3ra-1391/16 — recunoasterea refuzului neintemeiat si obligarea emiterii actului administrativ

3ra-1391/16 — recunoasterea refuzului neintemeiat si obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 3ra-1391/16

Prima instanță: judecătoria Centru, mun.Chișinău (jud. Sv.Vîșcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Cernat, L. Bulgac, A.Pahopol)

ÎNCHEIERE

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ludmila

Madan împotriva deciziei din 21 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ludmila

Madan împotriva Consiliului municipal Chișinău privind contestarea refuzului

privind prelungirea locațiunii încăperilor nelocuibile,

c o n s t a t ă:

La data de 27 octombrie 2014, Ludmila Madan s-a adresat cu cerere în instanța

de judecată împotriva Consiliului Municipal Chișinău solicitînd recunoașterea ca

fiind neîntemeiat și ilegal refuzul Consiliului municipal Chișinău privind prelungirea

locațiunii încăperilor nelocuibile cu suprafața de 65,8 m.p. din blocul locativ

amplasat pe bd. Traian, nr. 14/4, A (subsol cu geamuri) pentru necesități

gospodărești, refuz exteriorizat prin scrisoarea nr.07-06/763 din 06 octombrie 2014.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat că prin decizia Consiliului

municipal nr. 1/14-3 din 22 ianuarie 2008 s-a dispus transmiterea în locațiune a

încăperilor nelocuibile cu suprafața de 65,8 m.p. din blocul locativ amplasat pe bd.

Traian, nr.14/4 A. Consiliul municipal Chișinău, la emiterea deciziei respective, a

respectat întru totul prevederile legislației în vigoare.

Menționează că, la data de 07 august 2008, în temeiul deciziei menționate, a

încheiat contractul de locațiune nr. 1/08/001 cu Primăria mun.Chișinău, în persoana

viceprimarului Mihai Furtună.

La data de 24 octombrie 2008, Direcția generală economie, reforme și relații

patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău a prezentat viceprimarului mun.

Chișinău-Mihai Furtună o notă informativă prin care s-a propus înaintarea

Consiliului municipal Chișinău spre examinare chestiunea privind modificarea

deciziei nr.1/14 - 3 din 22 ianuarie 2008, prin excluderea sintagmei „fară drept de

privatizare”. În baza acestei note informative a fost obținut avizul Comisiei pentru

energetică, gospodărie comunală, ecologie, servicii tehnice, transport și comunicații

a Consiliului municipal și a fost pregătit un proiect de decizie în acest sens.

1

Susține că, prin decizia nr. 7/12-5 din 07 iulie 2009 a Consiliului municipal

Chișinău au fost introduse modificări în decizia nr.1/14 - 3 din 22 ianuarie 2008, pct.

1, fiind expus în redacția: „se dă în locațiune pe un termen de 3 ani Ludmilei Madan

încăperile cu altă destinație decît cea locativă, cu suprafața de 65,8 m.p. din bd.

Traian, 14/4 A, pentru necesități gospodărești. Conform certificatului prezentat de

către gestionarul imobilului, costul rezidual al unui metru pătrat pe anul 2008

constituie 215,22 lei”. La momentul primirii în locațiune, încăperea nu avea ușa

instalată.

Remarcă că, la data de 02 iunie 2009 a adresat o cerere Consiliului municipal

Chișinău, prin care a informat despre lipsa ușii și imposibilitatea întreținerii efective

a respectivelor încăperi. Prin răspunsul Direcției generale economie, reforme și

relații patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău din 26 august 2009, i s-a

comunicat că se acceptă efectuarea unui gol de ușă suplimentar ce va servi ca intrare

în încăperile închiriate în locul golului de fereastră existent cu condiția respectării

tuturor prevederilor actelor normative în vigoare.

Declară că, în luna februarie 2010 a primit certificatul de urbanism nr.96/10

din 17 februarie 2010, eliberat de Primăria mun. Chișinău, prin care s-a dispus

elaborarea documentației de proiect pentru construcția unei intrări suplimentare în

încăperile aflate în locațiune, primind acordul Serviciului de Stat pentru verificarea

și expertizarea proiectelor și construcțiilor la data de 12 mai 2010.

Specifică reclamanta că, a primit toate avizele necesare de la toate organele

competente pentru construcția acestei intrări în încăpere, inclusiv a fost elaborat și

un proiect de executare a lucrărilor de construcție necesare.

Indică că, la data de 12 martie 2010 a fost acționată în instanța de judecată

împreună cu Consiliul municipal Chișinău de către locatarii blocului locativ din bd.

Traian, nr. 14/4, mun. Chișinău, care au contestat actele administrative prrivind

permisiunea construcției intrării. Cererea de chemare în judecată respectivă a fost

scoasă de pe rol prin încheierea Curții de Apel Chișinău, menținută prin decizia din

27 aprilie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

La data de 25 iunie 2010, prin cererea adresată Primăriei mun. Chișinău și-a

exprimat dezacordul cu actul de constatare la fața locului și informația neveridică.

