2r-335/15 — Repararea prejudiciului

prima instanţă: Cornelia Vîrlan dosarul nr.2r-335/15 instanţa de apel: D.Manole, N.Traciuc, E. Fistican DECIZIE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Sălceanu Ion prin intermediul reprezentantului său - avocatul Iachimov Cristina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sălceanu Ion împotriva Primăriei comunei Stăuceni, privind repararea prejudiciului material şi moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, prin care cererea de apel a fost restituită ca fiind depusă cu omiterea termenului legal de declarare, c o n s t a t ă La 12 august 2013, reclamantul Sălceanu Ion s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei comunei Stăuceni, privind repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, la data de 23 iulie 2013 a depus în adresa pîrîtei Primăria comunei Stăuceni o cerere prealabilă, solicitînd repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma distrugerii gardului de nuele şi defrişarea arborilor. Afirmă reclamantul că, prin răspunsul nr. 02/1-23/694 din 01 august 2013, pîrîta Primăria comunei Stăuceni l-a informat că nu ţine de competenţa dînsei de a soluţiona o astfel de cerere. Consideră Sălceanu Ion că, pîrîta Primăria comunei Stăuceni recunoaşte prejudiciul material cauzat acestuia, or, lucrările de amenajare a drumului în vecinătatea lotului de pămînt pe care î-l deţine în proprietate au fost efectuate de către Titcu Constantin la comanda Primăriei comunei Stăuceni.

Solicită reclamantul Sălceanu Ion, încasarea din contul Primăriei comunei Stăuceni în beneficiul său a prejudiciului material şi moral în sumă de 76572 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 03 decembrie 2013, acţiunea înaintată de către Sălceanu Ion a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 09 aprilie 2014, Sălceanu Ion a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu remiterea pricinii la rejudecare. 1 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, s-a restituit cererea de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului legal de declarare.

Invocînd ilegalitatea acestei încheieri, la data de 08 octombrie 2014, Sălceanu Ion prin intermediul reprezentantului său - avocatul Iachimov Cristina a declarat recurs, solicitînd repunerea în termenul de declarare a recursului, admiterea acestuia, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel pentru examinarea cauzei în fond. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată pe motiv că a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural, or, instanţa de apel urma să ţină cont de normele de drept naţionale, cît şi de practica CEDO, în vederea neîngrădirii dreptului privind accesul liber la justiţie, fapt ce în prezenta speţă nu se atestă.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea privind repunerea în termenul de declarare a recursului și de a repune în termen recursul declarat de către Sălceanu Ion prin intermediul reprezentantului său - avocatul Iachimov Cristina. Totodată, instanţa de recurs consideră că recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins cu menţinerea încheierii contestate. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art.427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) CPC RM, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. În acest sens, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reietereză prevederile art. 425 CPC, care statuează expres că, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Prin prisma normei legale enunţate, instanţa de recurs relevă că, încheierea recurată a fost pronunţată la 24 iunie 2014 (f.d.56-59) şi recepționată de către reprezentanta recrurentului – avocatul Iachimov Cristina la data de 25 septembrie 2014 (f.d.61,verso), iar recursul a fost declarat la 08 octombrie 2014 (f.d.65-66).

În asemenea împrejurări şi întru evitarea admiterii unei încălcări a dispoziţiilor statuate la art. 6 § 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instanţa de recurs consideră necesar de a admite cererea privind repunerea în termenul de declarare a recursului și de a repune în termen recursul declarat de către Sălceanu Ion prin intermediul reprezentantului său - avocatul Iachimov Cristina, or, la caz, temeinicia omiterii termenului recursului se confirmă prin faptul recepţionării tardive a încheierii privind restituirea cererii de apel. Colegiul reiterează prevederile art. 362 alin. (1) CPC, care statuează expres că, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs relevă că, dispozitivul hotătîrii instanței de fond a fost pronunțat la data de 03 decembrie 2013 (f.d.15). Concomitent, din materialele dosarului Colegiul reţine că, cererea de apel înaintată de către Sălceanu Ion împotriva hotărîrii primei instanţe a fost înregistrată la data de 09 aprilie 2014 (f.d.28-29). 2 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră oportun de a reitera în prezenta speță prevederile art. 110 CPC, care statuează expres că, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Totodată, potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Prin urmare, în speţă, termenul de declarare a apelului şi-a început curgerea la 04 decembrie 2013, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărîrii contestate şi a expirat la 03 ianuarie 2014, aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului. Astfel, de la pronunțarea hotărîrii judecătoreşti a primei instanţe pînă la declararea apelului s-a scurs o perioadă de 127 zile, fapt ce denotă depunerea apelului cu încălcarea termenului de declarare.

