului material litigios să discute în contradictoriu asupra celor prezentate, să existe o egalitate a armelor în proces. Susţine că el nu a beneficiat de un tratament egal, de o protecţie judiciară ca şi oponenţii, întrucât în motivarea hotărârii au fost reţinute doar argumentele acestora, iar obiecţiile reclamantului nu au fost auzite în acest sens.

Astfel s-a admisă violarea articolul 6 § 1 al Convenţiei, reclamantul fiind privat de dreptul la un proces echitabil. La fel, afirmă că urmare a modului de examinare a cauzei, reclamantul este victima unui tratament discriminatoriu în coraport cu ceilalţi participanţi, din moment în care în altă cauză conexă intervenienţii accesorii au încercat, la Curtea Supremă de Justiţie la 30 septembrie 2009, practic pentru argumente similare să redeschidă procesul. Însă datorită faptului că nu existau temeiuri de revizuire, revizuentul s-a bucurat şi de o instanţa independentă şi obiectivă, ceea de care a fost lipsit în prezenta cauză. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de către Nicolae Miron şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2011 şi hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 21 ianuarie 2011. La 13 martie 2013 Nicolae Miron a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii contestate, admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei instanţei de apel, rejudecarea recursului, admiterea acestora, casarea hotărârii primei instanţe şi admiterea acţiunii. Consideră că încheierea contestată este ilegală, prin care au fost încălcate nu doar normele de drept procedural şi material, dar l-a lăsat în categoria celor neîndreptăţiţi, permiţând exproprierea forţată asupra bunurilor care urmau să-i aparţină lui, fapt prin care i-au fost încălcate drepturile la proprietate.

În motivarea recursului indică că în hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 23 iulie 2008 este stipulat că obiectul supus înregistrării este amplasat pe un teren cu suprafaţa de 0,4928 ha stabilit prin decizia 1/8 din 25 ianuarie 2008 a Consiliului local, care urma să-şi execute propria decizie. Menţionează că contrar acestui principiu Consiliul comunal Tohatin a luat o altă atitudine şi a adoptat mai multe acte de dispoziţie şi decizii punând în discuţii fapte deja stabilite devenite irevocabile. Cu referire la art. 123 alin. (2) CPC, susţine că Consiliul local nu a fost în drept să modifice (să micşoreze) suprafaţa terenului nominalizat. Afirmă că despre iregularităţile comise în această cauză şi în alte cauze conexe, precum şi despre exproprierea de bunuri (teren-construcţie) a sesizat Curtea Europeană, invocând încălcarea art. 1, Protocolul 1 şi securitatea raporturilor juridice.

Mai indică că instanţa respingând cererea de revizuire se bazează pe decizia Curţii de Apel din 25 octombrie 2011 fără a conştientiza că la 13 iulie 2011 Curtea de Apel a emis o decizie irevocabilă care deja prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2011 cât şi decizia din aceeaşi zi, deja a produs efecte grave şi au fost încălcate principiile stabilităţii raporturilor juridice, fiind rediscutată o decizie irevocabilă (din 13 iulie 2011), la cererea de revizuire depusă de consilierul (intervenient) Sajin.

Susţine că Colegiul menţine că prin decizia Consiliului comunal Tohatin 4/4 din 27 martie 2009 au fost operate nişte modificări fără a conştientiza că de fapt prin decizia menţionată Consiliul local a exclus din terenul cu nr. cadastral 0146112287 cu suprafaţa de 0,4928 ha obiectul „Pilorama” ori acest obiect cu suprafaţa de 71,3 m2 nu se mai găseşte în actele administrative, iar prin înlocuirea sintagmei „Pilorama” cu sintagma „Clădirea fostei lemnării” este o incompetenţă a autorităţii publice locale, ori schimbarea denumirii obiectelor nu ţine de competenţa autorităţii publice locale, iar construcţia nr. 1 cu suprafaţa de 71,3 m2, „Pilorama” şi construcţia nr. 2 „Clădirea fostei lemnării”, de fapt conform actelor iniţiale „Depozit de păstrare a materialelor de construcţie” (act nr. 7 din 16 mai 2000) sunt obiecte diferite după destinaţie şi au proprietari diferiţi.

Invocă că Colegiul civil eronat a interpretat art. 130 CPC, a administrat, expus şi a dat o apreciere doar a probelor prezentate de APL şi intervenientul Serghei Sajin, fără a lua în consideraţie şi probele prezentate de el, a dat o apreciere greşită acestora şi nu a cercetat multiaspectual, complet toate probele din dosar.