Prin răspunsul din 18 septembrie 2010 a fost informată despre revocarea unui demers

anterior privind revocarea demersului despre rezilierea unilaterală a contractului de

locațiune.

La data de 17 iunie 2011, prin cerere a solicitat Primăriei mun.Chișinău

prelungirea termenului contractului de locațiune. Răspuns în scris nu a primit. Însă,

verbal i s-a comunicat că contractul de locațiune se prelungește automat. În iunie-

iulie 2011 a primit autorizarea de construire nr. 458 din 20 iunie 2011, emisă de

Direcția autorizare și disciplină în construcții a Primăriei mun. Chișinău.

Prin cererea din 17 noiembrie 2011 a solicitat Primăriei mun.Chișinău

informația privind examinarea cererii despre prelungirea locațiunii încăperii.

Indică că, în vara anului 2011, Ana Robu și Roman Bondarenco-locatarii

blocului din bd. Traian, 14/4, mun. Chișinău, au contestat același acte administrative.

Ana Robu și Roman Bondarenco au solicitat suspendarea executării actului

administrativ contestat. Prin încheierea din 05 august 2011 a Curții de Apel Chișinău

s-a respins cererea privind suspendarea executării actului administrativ. Prin decizia

2

din 23 noiembrie 2011 a Curții Supreme de Justiție s-a casat încheierea din 05 august

2011 a Curții de Apel Chișinău și a fost pronunțată o nouă încheiere prin care s-a

dispus suspendarea executării deciziei Consiliului municipal din 22 ianuarie 2008.

Concomitent relatează reclamanta că, în toamna anului 2011 a demarat

lucrările de construcție a unei intrări suplimentare în încăperile date în locațiune,

conform autorizației de construcție nr. 458 din 20 iunie 2011. Însă, lucrările de

construcție au fost stopate de către angajații poliției și directorul Întreprinderii

Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 3. La data de 18 noiembrie 2011 a

sesizat Comisariatul de Poliție Botanica, care i-a comunicat, prin răspunsul datat cu

15 decembrie 2011, să se adreseze în instanța de judecată în ordinea civilă.

Prin hotărîrea din 04 noiembrie 2013 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău a

fost respinsă cererea locatarilor privind anularea deciziei Consiliului municipal nr.

1/14 - 3 din 22 ianuarie 2008 și a deciziei Consiliului municipal Chișinău nr.7/12-5

din 07 iulie 2009 cu privire la operarea unor modificări în decizia din 22 ianuarie

2008 ca fiind tardivă. Cerința cu privire la rezoluțiunea contractului de locațiune

nr.01/08/001 din 07 august 2008, încheiat între Madan Ludmila și Consiliul

municipal, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Relevă că, începînd cu anul 2010 nu a putut folosi încăperile transmise în

locațiune din cauza proceselor de judecată îndelungate. Astfel, la data de 01 iulie

2011 a depus cerere, anexînd actele necesare, solicitînd privatizarea încăperilor

nelocuibile date în locațiune. Însă, examinarea cererii respective a fost suspendată.

Declară reclamanta că, în aprilie 2011 a procurat de la o persoană juridică, în

baza contractului de vînzare- cumpărare, autentificat notarial, un hol (coridor) aflat

lîngă încăperile nelocuibile transmise ei în locațiune de către Consiliul municipal

Chișinău și care asigură intrarea directă în încăperile respective.

Prin cererea din 17 septembrie 2012 adresată Primăriei mun. Chișinău, a

solicitat punerea la dispoziție a dosarului de privatizare a încăperilor închiriate.

Prin cererea din 19 noiembrie 2012 adresată Direcției generale economie,

reforme și relații patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău, a solicitat

informația referitor la hotărîrea adoptată în privința actelor privind privatizarea

încăperilor închiriate.

Prin cererea din 06 decembrie 2012 adresată Primăriei mun. Chișinău a

solicitat informația referitor la dosarul privind privatizarea încăperilor și hotărîrea

adoptată.

Prin cererea din 16 august 2014 adresată Consiliului municipal Chișinău și

Primăriei mun. Chișinău, a solicitat transmiterea în proprietate a încăperilor

respective. Prin răspunsul Direcției generale economie, reforme și relații

patrimoniale a Consiliului municipal din 29 august 2014 a fost informată că nu este

posibilă transmiterea în proprietate fără a se dispune prelungirea contractului de

locațiune a încăperilor.

La data de 16 septembrie 2014, prin cerere, a solicitat prelungirea contractului

de locațiune nr. 1/08/001 din 07 august 2008 a încăperilor nelocuibile cu suprafața

de 65,8 m.p. din blocul locativ aflat pe bd. Traian, nr.14/4, A, mun.Chișinău. Iar, în

perioada 19-30 septembrie 2014, fiind în concediu, a aflat că reprezentanții

Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 3 au instalat gratii la

aceste încăperi nelocuibile.

3

Prin răspunsul Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale a

Consiliului municipal din 06 octombrie 2014, i s-a comunicat că pentru inițierea

procedurii de prelungire a contractului de locațiune este necesară inspectarea

încăperilor și prezentarea unui set de documente.

Susține reclamanta că, refuzul privind prelungirea contractului de locațiune

este neîntemeiat. De altfel, consideră neîntemeiate și argumentele invocate de către

Primăria mun. Chișinău în răspunsul din 06 octombrie 2014 referitoare la o pretinsă

necesitate de inspectare a încăperilor închiriate pentru a putea examina problema de

prelungire a contractului de locațiune. Actul administrativ din 22 ianuarie 2008 a

fost contestat în instanța de judecată de două ori, examinarea cauzei a început în anul

2010, cînd contractul de locațiune era valabil și în termen. În perioada examinării

litigiilor a fost suspendată executarea acestui act administrativ, respectiv a fost

suspendat și contractul de locațiune din 07 august 2008, iar acest fapt se datorează

unor cauze ce nu au depins de voința sa.

Prin hotărîrea din 14 decembrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău s-

a respins cererea de chemare în judecată depusă de Ludmila Madan împotriva

Consiliului municipal Chișinău cu privire la contestarea refuzului privind

prelungirea locațiunii încăperilor nelocuibile.

Prin decizia din 21 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de Ludmila Madan și s-a menținut hotărîrea din 14 decembrie 2015

a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău.

La data de 26 iulie 2016, Ludmila Madan a declarat recurs împotriva deciziei

din 21 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea

pricinii, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă cererea de chemare

în judecată integral.

În susținerea recursului s-a invocat că instanțele ierarhic inferioare au admis

încălcarea esențială a normelor de drept material și normelor de drept procesual, care

se rezumă la interpretarea eronată a normelor de drept material ce reglementează

raporturile juridice între ea și intimat.

Susține că, instanța de apel a admis erori procesuale ce țin de nemotivarea

soluției sale și nu au fost elucidate pe deplin circumstanțele cauzei.

Menționează că, instanța de judecată nu a luat în considerare că începînd cu

anul 2010 pînă în prezent s-a aflat în imposibilitate de se folosi de încăperea

transmisă în locațiune din cauza proceselor judiciare îndelungate, care în prezent s-

au finisat. Conform obligațiunilor contractuale asumate a perfectat actele necesare

pentru instalarea ușii, a întîmpinat dificultăți și impedimente din partea gestionarului

fondului locativ, ce reprezintă o subdiviziune structurală a Primăriei mun.Chișinău

și Consiliului municipal Chișinău.

Consideră că, solicitarea sa privind obligarea pîrîtului de a-i prelungi

contractul de locațiune, în condițiile cînd a fost în imposibilitate de a se folosi de

încăpere din circumstanțe independente de voința sa, nu constituie nici o substituire

a atribuțiilor organului administrației publice locale.

Opinează că, au fost încălcate prevederile art. 6 al CEDO referitor la toate

garanțiile unui proces echitabil, începînd cu lipsa exercitării eficiente a dreptului la

apărare și finisînd cu pronunțarea unei hotărîri total nemotivate. Astfel, rigorile

impuse de Convenția Europeană provenite atît din analiza practicii CEDO, dar și din

4

precedentele pe cauzele împotriva Republicii Moldova, impun unei hotărîri motivate

condiții pentru ca ea să fie valabilă și anume motivarea să fie clară, precisă,

necontradictorie, completă. Dacă este confuză, insuficientă sau parțială, hotărîrea

este nemotivată și deci netemeinică. Motivarea trebuie să arate pentru fiecare capăt

de cerere susținerile părților, probele administrate, ce probe se rețin ca fundamental

valabile, ce probe se înlătură și de ce, ce excepții s-au ridicat și rezolvarea lor,

încadrarea juridică cu argumentele ei.

Indică că, în opinia sa, din conținutul deciziei și concluziilor invocate de

instanța de apel se distinge că au fost neglijate de către instanța de apel probele

invocate în susținerea poziției sale privind temeinicia pretenției, ceea ce constituie

un viciu fundamental.

Susține că, instanța de apel urma să expună în decizie concluzia cu privire la

toate argumentele invocate de apelant, să indice motivele privind neadmiterea

argumentelor apelantului și netemeinicia acestora.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 21 iunie 2016, iar Ludmila

Madan a declarat recurs la data de 27 iulie 2016, ceea ce denotă că recursul este în

termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Ludmila Madan, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ludmila Madan, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

5

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ludmila Madan.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ludmila Madan împotriva

deciziei din 21 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

6