3ra-742/15 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Rîşcani Dosarul nr.3ra-742/15 Mun. Chişinău Judecător: St. Bleşceaga Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SC „IMC Market” SRL împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015, CONSTATĂ : La 01 aprilie 2013, reclamantul SC „IMC Market" SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la anularea deciziei nr. 516 din 28 decembrie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 11 decembrie 2012 în incinta magazinului Nr. 2 al „IMC Market” SRL din mun. Chişinău, bd. Moscovei nr. 9 Direcţia Control Regional a efectuat control în partea numerarului la casele magazinului (utilizarea MCC), în rezultatul căruia s-a constatat excedent în numerar de 6,37 lei la una din case, care conform actului a fost calificat de inspectori ca „neaplicarea MCC". Astfel în cadrul examinării cazului IFPS a emis Decizia nr.516 din 28 decembrie 2012, prin care „IMC Market" SRL a fost declarată vinovată de încălcarea art. 254 al. (2) Cod Fiscal, fiind amendată cu 10 000 lei. Indică reclamantul că Decizia nu conţine careva referinţe la calificarea obiectivă a circumstanţelor în care s-a produs cazul, precum şi nici la stabilirea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la comiterea încălcării fiscale.

Consideră că, la examinarea cazului urma a fi luat în consideraţie faptul, că excedentul depistat nu conţine pericol social apărat de lege, nu lezează interesele consumatorilor, dar nici nu prejudiciază bugetul public, circumstanţă în care contribuabilul nu i se cuvine sancţiunea respectivă, aceasta fiind într-o disproporţie 1 colosală cu valoarea excedentului, dar şi cu consecinţa negativă a faptei contribuabilului. Solicită, reclamantul anularea deciziei nr. 516 din 28 decembrie 2012 şi sancţiunea dispusă pentru SC „IMC Market" SRL. Ulterior reclamantul a depus o cerere suplimentară prin care a solicitat şi obligarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat să restituie suma achitată în trezoreria de stat în baza deciziei contestate.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 27.06.2014 s-a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a conchis că motivul invocat în acţiune nu este bazat pe suport legal şi probatoriu. La data de 03.07.2014 SC „IMC Market" SRL a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015 s-a admis apelul declarat de către SC „IMC Market" SRL, s-a casat hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 iunie 2014 şi s-a emis o nouă hotărâre, prin care cererea de chemare în judecată s-a admis şi s-a anulat decizia nr. 516 din 28 decembrie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale şi sancţiunea dispusă pentru SC „IMC Market" SRL. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt întemeiate.Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă nu a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, nu a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi incorect a aplicat normele de drept material şi procedural.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 27 iunie 2014. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. 2 Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 3 considera recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SC „IMC Market” SRL împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind contestarea actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4