3ra-1595/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: A. Andronic dosarul nr. 3ra-1595/16

instanța de apel: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, A. Bostan

Î N C H E I E R E

27 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii - Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul

Consiliului municipal Chișinău, Maria Carabut,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient

accesoriu Serghei Craveț cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2016

c o n s t a t ă:

La data de 08 aprilie 2015 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău,

intervenient accesoriu Serghei Craveț cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a menționat că, prin decizia Consiliului municipal Chișinău

nr.11/33-13 din 23 decembrie 2014, s-a transmis în locațiune lui Serghei Craveț pe un

termen de 3 ani, încăperea cu suprafața de 61,8 m.p. din str. Cahul nr.8/2, lit. A-01

(subsol).

Susține că, urmare a efectuării controlului sub aspectul legal al deciziei menționate,

prin notificarea nr. 1304/OT4-177 din 26 ianuarie 2015 a solicitat pîrîtului anularea

deciziei notificate, ca fiind emisă contrar legislației.

Solicită anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr.11/33-13 din 23

decembrie 2014.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 decembrie 2015 s-a admis

acțiunea, s-a anulat decizia Consiliului municipal Chișinău nr.11/33-13 din 23

decembrie 2014 „Cu privire la darea în locațiune a unor încăperi din str. Cahul nr.8/2

lit.A-01 (subsol) dlui Serghei Craveț”.

Prima instanță a reținut că, decizia contestată a fost emisă cu încălcarea procedurii

stabilite, deoarece obiectul implicit al contractului de locațiune este transmiterea în

posesie și folosință temporară a bunului public situat pe str. Cahul nr.8/2 lit.A-01, care

se supune prevederilor pct.4.3 din Regulamentul licitațiilor pentru obținerea dreptului

de locațiune a încăperilor aflate în gestiunea Consiliului municipal Chișinău, aprobat

prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr.6/25 din 18 februarie 2004 și pct.23 din

Hotărîrea Guvernului nr.483 din 09 martie 2008.

1

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2016, s-a respins apelul declarat

de reprezentantul Consiliului municipal Chișinău, Maria Carabut, s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 decembrie 2015.

La data de 07 septembrie 2016, reprezentantul Consiliului municipal Chișinău,

Maria Carabut a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

13 iulie 2016 solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale pricinii și a menționat faptul

că, instanțele inferioare au aplicat eronat normele de drept material, făcînd referire la

prevederile art. 77 din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administrația

publică locală, art.9 și art. 17 din Legea nr.121 din 04 mai 2007 privind administrarea și

deetatizarea proprietății publice, la dispozițiile Regulamentului cu privire la modul de

dare în locațiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.483 din 29

martie 2008 și Regulamentului gestionării clădirilor, construcțiilor și încăperilor cu altă

destinație decît cea locativă - proprietate municipală, prin care susține că, încăperile din

imobilele gestionate de către subdiviziunile Consiliului municipal Chișinău se acordă în

locațiune pe baza principiilor generale.

Susține că, dispozițiile Regulamentului gestionării clădirilor, construcțiilor și

încăperilor cu altă destinație decît cea locativă - proprietate municipală, acordă dreptul

Consiliului municipal Chișinău să dea în locațiune bunurile din domeniul privat ale

administrației publice locale fără desfășurarea licitației publice.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

2

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen în condițiile în care din

materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentului a deciziei

instanței de apel pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a

recursului.

Completul constată că argumentele invocate în cererea de recurs, în esență sunt

identice celor din cererea de apel, care au fost deja supuse examinării și aprecierii

juste de către instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă în

raport cu dispozițiile art. 24 alin.(3) din Legea nr.793 din 10 februarie 2000

contenciosului administrativ, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv nu

urmează a fi reiterate în ordine de recurs, iar actele normative vizate au fost interpretate

și aplicate elocvent de instanțele inferioare prin prisma circumstanțelor importante ale

pricinilor.

Astfel, instanța de recurs notează că, reprezentantul recurentului nu a invocat

niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „… art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de

reprezentantul recurentului în cererea de recurs nu constituie obiect al recursului.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Consiliului municipal

Chișinău, Maria Carabut, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind

inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul Consiliului municipal Chișinău, Maria

Carabut, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Iurie Bejenaru

4