3ra-1494/16 — anularea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1494/16

Judecător: V. Efros

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de

către:

-Polozova Renalda;

-Consiliul municipal Chișinău,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău,

intervenient accesoriu Polozova Renalda, privind anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016, prin care a fost

menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18 septembrie 2015, prin

care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă

La 17 august 2015, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat s-a adresat

cu cerere de chemare în judecată către Consiliului municipal Chișinău, intervenient

accesoriu Polozova Renalda, solicitînd admiterea acțiunii, suspendarea executării

deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 3/45-40 din 19 mai 2015 și anularea deciziei

Consiliului mun. Chișinău nr. 3/45-40 din 19 mai 2015.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin decizia nr. 3/45-40 din 19

mai 2015, Consiliul municipal Chișinău a transmis în locațiune, pe un termen de trei

ani, d-nei Polozova Renalda, încăperea cu suprafața de 25,5 m.p. din str. Toma

Ciorbă 5 lit. A01 (subsol cu geamuri).

Indică reclamantul că, în conformitate cu art. 64 din Legea nr. 436-XVI din 28

decembrie 2006 privind administrația publică locală, a efectuat controlul sub

aspectul legal al deciziei menționate și consideră că aceasta a fost adoptată cu

încălcarea prevederilor legislației în vigoare.

Mai indică reclamantul, că în conformitate cu art. 68 din Legea nr. 436-XVI din

28 decembrie 2006, prin notificarea nr. 1304/OT4-1267 din 24 iunie 2015 a solicitat

pârâtului anularea deciziei notificate, ca fiind emisă contrar legislației.

Invocă reclamantul că în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (2) și (3) al

Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, în

termen de 30 zile de la data primirii notificării, autoritatea locală emitentă trebuie să

modifice sau să abroge actul contestat. In cazul în care, autoritatea locală emitentă și-

a menținut poziția sau nu a reexaminat actul contestat, oficiul teritorial al Cancelariei

de Stat poate sesiza instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la

data primirii notificării refuzului de a modifica sau de a abroga actul contestat sau în

cazul tăcerii autorității locale emitente în termen de 60 de zile de la data notificării

cererii de modificare sau de abrogare a actului în cauză.

Consideră reclamantul că, la adoptarea deciziei pârâtul a ignorat prevederile art.

77 alin. (2), (3), (5) al Legii privind administrația publică locală ce prevede că

bunurile domeniului privat al unității administrativ teritoriale pot fi înstrăinate, date

în administrare, în arendă ori în locațiune, în condițiile legii. înstrăinarea,

concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor proprietate a unității

administrativ teritoriale se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii, cu

excepția cazurilor stabilite expres prin lege.

Menționează reclamantul, că potrivit dispozițiilor pct. 23 al Hotărârii

Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008, pentru aprobarea Regulamentului cu privire

la modul de dare în locațiune a activelor neutilizate, autoritatea abilitată poate

accepta darea bunurilor neutilizate în locațiune prin negocieri directe, atunci când

închirierea lor nu a fost solicitată la o licitație, când cheltuielile de organizare a

licitațiilor nu sunt justificate (nu sunt acoperite de chiria pe 6 luni).

Indică reclamantul că procedura licitării dreptului de locațiune urma a fi

petrecută în conformitate cu Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu

reducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 136 din 10.02.2009, ce stabilește că

organizarea și desfășurarea licitației este condiționată de asigurarea liberului acces la

licitație și a drepturilor egale pentru toți participanții, cu excepția celor lipsiți de

acest drept și prioritatea prețului maxim propus. Or, organizarea licitației,

presupunea liberul acces și egalitatea tuturor doritorilor de a obține dreptul la

locațiune a încăperilor menționate în deciziile contestate.

Susține că, la adoptarea deciziei menționate, Consiliul municipal Chișinău urma

să țină cont și de prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 317 din 18.07.2003 privind

actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice

centrale și locale, care stipulează că actele normative ale autorităților administrației

publice centrale și locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituționale,

legilor, precum și hotărârilor și ordonanțelor Guvernului.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 august 2015, a fost

suspendată executarea deciziei emise de Consiliul mun. Chișinău cu nr. 3/45-40 din

19 mai 2015.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18 septembrie 2015,

acțiunea a fost admisă și s-a anulat decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 3/45-

40 din 19 mai 2015.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016, a fost respins apelul

declarat de Consiliul municipal Chișinău și a fost menținută hotărîrea primei

instanțe.

La 17 august 2016, Polozova Renalda a declarat recurs, solicitînd admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016, cu menținerea

deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 3/45-40 din 19 mai 2015.

În motivarea recursului, relatînd circumstanțele pricinii, recurenta a indicat că

instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea pricinii.

La 01 septembrie 2016, Consiliul municipal Chișinău a depus recurs, solicitînd

casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărîri prin care să fie respinsă integral acțiunea înaintată de Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, decizia instanței de apel este

ilegală și neîntemeiată, urmînd a fi casată din motiv că a fost adoptată cu încălcarea

esențială și aplicarea eronată a normelor de drept material.

La 15 septembrie 2016, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

prezentat referință, solicitînd respingerea recursului și menținerea deciziei contestate.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa părților la 21.07.2016 (f.d. 71), cît și faptul că la materialele cauzei nu sunt

careva probe privind recepționarea acesteia, recursurile se consideră declarate în

termen.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursurile

sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Polozova Renalda și

Consiliul municipal Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenții nu au invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci au formulat critici ce se axează asupra

fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII

CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursurile declarate nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursurile declarate

asemenea aspecte nu se regăsesc.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de Polozova Renalda și Consiliul municipal Chișinău ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursurile declarate de Polozova Renalda și Consiliul municipal Chișinău se

consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Ion Druță