Autoritatea publică locală a emis mai multe decizii, iar în baza acestor decizii a modificat şi planurile cadastrale cu încălcarea normelor legale, inclusiv decizia 1/9 din 25 ianuarie 2011 care a fost adusă la cunoştinţă doar în procedura de apel la 13 iulie 2011 şi care a fost anulată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 iulie 2011 din oficiu, fapt care a stat la baza admiterii cererii de revizuire depusă la 12 iulie 2011, iar la 25 octombrie 2011 prin încheierea Curţii de Apel cererea a fost admisă şi anulată decizia Curţii de Apel din 13 iulie 2011. Menţionează că la baza cererii de revizuire înaintată de către Serghei Sajin au fost înscrisuri precum extrasul din Registrul cadastral din 056 august 2011 şi Planul geometric şi Planul cadastral, fără a se ţine seama că aceste acte au fost anexate anterior şi au fost apreciate de instanţă (f. d. 154). Iar Planul geometric şi Planul cadastral diferă după suprafaţă şi amplasare.

Consideră că anularea actului administrativ care a stat la baza încheierii Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2011 constituie temei de revizuire a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2011. Afirmă că prin decizia 1/9 din 25 ianuarie 2011 APL a format un nou imobil cu nr. cadastral 0146112339 cu suprafaţa de 0,454 din contul terenului cu nr. cadastral 0146112287, iar prin decizia 4/10 din 17 mai 2012 acest teren a fost vândut consilierului Serghei Sajin în mărime de 72 %, rămânând doar terenul ce urmează a fi transmis soţiei sale Alina Sajin. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Materialele cauzei atestă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa recurentului la 04 martie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 48). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 13 martie 2013 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum rezultă din materialele dosarului drept temei de revizuire a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2011, de către revizuent au fost invocate prevederile art. 449 lit. e) CPC, ca înscris probator fiind anexată hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 26 iunie 2012, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, emisă în cauza Nicolae Miron împotriva Consiliului local Tohatin cu privire la contestarea actului administrativ, prin care acţiunea a fost admisă parţial, restabilit termenul de prescripţie omis de Nicolae Miron, anulată decizia nr. 1/9 din 25 ianuarie 2011, a Consiliului local Tohatin mun.

Chişinău, în rest pretenţiile cu privire la despăgubirea morală în mărime de 50000 lei au fost respinse. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Curtea de Apel Chişinău corect a ajuns la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, deoarece argumentele expuse în susţinerea cererii de revizuire, cât şi înscrisul anexat nu constituie temei prevăzut de art. 449 lit. e) CPC, aplicabil la caz. În conformitate cu art. 449 lit. e) CPC, revizuirea se declară în cazul în care s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere.

În sensul normei enunţate este important de înţeles ca actul de dispoziţie în cauză (hotărârea, sentinţa, ordonanţa sau decizia) să fie irevocabil şi ca acest act să fi stat la baza emiterii hotărârii supuse revizuirii. Justificarea acestui temei constă în faptul, că au intervenit modificări în materialul probator pe care s-a sprijinit instanţa la pronunţarea hotărârii. Aici, este de menţionat şi faptul că revizuirea este o cale de atac de retractare, prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege. Iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Cu referire la prevederile enunţate, instanţa de recurs remarcă că Curtea de Apel Chişinău, temeinic a apreciat că hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 26 iunie 2012 nu poate constitui temei de revizuire în sensul invocat, or aceasta nu a stat la baza emiterii hotărârii supuse revizuirii. Prin urmare, corect, instanţa ierarhic inferioară, a ajuns la concluzia că argumentele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 449 lit. e) CPC. Mai mult că anularea deciziei Consiliului local Tohatin, nr. 1/9 din 25 ianuarie 2011, circumstanţă la care face referire revizuientul, nu influenţează soluţia asupra cazului.

Instanţa de recurs reţine drept justă şi constatarea Curţii de Apel Chişinău că nici referirea revizuentului la decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 iulie 2008 emisă în pricina civilă la cerere de chemare în judecată a lui Nicolae Miron împotriva OCT Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ nu poate fi reţinută întru admiterea cererii de revizuire. Or, prin această decizie OCT Chişinău a fost obligat de a înregistra dreptul de proprietate a reclamantului asupra instalaţiei de tăiat lemn (pilorama), pe când terenul aferent acestui obiectiv nu a constituit obiect al acţiunii. În acest context, instanţa de recurs apreciază critic argumentele recurentului invocate împotriva încheierii recurate, deoarece acestea nu constituie temei de admitere a recursului şi nu indică la ilegalitatea încheierii atacate, mai mult că acestea se combat prin constatările enunţate.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Nicolae Miron. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Miron împotriva Consiliului comunei Tohatin şi Primăriei comunei Tohatin cu privire la contestarea actului administrativ, atribuirea în proprietate privată cu înmânarea titlului de proprietate asupra terenului aferent instalaţiei de tăiat lemn, declararea nulităţii planului cadastral, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan