3ra-1139/14 — contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral

3ra-1139/14 — contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

prima instanță: N. Mazur dosarul nr. 3ra-1139/14

instanța de apel: M. Anton, A. Panov, Iu. Cotruță

ÎNCHEIERE

22 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Vera Macinskaia

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul

parlamentar Tamara Plămădeală în interesele Larisei Țurcan

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a avocatului parlamentar

Tamara Plămădeală în interesele Larisei Țurcan împotriva Primăriei mun. Chișinău cu

privire la contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2014, prin care a fost

respins apelul declarat de către avocatul parlamentar Tamara Plămădeală în interesele

Larisei Țurcan, admis apelul declarat de Primăria mun. Chișinău, casată hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 februarie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin

care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 26 iulie 2013, avocatul parlamentar Tamara Plămădeală a depus în interesele

Larisei Țurcan cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău cu

privire la contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la 27 mai 2013, prin dispoziția Primarului

mun. Chișinău nr. 377-d, s-a dispus înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului

proprietate municipală și eliberarea terenului ocupat abuziv din str. M. Sadoveanu.

Menționează că Larisa Țurcan, considerând actul în cauză ca fiind unul ilegal,

s-a adresat avocatului parlamentar cu o petiție, solicitând acordarea suportului necesar

în apărarea drepturilor omului și anularea dispoziției nominalizate.

Susține că din materialele dosarului rezultă că Primăria mun. Chișinău și

Consiliul municipal Chișinău, în anul 2010, au înaintat o cerere de chemare în judecată

împotriva ÎM „Damanto-Grup” SRL, administrator al căreia este Larisa Țurcan, prin

care au solicitat înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului proprietate municipală

prin demolarea construcțiilor samavolnice și eliberarea terenului ocupat abuziv, în

calitate de intervenient accesoriu fiind atrasă Direcția municipală pentru protecția

drepturilor copilului a Primăriei mun. Chișinău, iar alte subdiviziuni ale Primăriei

mun. Chișinău și ale Consiliului municipal Chișinău nu au fost parte la dosar.

1

Afirmă că Primăria a elaborat un plan de situație a terenului pentru salubrizare și

amenajare, care a fost coordonat și avizat cu Asociația de gospodărire a spațiilor verzi

în persoana lui E. Haruță. Secția arhitectură și renovare a preturii a eliberat schema de

amenajare și salubrizare a terenului. Planul menționat de situație al terenului pentru

salubrizare și amenajare a fost vizat la 14 iulie 2009 de către viceprimarul

mun. Chișinău, N. Grozavu, aprobat de către Pretorul sectorului Ciocana, coordonat cu

Direcția municipală spații verzi, Direcția generală arhitectură, urbanism și relații

funciare, vice-pretorul sectorului Rîșcani și arhitectorul principal al sectorului Rîșcani.

Relatează că la 13 mai 2011, Judecătoria Economică de Circumscripție a respins

acțiunea Primăriei mun. Chișinău și a Consiliului municipal Chișinău și a admis

acțiunea reconvențională a ÎM „Damanto-Grup” SRL, obligând Consiliul municipal

Chișinău și Primăria mun. Chișinău să elibereze decizia de dare în arendă a terenului

cu suprafața 0,60 ha din parcul-pădure „Rîșcani”, autorizat prin dispoziția Preturii

Ciocana mun. Chișinău nr. 01.10/114 din 08 iulie 2009.

Ulterior, la 13 octombrie 2011, Curtea de Apel Economică a admis apelul

declarat de către Consiliul municipal Chișinău și Primăria mun. Chișinău, a casat

hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 13 mai 2011 și a emis o nouă

hotărâre, prin care a obligat ÎM „Damanto-Grup” SRL să înlăture obstacolele în

folosirea terenului proprietate municipală prin demolarea construcțiilor samavolnice și

eliberarea terenului ocupat abuziv, amplasat în mun. Chișinău, str. M. Sadoveanu, cu

suprafața de 0,60 ha.

Remarcă că decizia Curții de Apel Economice din 13 octombrie 2011 a fost

atacată cu recurs la Curtea Suprema de Justiție, care la 01 martie 2012, a admis

recursul, a casat decizia Curții de Apel Economice din 13 octombrie 2011 în partea

admiterii cererii Consiliului și Primăriei mun. Chișinău de demolare a construcțiilor

SRL „Damanto Group” și a menținut în această parte hotărârea Judecătoriei

Economice de Circumscripție din 13 mai 2011.

Menționează că în legătură cu faptul că pentru unii reprezentanți ai primăriei nu

a fost clar conținutul deciziei, avocatul parlamentar a solicitat Curții Supreme de

Justiție să ofere o explicație referitor la decizia din 01 martie 2012.