Argumentele recurentului Sălceanu Ion precum că, apelul a fost declarat în termen, pe motiv că, copia hotărîrii motivate a instanței de fond ar fi primit-o la data de 13 martie 2014, instanţa de recurs le consideră neîntemeiate și care urmează a fi respinse. Or, potrivit modificărilor operate prin Legea nr.155 din 05.07.2012, în vigoare din 30.11.2012, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii și nu din mometul primirii copiei hotărîrii, cum prevedea anterior norma procesuală. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului Sălceanu Ion, precum că, nu a fost legal citat, astfel, fiind privat de posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia procesuală în cadrul procesului de judecată.

Or, cererea din 04 iunie 2014 înaintată de către recurent anexată la dosar denotă contrariul şi anume că, recurentul – apelant Sălceanu Ion a cunoscut despre data, ora şi locul examinării cauzei (f.d.52). Cu atît mai mult că, însuşi recurentul – apelant Sălceanu Ion a solicitat prin prisma art. 27 CPC, care prevede expres că, disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanţilor la proces, în primul rînd a părţilor, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecăţii, precum şi de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea şi mijloacele procedurale de apărare şi a art. 206 alin. (1) CPC, care indică expres că, părţile au dreptul să solicite instanţei judecătoreşti examinarea pricinii în lipsa lor şi remiterea copiei de pe hotărîre, examinarea cauzei în lipsa sa, ceea ce se confirmă prin cererile anexate la dosar (f.d.f.d.1,29).

Prin urmare, acesta a avut posibilitatea de a-și argumenta poziția referitor la omiterea termenului de declarare a apelului, iar dînsul neprezentîndu-se în ședință, s-a degrevat de probațiune. La fel, sunt neîntemeiate argumentele recurentului Sălceanu Ion precum că, nu a cunoscut despre existenţa litigiului, or, ţine de obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă (f.d.52), a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă, fapt, însă, ignorat cu desăvîrșire de către recurentul Sălceanu Ion, cu atît mai mult că, potrivit art. 61 alin. (1) CPC, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. 3 În astfel de circumstanţe, Colegiul conchide că, instanţa de apel întemeiat a restituit cererea de apel avînd în vedere că apelantul nici nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului. Or, în cazul admiterii cererii de apel, se va încălca principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 şi preambulul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ceea ce este inadmisibil. În context, instanţa de recurs aminteşte că art. 6 § 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanţă cu orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil.

Instanţa europeană a relatat însă, în practica sa constantă, că „dreptul la o instanţă” nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac, cauza Bacev contra Fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei, Kemp contra Luxembourg, Diaz Ochoa contra Spaniei, în carte înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricţie ce guvernează accesul la justiţie. Luînd în consideraţie cele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că argumentele invocate în recurs sînt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel.

În conformitate cu art. 427 lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite cererea reprezentantei recurentului Sălceanu Ion – avocatul Iachimov Cristina, privind repunere în termen a recursului. Se repune în termen recursul declarat de către avocatul Iachimov Cristina în interesele lui Sălceanu Ion. Se respinge recursul declarat de către Sălceanu Ion prin intermediul reprezentantului său - avocatul Iachimov Cristina. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sălceanu Ion împotriva Primăriei comunei Stăuceni, privind repararea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4