Astfel, în încheierea Curții Supreme de Justiție din 22 august 2012 a fost

menționat că din analiza deciziei solicitate a fi explicate rezultă clar că cerința

Primăriei și Consiliului municipal Chișinău privind demolarea construcțiilor

samavolnice și eliberarea terenului ocupat abuziv a fost respinsă pe motiv că acțiunile

SRL „Damanto-Group” nu pot fi calificate ca abuzive și samavolnice, nefiind probate

tragerea acesteia la răspundere administrativă pentru aceste fapte.

Susține că în luna martie 2013, Judecătoria Economică de Circumscripție a

eliberat titlul executoriu contrar prevederilor actelor instanțelor de judecată.

Afirmă că în hotărârile judecătorești menționate nu s-a decis admiterea cererii

Primăriei mun. Chișinău și a Consiliului municipal Chișinău cu privire la înlăturarea

obstacolelor în folosirea terenului proprietate municipal prin demolarea construcțiilor

samavolnice și eliberarea terenului ocupat abuziv din str. M. Sadoveanu, cu suprafața

de 0,60 ha.

Titlul executoriu a fost eliberat Direcției generale arhitectură, urbanism și relații

funciare, care nu a fost parte în litigiu în instanța de judecata și, respectiv, nu a avut

nici un drept legal de a cere instanței de judecata eliberarea unui titlu executoriu.

2

Invocă că cererea Primăriei mun. Chișinău și a Consiliului municipal Chișinău a

fost respinsă de instanța de judecată, astfel, nu este nici un temei juridic din partea

primăriei să solicite eliberarea terenului, însă Pretura Rîșcani a executat această

dispoziție și a demolat gardul din plasa metalică instalat pe un teren cu suprafața de

0,60 ha în parcul - pădure „Rîșcani” din str. M. Sadoveanu, sectorul Ciocana.

Mai invocă că în urma executării, petiționara a suferit prejudicii materiale si

morale, deoarece aceste acțiuni au fost abuzive și cu exces de putere și executate

contrar prevederilor legale de către o instituție de stat. Menționează că a suferit

psihologic și fizic, fiind nevoită să solicite ambulanța la fața locului de 3 ori, viața și

sănătatea acesteia a fost într-un pericol eminent.

Consideră că dispoziția Primarului mun. Chișinău nr. 377-d din 27 mai 2013,

este emisa contrar prevederilor art. 120 al Constituției RM și deciziei irevocabile a

Curții Supreme de Justiție din 01 martie 2012.

Solicită recunoașterea violării drepturilor constituționale prevăzute de art. art. 53

și 120 din Constituția RM, anularea dispoziției Primarului mun. Chișinău nr. 377-d

din 27 mai 2013 „Cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului

proprietate municipală și eliberarea terenului ocupat abuziv, din str. M. Sadoveanu” și

repararea prejudiciului moral în sumă de 50000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 februarie 2014 a fost

admisă acțiunea, recunoscută violarea drepturilor constituționale prevăzute de

art. art. 53 și 120 din Constituția RM ale Larisei Țurcan - administratorul ÎM

„Damanto-Group” SRL, anulată dispoziția Primarului mun. Chișinău nr. 377-d din

27 mai 2013 „Cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului proprietate

municipală și eliberarea terenului ocupat abuziv, din str. M. Sadoveanu” și încasată din

bugetul Primăriei mun. Chișinău în beneficiul Larisei Țurcan cu titlu de prejudiciu

moral suma de 10000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2014 a fost respins apelul

declarat de avocatul parlamentar Tamara Plămădeală în interesele Larisei Țurcan,

admis apelul declarat de Primăria mun. Chișinău și pronunțată o nouă hotărâre, prin

care acțiunea a fost respinsă.

La 10 iulie 2014, avocatul parlamentar Tamara Plămădeală a declarat în

interesele Larisei Țurcan recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri cu

privire la admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanțele considerate ca fiind

stabilite și au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept material.

Afirmă că decizia recurată este adoptată cu greșeli gramaticale și date eronate.

Menționează că instanța de apel, concluzionând că avocatul parlamentar pentru

protecția dreptului copilului nu este în drept de a se adresa cu cereri de chemare în

judecată în interesele terților, obiectul cărora exced competența legală a avocatului

parlamentar specializat în protecția dreptului copilului, a interpretat eronat Legea cu

privire la avocații parlamentari.

Susține că Legea nr. l349-XIII din 17 octombrie 1997 cu privire la avocații

parlamentari, în vigoare la acel moment, era o lege specială, care reglementa atribuțiile

3

a 4 avocați parlamentari egali în drepturi. Astfel, avocatul specializat în problemele de

protecție a drepturilor copiilor are aceleași competențe ca ceilalți trei avocați

parlamentari. Legea reglementa atribuțiile avocaților parlamentari la egal, fără a avea

competențe speciale sau separate.

Afirmă că instanța de apel eronat a făcut trimitere la dispozițiile art. 28 al Legii

enunțate, menționând că conform art. 28 alin. (1) al Legii menționate, avocatul

parlamentar pentru protecția dreptului copilului dispune de dreptul de a sesiza instanța

de judecată în vederea exercitării atribuțiilor sale statutare prevăzute la art. 4 din lege,

pe când varianta corectă din lege prevede că în baza rezultatelor examinării cererii,

avocatul parlamentar, de asemenea, este în drept să adreseze în instanța de judecată o

cerere în apărarea intereselor petiționarului ale cărui drepturi și libertăți constituționale

au fost încălcate. Or, avocatul parlamentar a intervenit pe marginea acestui caz,

deoarece acest caz are legătură directă cu încălcarea dreptului copiilor la timpul liber,

recreere și activități culturale prevăzut de art. 31 al Convenției ONU cu privire la

drepturile copilului. Acest litigiu se referă la un parc de joacă pentru copii, care a fost

amenajat de Larisa Țurcan cu familia sa din resursele financiare propriii obținute din

muncă timp de 11 ani peste hotare în Italia.

Invocă că concluzia instanței de apel precum că Larisa Țurcan, în calitate de

administrator, nu este în drept de a exercita în nume propriu drepturile ce aparțin SRL

„Damanto-Group”, inclusiv de a-și atribui statut de persoană vătămată în drepturi și nu

dispune de calitatea de subiect cu drept de contestare în contencios administrativ,

contravine legislației în vigoare și Statutului organizației.

Mai invocă că art. 5 al Legii contenciosului administrativ prevede ca subiect de

drept de sesizare în contenciosul administrativ avocatul parlamentar, care, la sesizarea

persoanei vătămate intr-un drept al său, atacă actele administrative în condițiile Legii

cu privire la avocații parlamentari. Or, această prevedere reglementează drepturile

tuturor avocaților parlamentari de a sesiza instanța de contencios administrativ fără

careva excepții.

Menționează că concluziile instanței precum că Larisa Țurcan nu este parte

vătămată pe cazul dat, de asemenea, contravin normelor juridice, deoarece conform

art. 2 al Legii contenciosului administrativ, se considera persoană vătămată într-un

drept al său - orice persoană fizică sau juridică care se consideră vătămată într-un drept

al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri. Dreptul la repararea prejudiciului îl

au atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice. Persoanele juridice pot pretinde

numai repararea prejudiciului patrimonial, pe când persoanele fizice au dreptul și la

compensarea daunei morale. Dauna morală este o noțiune incompatibilă cu cea de

persoană juridică, care constituie o formațiune fictivă, ce nu poate suporta, suferințe

fizice și psihice.

Remarcă că prin dispoziția Primarului general al mun. Chișinău nr. 377-d din

27 mai 2013 Larisa Țurcan a fost obligată să demoleze parcul de joacă pentru copii cu

intervenții și acțiuni forțate cu folosirea organelor de poliție, presa a adus atingere unor

drepturi personale (dreptul la viață, la sănătate și la proprietate), cauzând daune morale

nu SRL „Damanto - Group”, dar personal Larisei Țurcan. În urma intervențiilor

reprezentanților administrației publice locale, Larisa Țurcan a fost lovită cu un pilon în

4

spate și în consecință, a suferit fizic și psihologic, fiind chemat serviciul de urgență

(903), ulterior, ea a suportat cheltuieli materiale pentru tratament.

Afirmă că Constituția RM, la art. 53 alin. (1) garantează dreptul persoanei

vătămate de a fi îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului

și repararea pagubei pagubele. Acest drept este garantat prin instituirea unui control

asupra actelor administrative, dar și a răspunderii patrimoniale a statului pentru

vătămările aduse persoanelor prin fapte ilegale sau erori ale funcționarilor publici.

Susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra legalității actului

administrativ.

Consideră că instanța de apel a examinat cauza, fiind părtinitoare intereselor

primăriei mun. Chișinău, luând în considerație numai argumentele reprezentantului

administrației publice locale.

La 16 septembrie 2014 avocatul parlamentar Tamara Plămădeală în interesele

Larisei Țurcan a depus recurs suplimentar, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea pricinii spre rejudecare în

prima instanță pentru corectarea erorii procesuale, și anume atragerea în calitate de

intervenient accesoriu a SRL „Damanto-Group”.

În motivarea recursului suplimentar a invocat că din eroare nu a fost atras în

proces ca intervenient accesoriu și SRL „Damanto-Group” unde Larisa Țurcan este

asociat, fondator cu titlu de proprietate, dar și administrator, considerând că această

eroare poate fi corectată numai în prima instanță.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, la caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul parlamentar Tamara

Plămădeală în interesele Larisei Țurcan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

5

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de avocatul

parlamentar Tamara Plămădeală în interesele Larisei Țurcan, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de avocatul parlamentar Tamara Plămădeală în interesele Larisei Țurcan ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

dispune:

Recursul declarat de avocatul parlamentar Tamara Plămădeală în interesele

Larisei Țurcan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Vera Macinskaia

Dumitru Mardari

6